Cum iese un negru din Marea Roşie?

Iese ud.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muncesc de-mi iese untul din mine, dar iese şi laptele casei, pâinea, ţigările...

calambur celebru de Tudor Muşatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde iese vorba, iese şi sufletul!

proverbe aromâne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună de LEVITAT

... atunci când ea
crede că urci a
nume de scenă pe ea
se face ghem:
strânge în braţe acea
carcasă a ta
ca o viespe - iar a
cul intră şi iese intră şi iese (?!) intră
şi iese ex
act mânuit de-o cusătoreasă ac
tivă - atunci este nu
mai bună de L
EVITAT: o ridici de la sol
cum poate ai ridica
o privire cu vîrf
retractil. a
tunci e atunci...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dăunătorii

Din ţigară iese fum,
Când fierbi lapte iese scrum;
Din guvern şi parlament
Ies scandaluri permanent...

epigramă de Ion Bindea din Alte epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

Nu cresc copaci şi flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă "să mă credeţi pe cuvânt"?

Cum iese planta din sămânţă?
Stejarul dintr-o ghindă-atât de mică?
Când eraţi mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frica?

Unde-i cişmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mama?

De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcoduşul plin de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?

Când un avion în aer explodează,
Şi arde, ce se-ntâmplă cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor să ştie totul?

poezie celebră de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda oarbă

Firul de sânge care îmi iese din buzunar
firul de lână care îmi iese din ochi
firul de tutun care îmi iese din urechi
firul de flăcări care îmi iese din nări

Tu poţi crede că urechile mele fumează
dar oamenii au rămas ţintuiţi în mijlocul străzii
pentru că în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile
şi va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaşte
o insomnie oarecare de cretă şi de argilă
o insomnie ca o sobă sau ca o uşă
sau mai bine ca golul unei uşi
şi în dosul acestei uşi vreau să vorbim despre memorie

vreau să mă miroşi ca pe-o fereastră
vreau să mă auzi ca pe un arbore
vreau să mă pipăi ca pe o scară
vreau să mă vezi ca pe un turn

poezie de Gellu Naum din Culoarul somnului (1944)
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cravaşe iese fum

Creşte bârfa ca urzica
Lângă margine de drum,
Într-o rană a iubirii
Sunt cravaşe, iese fum.

Stă cu braţele în cruce
O duduie bârfitoare,
Pe la ea trecut-au mulţi
Pentr-o clipă-nălţătoare.

Şi nu-i pasă. Ea-i femeia
Tocătoare de iubire,
Are tact, ştie să pună
Şiretlicu-n tăinuire.

Bârfa creşte, ea o creşte,
Chiar la margine de drum
Şi când jură că-i cinstită
Din cravaşe iese fum!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărul iese la suprafaţă ca untdelemnul

Azi mi-e clar (că-n astă viaţă)
Adevărul, vrei nu vrei,
Iese şi la suprafaţă...
Cu bani grei.

epigramă de George Zarafu din Adevărul şi minciuna (2011)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisajul face vocalize

Iese nuda dintre dude
şi mănâncă dude nude

Peisaju-ntreabă unde
iese duda dintre nude

Şi pătează Doamne iartă
taman o natură moartă

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întreb: Care e în fapt adevărata noastră natură, cea care iese la suprafaţă în momentele de deznădejde, sau cea care iese la suprafaţă în momentele de glorie?

aforism de Andrei Ş.L. Evelin (29 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea energiei este circulară. Ceea ce iese, vine înapoi – şi ceea ce vine înapoi, iese. Prin urmare, cum poţi să "obţii" ceva ce nu ai? Este imposibil!

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel, la fel...

moto: Şi vine cina cu opaiţ
Iar dacă n-am, cu lumânare
Când merg din hobby la culcare
Şi ce visez, îi dau cu baiţ
-------

Dacă nu se mai arată
Nici o ţintă în vizor
O vedetă demodată,
Iese din televizor

Iese, face loc la alta
Şi-l închid că sunt sătul
Dacă n-are peşte balta,
Are broaşte din destul.

poezie de Ion Untaru din vol. Locuiesc într-o lacrimă suspendată, 2005
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am văzut cum iese soarele

Când am văzut cum iese soarele
Din casa lui de dincolo de zare –
Şi cum lasă-o Zi la fiecare Uşă,
Şi-o Faptă bună-n orice-aşezare –

Fără niciun incident al Faimei
Şi fără-accidentele-n care se-aud ai Zgomotului paşi –
Pământul mi s-a părut o tobă
Bătută de nişte băieţaşi.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul iese şi zboară

Stelele sclipesc în măreţia
Viselor de aur fâlfâind în sân,
Proorocul perorează-n barba
Unui zâmbăreţ preot bătrân.

