Vorbesc curent 5 limbi străine, dar sunt român. Acest lucru nu se declamă, ci se demonstrează. Nepăsarea autohtonă e contrabalansată de faptul că străinilor le pasă chiar foarte mult de noi, însă în interesul lor. Nu sunt însă rupt de ţară, iar anual îmi ţin cursul de design la Facultatea de Arhitectură. De aici până la a mă întoarce e cale lungă. La ritmul meu de viaţă actual, ar fi dificil să revin pentru a vedea că lucrurile se mişcă încet, contra valului şi a logicii. Mă stabilesc acolo unde am condiţiile optime pentru a excela în meseria mea.

citat din Octavian Coifan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât economia se rezumă la import export, specula de orice fel, servicii pentru companii străine sau activităţi care implică puţină materie cenuşie, situaţia nu se va schimba. Aici e vorba de mândria naţională pur declarativă şi lipsită de forţa ambiţiei. Când va exista dorinţa de a avea cea mai buna industrie de medicamente, cel mai bun design de avangardă, cele mai bune maşini şi cele mai bune cosmetice naturale din Europa, lucrurile se vor schimba radical. Eu sunt singurul creator de parfumuri român, din păcate nu se produc parfumuri în România pentru a le face cele mai bune.

citat din Octavian Coifan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

România e acasă!

Sunt român pribeag în lume,
N-am cui plânge, n-am cui spune,
Când m-apucă dor de casă,
Căci stăinului nu-i pasă.

Sunt român în orice ţară,
Unde viaţa nu-i uşoară;
Însă nu uit niciodată
Că am mamă, că am tată,

Că am ţara-ngândurată,
Ce-aşteaptă ca mama-n poartă...
Şi că rădăcini profunde,
Sunt "acasă". Astfel unde?

Sunt român şi-n piept îmi bate,
Cât aş fi eu de departe;
Inimă română, bună,
Dar primit de la străbună.

Patrie să nu ai teamă
Dacă opt nevoi mă cheamă
Prin străini, şi că vorbesc
Graiul lor... tot te iubesc!

Sunt român cu dor de ţară,
Care scurmă să mă doară...
Lumea largă-i generoasă,
România e acasă!

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii sunt un lucru ciudat. Dacă nu îi aveţi, lucrurile sunt simple, nu apare nicio problemă. Însă dacă îi aveţi, problemele îşi fac, cu siguranţă, apariţia. Una dintre cele mai mari probleme pe care le creează banii este faptul că nu ştii niciodată dacă tu eşti cel dorit sau ei. Şi acest lucru este atât de dificil de aflat, încât ai prefera să nu îi ai deloc. Atunci, cel puţin, viaţa ar fi simplă. Banii, care ar fi putut reprezenta o mare plăcere, devin însă - în acest caz - o sursă de angoasă. Nu ei sunt însă adevărata sursă, ci propria ta minte. Banii sunt folositori, nu este niciun păcat să îi ai, nu este nevoie să ai un sentiment de culpabilitate.

Osho în Viaţa este aici şi acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi a crea parfumuri se poate face oriunde în Europa, întrucât tehnologia nu este complicată iar livrarea materiilor prime funcţionează impecabil, ca în orice alt domeniu. Avantajul Parisului este că ai, în aceeaşi zonă, toţi furnizorii (de la odorante la flacoane şi ambalaj) însă globalizarea ultimilor 10 ani a schimbat şi acest factor. Pentru România există o mică problemă. Meseria de parfumier nu există în codul CAEN iar pentru parfumurile pe măsură nu sunt suficienţi clienţi. O fabrică, distribuţie şi o linie de parfumuri este cu totul altceva însă nu sunt încă un Mogul.

