Cand sa te caut?

Vinzi stele la second hand
şi-asculţi clopotul bisericii din lună
te opreşti când trece fiecare zodie
(acum e dragonul)
înnozi vantul
(lumea parcă e ruptă)

când să te caut?

poezie de Ariana Perhald
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

J. Milton Miles

De fiecare dată când batea numai clopotul bisericii Presbiteriene
Ştiam că este clopotul presbiterian.
Dar când sunetul său venea amestecat
Cu sunetul bisericii metodiste, creştine,
Baptiste şi congreţionale,
Nu mai puteam să-l disting,
Nici pe celelate unele de altele sau pe oricare dintre ele.
Din multele voci care m-au chemat în viaţă,
Nu te mira că n-aş putea să-ţi lămuresc
Adevărul de minciună –
Nici măcar, la sfârşit, vocea
Pe care ar fi trebuit să o cunosc.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Copacii iarna se trezesc buimaci
sub cerul nopţii găurit de stele.
în fiecare parcă a dormit un vraci
ce scârţâie din ramuri mărunţele.

sub gerul ăsta, ce poţi ca să faci
spre a-mbuna pornirile rebele?
te-nchizi între cuvinte şi le taci
şi-asculţi cum vântul cântă la cinele.

copacii iarna parcă nu-s copaci,
când se salută cu zăpezuri grele.
neobservându-şi vrabia dintre craci,
privesc înspre iatac, printre perdele.

în rădăcini copacii se au dragi,
deşi aci sub cer cată proptele.

poezie de Vasile Ionac
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea se micşorează cu fiecare zi

iar eu nu mai ştiu să aştept întâmplările fericite
nu mai pricep guduratul zorilor
latru acru la o lună din ce în ce mai albă
astup urechile să nu mai aud iarba cum se naşte
ochii mi se închid cu părere de rău
înainte ca lumea să-mi încapă într-o ultimă suflare
mă tem că o să plec printr-un orificiu strâmt şi rece
înapoi în negura de dinaintea primului scâncet

lumea asta se micşorează cu fiecare încercare de a o lărgi
şi îmi era aşa bine să o ştiu infinită
îmi era aşa bine să fiu nemuritor
încât vă cer iertare tuturor
că m-am născut într-o zi de 13
poate că e din vina mea
nu ar fi trebuit să caut măsuri pentru nemăsurat

lumea se micşorează cu fiecare zi
niciodată nu va ma fi la fel de largă
precum atunci când am deschis ochii
atunci când totul era într-adevăr perfect

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc de zodii potrivite!

Când se-aprind la o agapă,
Tot scandalu-i stins pe loc:
Soţul, zodie de APĂ,
Soaţa, zodie de FOC!

epigramă de Mihai Haivas din Seminţe din... dovleacul meu (2015)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemeritate

Când văd că viaţa este tare scurtă
Şi dusă e mai mult de jumătate,
Aud în turlă clopotul cum bate,
Mi-e frig de parcă am dormit în iurtă.

Nu vreau s-aud de vremi îndoliate
Iar judecata nu mi-o vreau inertă
Şi nici nu vreau să ştiu o dată certă
Atunci când totu-i efemeritate.

Aş vrea să fiu coborâtor din stele
Când viaţa asta-i plină de păcate,
Să pot spăla prin fapte-atâtea rele
În lumea mea telurică lăsate.

Un spirit nud să urce-n alte sfere,
Să-l poarte dor terestru şi să spere...

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de mult te-aştept

Trece noaptea ca un an
Ce nu se mai sfârşeşte.
Lumina lunii bate-n geam,
Iar dorul mă orbeşte.

Şi nici acum nu pot să cred
În tot ce se petrece...
Când mereu parcă te văd
Aşa distant şi rece.

Te văd în fiecare zi
Cu gând în altă parte...
Şi cât de mult te-aştept... De-ai şti
Nu mi-ai mai fi departe.

De-ai şti cât plâng şi nu mă-mpac
Cu gând plin de durere,
Că-mi eşti şi-mi vei rămâne drag
Luceafăr dintre stele.