Spinarea caselor tămâiază cerul
Cu fumuri uşoare, pudrate;
La icoane fetele se roagă
Timpului cu gesturi ondulate.

Se desăvârşesc închipuirile şi
Primăvara deschide uşile-n larg,
Curcubeul iese şi zboară
Spre inima omului drag!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nihil sine nihil

Când eşuează câte-un sentiment,
Ai vrea să se-ntâmple
în mod unic,
asemeni orcilor din Peninsula Valdes. (hunting strategy)
Da' şi ălora, când le iese, le iese:
Se-ntorc în ocean
cu puiul de focă-ntre dinţi.

De vârfurile coarnelor ibecşilor indiferenţi
Coboară să-şi frece chiloţii
femeile înger -numai că
Îngerii nu sunt femei
şi nici nu poartă chiloţi.

poezie de Traian Rotărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul de poet

iese din prăpastia în care se odihneşte
după fiecare vers scris beat
de tăcerea paginii albe
cu speranţa urcă în spate
îi miroase a soare îngheţat
şi liliac înflorit lângă orizont
trupul de poet iese din spuma mării
şiroind de versuri
şi scrie pe cerul azuriu
din crengile copacilor îşi face peniţe
le moaie-n lacrimi de femeie
îndrăgostită în fuga norilor

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-un mărăcine iese un trandafir şi adesea dintr-un trandafir iese un mărăcine.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea pe o bârnă

Priviţi cum merge lumea pe o bârnă
Între doi poli: abis şi absolut
Şi bravând, ea nu s-a mai temut
În care parte soarta îi atârnă;

În orice bătălie ai un scut
Dansează în echilibru bruna cârnă
Că-i iese sau nu-i iese totul zbârnă,
Aplauzele coşul i-au umplut

Accept sau nu accept să o urmez,
Cine ar putea din cale s-o întoarcă
Îndemnul unui demon sau o parcă
Ori poate săritorul la trapez?
A fi sau a nu fi, a zis Hamlet
Lovind prin draperie cu un stilet.

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul nu umblă târâş, ci zboară pe aripi iuţi şi-ţi iese, când îi vine rândul, fără de veste-n cale; degeaba îl cauţi când nu-l găseşti; degeaba fugi când el aleargă după tine; norocul tău e numai al tău, şi chiar dacă nu l-ai cunoaşte tu pe el, te cunoaşte el pe tine şi nu te părăseşte. Te miri însă de unde iese, şi de aceea stai mereu gata, ca să-l apuci precum rândunica prinde musca din zbor.

Ioan Slavici în Mara, capitolul 6 - Ispita (1 ianuarie 1906)
Adăugat de vivi animator
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne iese Moartea din gingii

de-atunci când suntem mici copii
ne iese Moartea din gingii,
pumnale albe ce vor fi
înfipte în celule vii.

zâmbim, vorbim şi ne distrăm,
cuvinte mari ne declarăm,
iar foamea ne va obliga
să-i spunem crimei noastre: Da!

ne socotim mari înţelepţi
şi-i condamnăm pe cei nedrepţi,
dar dinţii noştri ascuţiţi
sunt pentru crime pregătiţi.

chiar şi bătrâni, cu dinţii rari,
ucidem viaţa pe molari,
de n-avem dinţi, ne chinuim
bucata-ntreagă s-o-nghiţim.

de-s negri dinţii, îi albim,
de ne lipsesc, îi construim,
chiar şi cu placa, hap, hap, hap,
ne facem, ucigând, de cap.

concluzia e foarte clară:
suntem de Moarte traşi pe sfoară,
iar când în groapă ne vom duce
rânji-va poza de pe cruce.
---
de-atunci când suntem mici copii
ne iese Moartea din gingii,
pumnale albe ce vor fi
înfipte în celule vii.

poezie de Ionuţ Caragea din Eu la pătrat, ediţia a II-a (2020)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!