citat din Octavian Coifan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul este un instrument. Foarte preţios, de altfel. Însă omul nu este gândurile sale, deşi, de cele mai multe ori, identificarea sa cu gândurile este completă. Doar prin raportarea la gânduri se creează războaie, conflicte, violenţe - într-un cuvânt, zgomote. Gândul este o creaţie, deci are o formă, chiar dacă ochii umani nu pot vedea această formă. Gândul are o vibraţie proprie, fiind o entitate de energie aflată în călătoria sa individuală. Aşadar, gândurile nu sunt incluse în oameni, ci există printre oameni, intrând într-o relaţie cu acei oameni cu care rezonează. Însă oamenii nu ştiu acest lucru - nu ştiu faptul că formele lor sunt separate de formele de gând - tocmai de aceea oamenii au devenit prizonierii gândurilor, gândirea reprezentând, în mod paradoxal, cea mai puternică slăbiciune a omenirii. Şi de ce este cea mai puternică? Pentru că oamenii nu ştiu faptul că gândul este o dependenţă, iar în acest mod, calea gândului devine mult mai uşoară.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Relaţia cu gândurile
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O prietenie perfectă nu o poţi împărtăşi însă cu mai multe persoane, după cum nu poţi fi îndrăgostit simultan de mai multe persoane(căci dragostea seamănă cu un exces, iar o asemenea stare nu poate fi atinsă în mod natural decât faţă de o singură persoană). Ar fi, de altfel, dificil ca maî multe persoane să trezească în acelaşi timp un sentiment la fel de intens în acelaşi om;şi fără îndoială că nici oamenii virtuoşi nu sunt uşor de găsit. Ca să nu mai vorbim că trebuie să capeţi experienţă în cunoaşterea prietenului şi să intri în intimitatea lui, lucru încă şi mai dificil. Când însă mobilul prieteniei îl constituie interesul sau plăcerea, poţi fi pe placul multora, căci oamenii de acest fel sunt numeroşi, iar pentru a aduce servicii nu este nevoie de timp îndelungat.

citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alex privi şi el spre "Ucigaşă", tăcut şi îngândurat. Simţea că nu-şi găseşte cuvintele potrivite, prin intermediul cărora să-şi exprime recunoştinţa faţă de această fiinţă, o domnişoară body-guard, o tipă care ştia să-şi facă meseria, căreia el îi era foarte dator, însă tăcu, nu-i zise nimic. O privi însă cu admiraţie, altfel decât până atunci; nu mai era tipa de care dorea să scape cu orice preţ, doar din cauză că se temea de reacţia colegilor săi, sau din cauză că nu dorea să se râdă de el, pe motiv că ar avea nevoie de protecţia unei fete; acum ar fi răspuns oricui, fără a mai sta mult pe gânduri, că da, avea nevoie de protecţia unei tipe ca ea şi că se simţea onorat de faptul că tocmai ea îi asigura lui protecţie, iar într-un fel avea dreptate. Chiar se putea mândri cu acest amănunt, pentru că "Ucigaşa" nu accepta cu uşurinţă să asi-gure protecţie unei anumite persoane; pe Alex însă îl acceptase destul de repede, dar el nu cunoştea acest lucru.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trebuit să înţeleg, ca scriitor român, că- nu voi putea fi cât timp voi fi obligat să trăiesc într-un mediu străin, să vorbesc şi să gândesc în limbi străine... Peste două treimi din studii l-am petrecut în şcoli străine. Lecturile mele obişnuite le făceam în limbi străine. Cărţi româneşti îmi cădeau în mână numai întâmplător şi mai întotdeauna de calitate inferioară. Încercările literare, deşi cu suflet românesc, le meditam în limbă străină, fie pe nemţeşte, fie ungureşte, înainte de a le scrie româneşte. În sfârşit, a trebuit să-mi dau seama că, dacă vreau să realizez ceva, trebuie să nimicesc în prealabil, în sufletul meu şi în mintea mea, tot ce mi-au imprimat atâţia ani de mediu străin, tocmai la vârsta cea mai accesibilă tuturor influienţelor şi că aceasta nu se poate împlini cu adevărat decât acolo unde voi respira o atmosferă românească absolut pură şi ferită de miasmele de până ieri, adică în Ţară şi mai ales în Bucureşti.

