Am intalnit-o

Zâmbea. Senin era ochiul,
singurul cu care zărea.
Schiopăta. Mâna cu venele umflate,
sprijinită pe baston,
avea petele maron
ale vârstei – a treia.
Maron. Ca lemnul bastonului,
încovoiat elegant şi terminat
cu un cap de pajură.
Fusese al lui. Ca şi ea.
Ca şi ea? Da.
Ciocul pajurei mângâie degetul ei arătător.
Mâna ei mângâie gâtul pajurei.
Ar fi putut amândouă zbura. Amândouă,
ca atunci când el îi arăta
cu vârful bastonului avioane
şi se prefăcea că astfel eliberează pajura
şi le mângâia pe gât cu arătătorul:
întâi pe ea, cu degetul uşor îndoit,
apoi, fâstâcit de atingere, pajura.

Zâmbea. Senin era ochiul amintirii,
singurul care înţelegea.

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graurul meu

Zâmbea o vrabie.
Zâmbea!
Din sucituri zâmbea o vrabie cu zimţi de ochi
cu mijloc de sirop şi zbierătură
zâmbea o vrabie cu ciocul ei în gură
zâmbea
şi-n coaste-mi tremura
o vrabie
ce aripi pe şendrilă duceau aur
în gura drumului
un simplu
mestecat între copaci
un graur!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâie oridecâteori ai ocazia. Mângâie prin sentimente, mângâie prin gânduri, mângâie prin privire, mângâie prin cuvinte, mângâie prin atingere. Mângâie vieţile tuturor oamenilor care pătrund în realitatea ta. Poţi provoca oricând o bucurie doar printr-o mângâiere de Suflet.

citat din Cătălin Manea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ridic un deget înaintea ochilor şi îl urmăresc mai întâi cu ochiul stâng şi apoi cu cel drept, acesta pare că se deplasează pe fundalul îndepărtat. Cu cât aduc mai aproape degetul, cu atât mai mult pare că se deplasează. Pot să estimez distanţă până la degetul meu prin măsurarea acestei mişcări aparente sau paralaxă. Dacă ochii mei ar fi fost mai îndepărtaţi, degetul ar fi părut că se deplasează şi mai mult. Cu cât este mai lungă linia de bază de la care facem două observaţii, cu atât mai mare este paralaxa şi cu atât mai bine putem măsura distanţa faţă de obiecte îndepărtate.

Carl Sagan în Cosmos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degetul meu poate arăta către luna, dar degetul meu nu este luna. Nu trebuie să devii degetul meu, nici nu trebuie să-mi proslăveşti degetul. Trebuie să-mi uiţi degetul şi să priveşti încotro arată.

citat celebru din Osho
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poştaşul

O viaţă-ntreagă, biet poştaş,
Ducând scrisorile-n oraş,
Zâmbea la toţi, zâmbea amar,
C-o mână peste-un buzunar.

Era un gest mărunt, un tic
Şi nimeni nu-i zicea nimic
Atunci când tot cu ea dădea
Ziare, pensii... ce avea.

Trecut-au ani. L-am întâlnit
În mers domol, îmbătrânit,
Cărându-şi zâmbetul amar
Şi mâna înspre buzunar.

"Ce ţii acolo?" -am întrebat.
El mă privea puţin mirat,
Dar mi-a răspuns: "Aici am eu
Scrisoarea către Dumnezeu."

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tranziţia la noi. Simboluri

Mâna ei? Mână de-actor!
Pumnul? Câte-o minte-ncinsă!
Degetul? Arătător!
Iar pe străzi palma... întinsă!

epigramă de Corneliu Sofronie din Fericirea de a fi cal (2003)
Adăugat de cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea gărilor ce plâng

Tristeţea gărilor ce plâng
un tren cu şuierul prelung,
e doar pustiu şi rece gol,
viaţa dată rostogol,
şi disperărilor obol
de dor nătâng.

Tu ştii, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui şi-a fluturat
şi îmi zâmbea.

Erai şi tu,
nici nu mai ştiu,
acum mi-i sufletul morţiu
de tren
în gară şuierând,
scrâşnind din roţi,
încet murind
şi cer în mine prăvălind
către pustiu...

Tristeţea gărilor ce plâng
cu ochiul drept,
cu ochiul stâng,
sădită-n mine e mereu:
că gara, trenul,
sunt chiar eu
în dor nătâng.

poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, iar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum poţi să zici fratelui tău: Frate, lasă să scot paiul din ochiul tău, nevăzând bârna care este în ochiul tău? Făţarnice, scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

replici din Sfânta Evanghelie după Luca, Ucenicii smulg spice sâmbăta. Vindecarea unui om cu mâna uscată, sâmbăta. Alegerea celor doisprezece apostoli. Predica de pe munte. - 6:41-42 de Sfântul Luca
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât deplâng pe cei care nu cunosc această lună de miere pe care un colecţionar o petrece în tovărăşia unui bibelou, abia cumpărat! Îl mângâie cu ochiul şi cu mâna, ca şi cum ar fi o fiinţă vie, nu se poate lipsi de prezenţa lui nici măcar o clipă, se gândeşte în permanenţă la el, oriunde s-ar afla şi orice ar face.

citat celebru din Guy de Maupassant
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troiţa secretă

