Eu exist, tu exişti...

Alungă fluturii,
nu-i lăsa să-şi facă cuib
între genele tale
confluente,
incandescente!
Nu mai fi trist,
tu exişti, eu exist...
Alergăm contra vântului,
dar nu suntem goi,
apele tale toate
ne-mbracă pe amândoi!
Noi suntem...
eu exist, tu exişti..
cu aripi albe
ne-acoperă
îngeri altruişti!

poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt secol

Îngerul meu tămăduitor
n-are aură, nici aripi.
Îmi pune degetul pe rană şi-mi spune:
"Exişti, Danilov, exişti?"

"Exist, exist, îi răspund.
De mai bine de-un sfert de secol
nu fac decât să exist".
"Atunci fii mai sigur de tine
şi există cu adevărat!"

"Exist, exist, îi răspund."

"La vârsta ta, eu eram altfel, îmi spune.
Tu parcă n-ai sânge în vene,
n-ai viaţă, n-ai demon."
"Exist, exist, îi răspund.
De mai bine de un sfert de secol
mă străduiesc să exist."

"Atunci caută-ţi cealaltă jumătate a ta
şi există cu adevărat!"
"Cealaltă jumătate a mea
a rămas dincolo. Dincolo, îi răsound.
Du-mă în alt timp, în alt secol..."

poezie de Nichita Danilov din Câmp negru (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exact, este evident faptul că tu exişti! Orice minte infatuată crede că ştie că şi ea există şi zice zeflemitor: "Şi ce-i cu asta?" Dar existenţa este gândul despre existenţă, pentru că asta nu e deloc existenţa, ci prizonierat/reducere în/la gând, sau exişti ca şi libertate non-duală? AŞADAR, TU EXIŞTI CA ŞI CE: - ca şi gândurile pe care le ai despre tine; gen: "exist ca şi om, exist ca şi Ioana sau Gabriel, exist ca şi femeie, mamă, soţ, bunic, etc.,?" - exist ca şi pură existenţă neasociată gândiri, liberă de orice "eu" devenitor, evolutiv?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multumesc, că exist!

Nici nu stii cât de frumoasă eşti
Nu s-au scris sau se vor scrie
Poezii romane sau poveşti
Sau se vor picta şi fotografia
Culorile fiintei curcubeu ce-mi
mi-ai răsărit din lacrima de nisip
a clepsidrei ce eram eu, să-mi
ţip!
Ca un delfin ce se scaldă
in valurile amniotice cu curbe de infinit
Te-ai născut să exist, simt, gust, respir
Culorile ce mi le-ai sărutat tandru
Fluviu de univers meandru
Ce urcă intr-un fuior de fluturi
Cu trupul meu ce-l învăluiesti
In adieri de aripi ce mă înalţă
Intr-un quasar cu toate culorile
Sufletului şi inimii tale
Universul unde exist
Fără a-mi cere ceva de negăsit
Doar atât vrei să mă iubeşti....
Cu toate vidurile şi găurile negre ale angoaselor
Ce le îmblânzeşti în lumina ce-mi eşti
Multumesc!
Că exişti

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exist

Exist în clipa strivită de paşii mei
Exist în lacrima uscată de nefericire
Exist în clipa uitată în mine
Exist în sufletul strivit şi fără speranţă
Exist în inima-mi ce-şi doreşte încă apusuri de soare, zeul uitării
Exist ca să pot să strălucesc cu cerul în ochii mei
Exist ca să mai am încă clipe multe de fericire
Exist ca să iubesc înca măcar odată
Exist ca să vreau încă să mai fiu eu

poezie de Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armistice

azi nu te iubesc,
astăzi, cu toate armele, te provoc
la viaţă, la iubire, la moarte
nu ai unde să fugi,
nici o tăcere nu te poate ascunde
nu mai există cuiburi pentru singurătăţile tale
trăite cu un picior într-un vis neîmplinit
şi altul într-o realitate care nu te va accepta niciodată
zadarnic priveşti în tavan,
în ochii închişi nu există semne de pace,
e un război în care iubirea capitulează
când se trezeşte captivă
între genele celui care nu ştie ce vrea