citat celebru din Liviu Rebreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi tu ai o şansă! Relaxează-te şi ia lucrurile încet. Vindecă-te. Educă-te. Antrenează-te. Şi va veni şi şansa ta. Lumea nu e un loc bun sau rău, ci este aşa cum o vezi tu prin prisma experienţelor tale de viaţă. Iar dacă lumea e rea, asta e pentru că tu ai cunoscut doar suferinţa. Dar îţi promit că dacă eşti perseverent şi îţi faci treaba, într-o zi vei vedea lumea ca pe un loc bun, plin de iubire, în care oamenii răi nu sunt decât nişte oameni foarte răniţi, judecaţi ţi împinşi spre propria lor distrugere, ceea ce îi face să devină foarte agresivi. Ca şi un câine turbat. Şi ei, însă, şi tu, aveţi nevoie de încurajare, blândeţe şi iubire pentru a vă vindeca, iar apoi veţi putea să vă exprimaţi adevărata măreţie şi măsură a potenţialului vostru.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi tu ai o şansă! Relaxează-te şi ia lucrurile încet. Vindecă-te. Educă-te. Antrenează-te. Şi va veni şi şansa ta. Lumea nu e un loc bun sau rău, ci este aşa cum o vezi tu prin prisma experienţelor tale de viaţă. Iar dacă lumea e rea, asta e pentru că tu ai cunoscut doar suferinţa. Dar îţi promit că dacă eşti perseverent şi îţi faci treaba, într-o zi vei vedea lumea ca pe un loc bun, plin de iubire, în care oamenii răi nu sunt decât nişte oameni foarte răniţi, judecaţi şi împinşi spre propria lor distrugere, ceea ce îi face să devină foarte agresivi. Ca şi un câine turbat. Şi ei, însă, şi tu, aveţi nevoie de încurajare, blândeţe şi iubire pentru a vă vindeca, iar apoi veţi putea să vă exprimaţi adevărata măreţie şi măsură a potenţialului vostru.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să crezi că aş fi leneş - nu - ci numai pentru că este cu totul contrariu geniului meu, felului meu de viaţă! Ştii că sunt, ca să zic aşa, cufundat în muzică, că mă ocup toată ziua cu ea, că-mi place să fac speculaţii, să studiez, să reflectez. Aici însă, din cauza traiului pe care-l duc, sunt împiedicat să fac acest lucru. Voi avea eu câteva ore libere, dar aceste puţine ceasuri îmi vor fi mai curând necesare pentru odihnă decât pentru muncă.

Wolfgang Amadeus Mozart în Scrisori (31 iulie 1778)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mustrarea României

Vă plângeţi că e rău, că-i sărăcie,
Că sunteţi robi aici la voi în ţară
În ochi aveţi doar ură şi mânie
Pe umeri vă apăsă o povară.

Şi mă vorbiţi de rău, mă învinuiţi,
Vreţi să plecaţi în alte ţări străine
Sperând că poate-o să vă îmbogăţiţi
Şi astfel o s-o duceţi mult mai bine.

Dar eu v-am dat câmpii cu solul bun,
Să le araţi şi să le cultivaţi,
Însă voi staţi cu mâinile în sân
Şi spuneţi că n-aveţi ce să mâncaţi.

V-am dat şi aur, şi argint, şi fier,
Sare, cărbuni şi ape minerale,
Dar voi priviţi pasiv cum toate pier
Şi de-aia buzunarele sunt goale.

V-am dat păduri cu arbori minunaţi,
Brazi şi molizi, fagi mândri şi stejari,
Nici nu vă pasă că sunt toţi tăiaţi
Şi că vi-i fură o bandă de tâlhari.

V-am dat şi râuri să vă răcoriţi,
Cu apă dulce, bună de băut,
Şi rând pe rând acum le murdăriţi,
Fiindcă atât de mult aţi decăzut.