Ca înger coborît din rai
Zîmbeşti în zile pline.
De parcă seama nu îţi dai
Ce-nsemni tu pentru mine.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

e o lume strâmtă
în marea asta întrebare
când caut vise prin gunoaie
şi lacrimi curg pe ţărm şiroaie
mai plâng, mă mai gândesc la fiecare
curg clipe grele de însingurare
ce crudă'i bezna din visare
în ochi se mai scufundă azi trăirea
mai vine un val în adâncimi finale
mă urc spre cer şi mă preschimb în zare
cuvântul trece, curge şi mă doare
în noaptea neagră a minţii mele
mă lepăd de păcate
şi caut drumul către stele
în nemurirea dată de primul meu toiag
cu cel ce am bătut odată în poartă
şi am plecat ducând cu mine zarea
tu mori de frig, eu caut era glaciară
şi mai vorbeam
de multe ori în van, în fiecare an
mi-e frig şi mor
se întuneca gândirea
şi ce frumos
printre milenii dus-întors
să caut, să-mi găsesc menirea

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ariana (când Monk anunţă că antrenoarea de cai Ariana se pregăteşte să devină cetăţeană a SUA): De unde ştii asta?
Monk: Broşura din geanta ta. (În geanta Arianei se vede "Ghid pentru Constituţia SUA".) Studiezi Constituţia SUA – ceva ce niciun cetăţean nu ar face.

replici din filmul serial Monk, scenariu de Andy Breckman
Adăugat de Spătaru Cosmin, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înscris

Scriu când mor pentru a rămâne
prin flori, prin frunze, prin tei,
e liberă lumea să mă îngâne,
e liberă lumea să creadă în zmei.
Sunt criticat şi iubit deopotrivă
si uneori îngenuncheat
de stele, de drumuri, de lună,
sunt pentru viaţă un fel de ciudat!
Ştiu şi nu ştiu multele rosturi
şi mai ştiu şi pe unde-am călcat,
lăsând ruptă iubirea de iarbă,
lăsând noroiul sub tălpi îngropat!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suspin

În noaptea, când luna e plină
Pânză de păianjen Ţes în lumină,
Cu fiecare tăcere
De gând,
Cu fiecare lacrimă
Curgând.
Când liniştea e deplină
Ţes fuioare
Din aripi de lună.
Suflet-mi suspină
Când gândul fuge,
Se aşează
Pe raze de lună.

poezie de Netty Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-ai pierdut printre himere,
Cap în lună, gând spre stele,
Acum doar visezi la ele,
Când nu-şi mai încap în piele;
Bătrâneţile ţi-s grele,
Versurile îţi dau putere
Să mai speli negrul din ele
Tot pierdută între himere...
Cap în lună, gând spre stele.

poezie de Valeria Mahok (21 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pippin: Mă simt de parcă aş fi din nou la Dragonul Verde.
Merry (vorbind cu gura plină): Mm. Dragonul Verde.
Pippin: O cană cu bere în mână, odihnindu-mă cu picioarele pe un scăunel după o zi grea de muncă.
Merry: Numai că tu nu ai muncit din greu nici măcar o zi. (Încep să râdă.)

replici din filmul artistic Stăpânul inelelor: Întoarcerea regelui, scenariu de Fran Walsh, după J.R.R. Tolkien (1 decembrie 2003)
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buna dimineaţa,Lună! Bună dimineaţa, stele!

Buna dimineata, Luna
Bună dimineaţa stele
Azi în zori vă dau bineţe
Chiar dacă voi veţi pleca
La culcare, pe undeva,
La margine de orizont.
V-ati achitat de-al vostru rost.
Ca în fiecare zi,
Când noaptea se îngeamănă a zi
Mai staţi niţel şi aşteptaţi
La întâlnire aţi rămas.
Vă vedeţi cu Soarele
Cu astrul mare de pe Cer
Ce se înalţă, tot înalţă
Şi cu raze ne răsfaţă.
E lumină şi căldură
De multe ori călăuză
Pentru ziuă, pază Bună...
V-ati văzut, v-ati admirat
Şi raportul vi l-ati dat
Iar acum, chiar de plecati
Vă veţi vedea pe inserat
Când stafeta-i de schimbat!
Bună dimineata Lună
Bună dimineaţa stele,
Azi in zori ne-am dat bineţe...
BUNĂ DIMINEAŢA OAMENI!
BUNĂ DIMINEAŢA PRIETENI!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este clopotul din limbă,
lumea se schimbă.
Clopotul tace,
lumea tot se preface...