azi nu îmi este dor,
astăzi descopăr că îmi e suficientă umbra ta
alături de mine, pe cearşaf, în fiecare dimineaţă
am învăţat-o pe dinafară în zilele în care ne iubeam braille
şi descopeream zâmbind forme de relief
pe trupul celuilalt

azi nu te mai doresc,
am îmbătrânit numărând anotimpurile dintre noi doi
o primăvară, o vară, o toamnă, o iarnă
între ele au crescut doar tăceri
frânte şi întotdeauna impare
care-mi repetă mereu că fără mine nu exişti
eşti doar un fum
care a uitat cum să transmită mesaje de dragoste

poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu exişti, exist şi eu. Hai să ne facem scară către Dumnezeu!

aforism de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confruntare
Şi stăm, iubita mea, căzuţi pe gânduri...
E pauză în meciul nostru trist,
Nici astăzi n-o să-ţi scriu câteva rânduri,
Şi astăzi o să crezi că eu nu mai exist.
În colţul meu de ring e plin de sânge,
Chiar aerul pe partea mea e trist,
Nu pot să mă ridic, durerea frânge
Că tu gândeşti că eu nu mai exist.
Ce linişte de moarte se aşterne...
Şi surd şi mut e spaţiul nostru trist,
Iarna ninsori deasupra noastră cerne...
Hai, spune-mi iar că eu nu mai exist!

citat din Corneliu Subotnicu (2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliac alb înflorit în iarnă

Ninge uşor!
Din aripi rupte de îngeri
iarna ne dăruie zbor.
Pe neaşteptate
lacrimile mi-au îngheţat
şi s-au preschimbat în nestemate.
Cad pe pământ
picurând,
una câte una
petală,
îmi acoperă alb
inima
rămasă în urma ta
cameră tristă şi goală.
Înfiorată
printre gândurile tale
desculţ dansez
încercând zadarnic
de dorul tău
să mă eliberez.
Ninge în noapte
tăcut
ca un liliac alb
înflorit sălbatic
din mine
în iarnă,
la picioarele tale
aşternut!

poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu exist!

Cu mine v-aţi pozat degeaba,
Eu nu exist!
Şi inutilă v-a fost zdroaba,
Futil şi trist.

Prin stranii puncte de vedere,
Sub semn cubist,
Recenzii fără maniere,
Eu nu exist!

Degeaba v-aţi mândrit cu mine,
Minimalist,
M-am lepădat de găşti cretine,
Hilar şi trist.

Mergeţi pe scenă, sau în sală,
Nu sunt artist!
Doar spectator atins de boală,
Un ziarist!

În era cvasidigitală,
Eu mai persist.
Ca o fantomă integrală,
Eu nu exist!

În sepia imagini şterse,
Vor fi curând,
Din stranii creaturi imerse
Şi mori de vânt.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu exist pentru tine şi tu exişti pentru mine, în fiecare bătaie de inimă.

Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc, deci exist - Iubesc... deci respir...

Cu toate astea
uneori mi se taie respiraţia
în pieptul tău
şi încep să trăiesc
la fel ca un nou născut
învăţând zi de zi
să păşesc prin gând
fără a lăsa un semn vizibil,
doar o zbatere de aripi
ca şi când ţi-am fost
pentru o clipă
femeia visurilor tale....

Eu ştiu că mă vei ierta,
însă inima
nu va uita niciodată...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna fluturelui

te-ntrebi unde-s fluturii iarna
s-au deghizat în fulgi de nea
şi zboară dinspre cer spre pământ
topindu-se pe obrazul tău

nu-ntreba unde-s fluturii iarna
aripile lor se opresc pe reverul hainei tale
în părul tău
caută coloritul florilor
parfumul lor
uneori dansează
alteori se odihnesc pe pleoapele tale
pe buzele tale
ei cred că-s petale de maci
sau de roze

uneori mor striviţi de copite de cai
alteori se transformă în oameni
sau aripi de îngeri pierduţi prin zăpadă
poposesc în palma copiilor
se topesc şi devin
lacrimi

poezie de Ana Podaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa nu poate fi decât existenţa ta, apoi şi-a celorlalţi! Dacă tu nu exişti, pentru tine nici eu nu exist, însă pot exista fără ca tu să ştii. Caută-mă, căci eu te aştept!

