Sigur suntem împreună
Tu ai sufletul pietrei, aidoma
fulgerului căzut peste copaci, te ascunzi
sub umbra stâncilor, învolburate apele
obișnuite cu tine sapă mai departe. Florile
ar vrea să-ți spele-n mirosuri lacrima
iar vânturile-ți rotunjesc colțurile
și pornirea vrajmașe.
Lemnul crucii, piatra dăltuită
de mâna încarcată cu har,
cerul invadat de păsări
și de cutezanțele noi ale zborului
toate mă alungă în zbucium
să-mi închidă suferințele tale
în meditația de taină a smereniei.
Sigur suntem împreună, de teamă
și somnul ne cuprinde odată
să nu părăsești drumul în mers,
să te prefaci în cruce de piatră.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (28 octombrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicolae Vălăreanu Sârbu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.