Câte popoare sunt, şi mari şi mici,
Ce şi-ar dori să aibă aşa o ţară!
Dar voi distrugeţi tot ce-aveţi aici
Şi admiraţi ce-au alţii pe afară.

poezie de Octavian Cocoş (16 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultivarea plantelor aromatice este subestimată în România şi sunt multe care ar putea fi produse pentru a concura piaţa franceză sau italiană. Pentru asta însă e nevoie de voinţă, cunoaştere, organizare şi nu în ultimul rând nas.

citat din Octavian Coifan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Te cred. Ce-ai obţinut însă? Nu ai nimic al tău...
Traian: N-am, dar aş putea oricând; cine crezi că mi-ar refuza? Ce folos însă? Ce mi-ar trebui casă, vilă sau apartament de lux în centrul oraşului, maşini şi toate celelalte? N-am nevoie de nimic! Mă lipsesc de toate acestea! Am tot ce-mi trebuie aici şi sunt mulţumit de modul în care o duc; nu-mi plâng de milă.
Diana: Puteai avea mai multe...
Traian: Pentru ce? La ce mi-ar fi fost necesare, de moment ce sunt singur?
Diana: Puteai avea soţie, copii, nu să rămâi singur, burlac...
Traian: Soţie?! Dacă nu tu, de alta mă lipsesc... Copii?! Am unul, dar tu mi l-ai luat, l-ai înstrăinat de mine. Însă nu-mi doresc altul. El îmi e de ajuns.
Diana: Off... Ajungem de unde am pornit. Deci, totuşi, din cauza asta îl trimiţi atât de departe de mine, în această misiune, să nu ştiu nimic de el în următorii 13 ani... Dar, te rog... Nu-l înstrăina de mine, nu-l trimite departe! Lasă-l aici, acasă, lângă mine!
Traian: Eu nu-l trimit nicăieri; el a ales această cale. De altfel, puteai fi conştientă de acest risc încă de când l-ai înscris să înveţe aici, la acest Institut. A fost pregătit pentru a deveni astronaut; se pare că a reuşit prea bine acest lucru, pentru că la ora actuală, fără a-l lăuda, este cel mai bun!
Diana: Fugi de realitate, dar ştiu că e mâna ta aici. Doar tu aveai interesul să-l îndepărtezi de mine, de Iulian... Nu înţeleg, cum poţi fi atât de crud? E totuşi fiul meu...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indonezia este ţara care îmi vine în minte atunci când mă gândesc la o destinaţie cu un impact puternic asupra mea, este o ţară a aromelor. Am trăit câţiva ani în Indonezia, acum mult timp, şi încă mai ştiu să vorbesc indoneza. Când am aterizat prima oară în Jakarta, acum 30 de ani, mi-au fost necesare câteva săptămâni să îmi revin din şocul iniţial. O ţară unde natura este permanent copleşitoare, chiar şi în inima oraşelor mari, unde mirosurile sunt exacerbate. O plimbare prin piaţa de flori sau o călătorie în pădurea tropicală sunt experienţe pe care nu le voi uita niciodată. Din nefericire însă, pădurile indoneziene din Sumatra sau Kalimantan sunt în mare pericol, din cauza exploatării excesive şi a invaziei uleiului de palmier.