Viorel Muha (iunie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecerea

Mă tem că după ce am luptat cu
spermatozoizii să exist
azi lupt cu oamenii să exist
şi mai apoi
mă tem
să nu mă lupt cu morţii
să nu mai exist
ca să lupt!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sigur suntem împreună

Tu ai sufletul pietrei, aidoma
fulgerului căzut peste copaci, te ascunzi
sub umbra stâncilor, învolburate apele
obişnuite cu tine sapă mai departe. Florile
ar vrea să-ţi spele-n mirosuri lacrima
iar vânturile-ţi rotunjesc colţurile
şi pornirea vrajmaşe.
Lemnul crucii, piatra dăltuită
de mâna încarcată cu har,
cerul invadat de păsări
şi de cutezanţele noi ale zborului
toate mă alungă în zbucium
să-mi închidă suferinţele tale
în meditaţia de taină a smereniei.
Sigur suntem împreună, de teamă
şi somnul ne cuprinde odată
să nu părăseşti drumul în mers,
să te prefaci în cruce de piatră.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 octombrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stări

Doamne, când mi-e greu, eu nu mă ruşinez
mă ruşinez numai atunci când mi-e bine
între aceste stări - atâta crez
mocneşte permanent în rugul stins de mine

Doamne, când afară plouă, nu sunt trist
ci doar atunci sunt trist când e senin şi soare
între aceste stări - mereu exist
ca un simbol de permanentă ezitare

Doamne, uite, ştiu că am să mor şi eu
dar unde, când şi cum - nu-mi dai să ştiu
între aceste stări - exist mereu
ca un cuant - când semimort, când semiviu....

poezie de Iurie Osoianu (13 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, m-am trezit astăzi doar datorită Ţie. Viaţa mea îţi aparţine. Îţi mulţumesc că exişti, prin Tine exist şi respir. Fă să trăiesc prin Tine, cu Tine şi pentru Tine.

Cosmin-Emanuel Petraşc (10 iulie 2019)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul "Diamant": "Dumnezeu este oceanul si noi oamenii suntem picăturile." Serios? Şi cum se distinge o picătură în ocean? Cum şi în ce punct e despărţită picătura de ocean pentru a o putea decela? Oceanul este Totul din întreg şi acceptăm absurditatea că în El apare o picătură, păi cum de e desprinsă ea de ocean ca să putem vorbi de dualitatea Dumnezeu-om? În afara minţii tale duale care se crede desprinsă de Dumnezeu cum de exişti tu şi Dumnezeu? Unde şi când a apărut această separare dureroasă dacă însăşi ubicuitatea/atotprezenţa divină spune că EL e Totul? Pretutindeni există Sinele/Dumnezeu şi atunci cum şi unde mai apari şi exişti tu - în afara lui - de ai început să îl cauţi sau să faci afirmaţii absurde gen "omul e picătura, iar Dumnezeu e oceanul"?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi prietena mea suntem atât de diferiţi. Eu exist, dar ea nu!

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Vlady
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Pre)facerea

mă voi preface că nu exist
voi pune alţi oameni înaintea mea
şi îngeri
apoi câteva animale de povară
să-mi care tristeţea până la marginea lumii
mă voi preface că nu exist
voi pune pietre înaintea mea
sau mări şi oceane
pe care să navigheze sufletele pierdute
mă voi preface
sigur că mă voi preface
şi vor creşte păduri
poate şi munţi
aşa dintr-o dată
îmi vor acoperi urmele
strigătele
mă voi preface că nu exist
voi pune în faţa mea oameni
sau poate îngeri
sau animale de povară
şi pietre
şi mări şi oceane de tristeţe
deci nu mă căutaţi
prefaceţi-vă că nu exist
şi bucuraţi-vă de alţi oameni
sau de păduri şi de munţi
sau de mări şi oceane
pe care navighează
sufletele pierdute

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!