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă cu lună în anii '60

Toamnă cu lună
când porţi peste pulovăr o niciodată căptuşită cu totdeauna
când ştii că ai mai iubit şi ai să mai iubeşti
printre taxiuri nefireşti.

Toamnă cu lună
când cabinele de telefon scânteiază
când ştii că nimic nu durează
când până şi vitrinele graseiază
şi vocea tremură, şi serviciile de porţelan se fac zob.

Toamnă de sticlă
când magnetofoanele se fac zob
când mixerele de plastic pălesc
când aspiratorul asudă rece
când trusa de şurubelniţe hohoteşte
când maşina de spălat cu ochiul rotund
şi coniacul cu patru stele
se-ngălbenesc şi cad de pe ramura minţii mele
şi toamna de vermut se crede tânără uneori...

Noi n-o să mai ţinem unul la altul.
N-o să ne mai facă plăcere să ne vedem feţele, râsetul.
Noi n-o să ne căsătorim,
n-o să avem copii
şi n-o să îmbătrânim împreună.
Mi-e aşa de clar lucrul ăsta acum.
Iar vieţile noastre n-or să fie îndelungate
ci scurte, haotice.
Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte
august, decembrie, aprilie...

Toamnă cu lună
aş vrea atât de tare să fim acum împreună
să privim vitrinele împreună
să numărăm taxiurile împreună
şi să ne ningă frunzele-ngălbenite.

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece

Acum vre-o zece ani, când a luat-o,
Pe fata dragă parcă îi venea
Să o mănânce – atâta o iubea…
Şi azi regretă chiar… că n-a mâncat-o.

epigramă de Sanda Toma din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopotul (Gazel)

Departe tunete răsună,
Dispare-ncet clarul de lună

Şi-n următoarele minute,
Avem de a face c-o furtună.

În clopotniţa cea veche
Clopotul în dungă sună,

De ce clopotul îl trage,
Clopotarul are să ne spună:

Că după-ncetarea ploii,
Iarăşi vine vreme bună,

Dar în grădina neprăşită
Iar va creşte mătrăgună...

poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie scrisa în curtea bisericii

Clopotul bate-n asfinţit Starea de Asediu.
Cireada coboară peste imaş către cişmea.
În muşchii plugarului se stinge un incendiu,
Iar lumea rămâne în grija nopţii şi a mea.

poezie de Thomas Gray, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea se întreba

dacă trebuia coborât în pământul
din cimitirul cel nou sau să fie
dus lângă străbuni. nimeni
nu se îndura să scape vreo lacrimă
pentru el. nici nu a trebuit să fie
îmbălsămat cu prea multe chimicale,
de-a lungul vieţii avusese grijă
să se stafidească în alcool.

problema lumii era să-l acopere
cu pământ nesfinţit, aproape
de cripta crâşmarului şi
a crâşmăriţei. amândoi au plecat
repede după ce i-au turnat alcool
zeci de ani, zi de zi, seară
de seară îl omorau cu zâmbetul
pus bine pe feţele lor puhave
de lăcomie. lumea se întreba
dacă pământul era bine sa fie sfinţit.

lumea se întreba dacă trebuie tras
clopotul bisericii din parohie.
nimeni nu şi-a dat seama de ce
era vesel când era vesel şi
de ce era trist când era trist. lumea
de astăzi îşi pune prea multe întrebări.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan: Ce e tăcerea aceasta, fetelor? Parcă sunteţi pui de găină când trece uliul... Parcă sunteţi un stol de vrăbii încremenite în stuhăraia din iazuri când aude chiotul... Parcă sunteţi nişte flori de luncă atunci când n-adie vântul... Smerite? Mie nu-mi plac oamenii smeriţi... Veniţi să vă blagoslovesc.

replică celebră din piesa de teatru Apus de soare, Actul I, Scena 4, scenariu de Barbu Ştefănescu Delavrancea (1909)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!