Gilles Thevenin în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Ascultă... Luci te iubeşte, Lia!
Lia: Nu, zău?! Ce nostim!
Maria: Vorbesc serios! Te iubeşte. Nespus de mult...
Lia: De unde ştii? Ţi-a spus el?
Maria: Nu... Dar nici nu era nevoie să-mi spună. Mi-am dat singură seama. Până una alta, chiar şi Nick a înţeles acest lucru.
Lia: Îmi pare rău, dar nu pot să te cred. Ţii prea mult la el, din cauza asta spui asemenea tâmpenii.
Maria: Nu-i adevărat! Nu sunt tâmpenii. Iar ca să te conving, am să-ţi spun că am observat de foarte mult timp faptul că el te iubeşte, nu acum, de curând; încă de când eram pe Terra şi nici măcar nu plecasem în misiune. De altfel, acesta a fost unicul motiv pentru care n-am încercat în tot acest timp să-l cuceresc de partea mea, din cauza ta, am renunţat la el, în favoarea ta; demonstrează-mi că n-am greşit atunci, procedând astfel!
Lia: Poftim?!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonya: Adică... Vrei să spui că tu găteşti?
Lucian: Zilnic. Arta culinară sau gastronomia, cum i se mai spune pe Terra, este una dintre marile mele pasiuni, iar mie mi se pare că mă descurc destul de bine, mâncărurile preparate de mine mi se par suficient de gustoase. Depinde care va fi părerea ta, depinde ce gusturi ai. Oricum, eu gătesc de foarte mult timp, fac pe bucătarul, iar asta chiar îmi place.
Sonya: Ciudat... Nu mi se pare tocmai potrivit ca un comandant ca tine să gătească. Adică, vreau să spun că eşti totuşi comandantul acestei misiuni, nu bucătarul, deci, nu e ceva potrivit pentru tine. Nu aceasta-i datoria comandantului misiunii.
Lucian: Auzi... Te rog să nu mai tot aminteşti acest amănunt, ştii prea bine care, mai ales acum. Pentru mine funcţia pe care am avut-o nu contează foarte mult; repet, am avut-o – acum n-o mai am; îmi place ceea ce fac şi nu mă deranjează deloc, deci, nu mă intresează dacă mi se potriveşte sau nu. Aşteaptă-mă, te rog, am să încerc să mă grăbesc cu pacheţelul.
Sonya: De acord, te aştept. Însă nu te grăbi doar din cauza mea; mă simt bine aici, e drăguţă nava ta. E o ambianţă plăcută, deci nu trebuie să-ţi faci probleme din cauza mea, ţi-am mai spus doar că mă simt foarte bine, în ciuda incomodului meu costum.
Lucian: Mă bucur că te simţi bine aici, însă n-am de gând să te las să mă aştepţi prea mult, n-ar fi frumos din partea mea să profit de faptul că îţi place aici.
Sonya: Păi... Fotoliile sunt confortabile, muzica e foarte plăcută; parcă nici nu mă mai deranjează atât de mult costumul pe care-l port, însă nu pot renunţa la el, chiar dacă aşa aş vrea sau mi-ar place.
Lucian: Nici nu ţi-aş cere să renunţi la costumul tău... Am să trimit pe unul dintre cei doi roboţi, să stea cu tine până revin.
Sonya: N-am nimic împotrivă. Poţi să-mi trimiţi chiar şi pe unul dintre roboţii tăi sau pe amândoi, dacă vrei, dar acum hai, du-te odată şi curăţă-te! Nu mai întârzia! Ce aştepţi?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dick: Ei, bine, aici este. Acesta este locul pe care-l va ocupa Ema, această minunată creatură micuţă. Ce părere aveţi, domnişoară? E suficient de potrivit pentru Ema acest loc?
Maria: Da, bineînţeles. De fapt, ea nu are preferinţe. Se simte bine oriunde, atâta timp cât e liberă şi nu o ameninţă nimic.
Dick: Păi, aici chiar că nu o ameninţă nimic.
Maria: Eu ştiu, însă Ema nu ştie acest lucru. În orice caz, îl va afla în curând, cu siguranţă. Aş putea să întreb ce anume îi veţi da de mâncare?
Dick: Asta ar fi putut constitui o problemă, însă de acest lucru se va ocupa specialistul nostru în domeniu, aici de faţă. Sem, te rog...

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alţii sunt săraci pentru că, deşi simt că există o cale de ieşire, sunt prea leneşi intelectual pentru a depune efortul mental necesar pentru a găsi acea cale şi a merge pe ea; iar pentru aceştia, cel mai bun lucru este să le stârneşti interesul şi dorinţa, arătându-le fericirea care vine din bogăţia dobândită în mod corect.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunurile întâmplătoare sunt foarte diferite între ele pentru că sunt preţuite după folosul pe care îl aduc celui ce le are. Bunurile adevărate însă au un singur ţel: să fie în armonie cu natura; iar trăsătura aceasta este egală în toate. Cel care le stăpâneşte fără raţiune nu le ţine mult timp; chiar şi fericirea, dacă nu e bine strunită, devine apăsătoare. La fel stau lucrurile şi cu binele: un bine se manifestă în plăcerile intense, un altul în împrejurări triste şi grele; unul este stăpân peste bunăvoinţa sorţii, altul i-a îmblânzit cruzimea: amândouă sunt deopotrivă feluri de bine, chiar dacă unul a străbătut o cale lină şi plăcută, iar celălalt o cale aspră.

Seneca în Scrisori morale către Lucilius
Adăugat de Aura
Comentează! | Votează! | Copiază!