Dormeai şi
M-am apropiat de tine.
Îngerul tău păzitor
Şi-a dus degetul arătător
La buze.
Degetul său şi buzele sale
Au alcătuit o cruce,
La care m-am închinat
Şi am plecat
Pe furiş.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (8 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un diletant devine victima propriilor opinii subiective

Cu mâna stângă
ridică încet
paharul gingaş de cristal
plin cu cel mai scump whisky
spre buzele lui deschise şi uscate
parcă pentru a savura
mai degrabă finalitatea
momentului
decât buchetul fin
al lichidului creat doar cât să umple un singur butoi.
Cu infinită delicateţe soarbe ultimele picături
fiind foarte atent
să nu spargă cuburile de gheaţă
asta în vreme ce undeva
pe dealurile albastre din Kentucky
un dop este scos
de la un alt butoi – mult mai mare.
Apoi
cu degetul arătător
de la mâna dreaptă
eliberează trăgaciul armei
de orice fel de vină
pe care acesta ar fi putut-o simţi
de la evidenta răceală
a inimii lui de oţel.
E posibil ca viaţa să nu fie-întotdeauna bună,
dar pentru asta nu poţi da vina pe whisky.

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, departe, cititorul destinului zâmbea amuzat, cu degetul pe o filă din cartea vieţii ei.

citat din romanul Să vii ca o părere... de Pavel Coruţ
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arăt bine

cu degetul atât
de arătător înspre mine
(?!) încât
e limpede că arăt
un monstru cu degetul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iisus Hristos: De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: Lasă să scot paiul din ochiul tău şi iată bârna este în ochiul tău? Făţarnice, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău.

replici din Sfânta Evanghelie după Matei, Sfârşitul predicii de pe munte. Judecata semenilor. Puterea rugăciunii. Calea mântuirii şi a pierzării. Ferirea de prooroci mincinoşi. - 7:3-5 de Sfântul Matei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alchimie

Spune că sunt prelungirea lui Dumnezeu pe pământ.
Probabil, de aceea mă soarbe din priviri cu scotocirile timpului,
cu emoţie şi cutremur,
să îi rămân pe vecie lângă tâmplă,
punând degetul pe marginea orelor,
transformându-le miraculos în bucuria împărtăşirii.
Nu fac nimic special, doar ţin în echilibru atârnările gândului,
urmărind neobosit pacea, cumpăna drumului.
Izvorăsc roadele din ochiul simţirii...
Au fost zile când sorbeam din căpruiul fierbinte cafeaua zilelor,
suficiente pentru umbletul pe vârful picioarelor în templul viselor.
Au fost zile când în templul soarelui,
puneam degetul pe ceaşca din care îmi beam bucuria
şi mă umpleam de lumină. Deplină magie!
Probabil, de atunci, am deprins gustul pentru alchimie.
M-a atins setea cu prelungirile braţelor
ce ţin cu înţelepciune pulberea clipelor
şi de atunci mă tot descopăr...

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină deasupra mării

Motto
"Din când în când toţi ne pierdem câte un pic.
Prietenii sunt singurul drum pe care ne întoarcem acasă".

A fost o vreme când, pierdut şi lipsit de apărare,
Viaţa mi se scurgea de-a dreptul la-întâmplare;
Neştiind încotro mă-îndrept în noaptea mare,
Eram cu totul la cheremul sorţii.

De nicăieri, o rază de lumină, -n faţa mea,
A spintecat noaptea fără lună, fără-o stea –
Iar eu am putut, extrem de clar, vedea
Drumul spre liman, spre izbăvire.

Am întors nava cap compas spre coastă
Şi, căutând scăpare de pe marea vastă,
Am urmărit, în clipa din toate cea mai fastă,
Mâna luminoasă care-mi arăta printre valuri calea.

Ajuns la mal, în miezul nopţii de coşmar,
Drept în faţa mea, sus, de pe coama unui deal,
Îmi făcea cu ochiul, zâmbind, lumina unui far...
Apoi, prietenii m-au dus acasă.

poezie de Robert S. Bise, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este ochiul care plânge. Ea este umărul care plânge, ochiul umărului care plânge. Ea este mâna care plânge, ochiul mâinii care plânge. Ea este talpa care plânge, ochiul călcâiului care plânge.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Diana Niculae(Peachy)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine arată cu 1 deget spre alţii arată cu 3 degete spre el. Întinde acum mâna în faţa ta şi arată cu degetul aşa cum ai face-o în mod natural. Observă cum degetul tău mic, inelarul şi degetul mijlociu au tendinţa să se îndrepte spre tine cu cât arăţi cu degetul mai ferm în afara ta. Nu deţii adevărul suprem, ci doar o firimitură din el. Fiecare om are o piesă din puzzle aşa că încearcă să înţelegi fiecare piesă a fiecărui om dacă vrei să ai şansa de a descoperi vreodată adevărul suprem.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mâna unui violonist de excepţie, arcuşul mângâie corzile viorii aşa cum un bărbat îndrăgostit mângâie trupul iubitei.

aforism de George Budoi din Muzica şi muzicienii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creator

după ce se insinuează în minte
o muzică celestă se aşază în gând
să înveţe
cuvintele să valseze
până îşi corectează erorile
să nu lase loc la-ndoieli
şi atunci ele devin adevăr viu
iar Tu îl transformi
pe om în creator
în schimbul unei himere în aşteptare
şi gândul cu care Tu îi umpli mintea
devine zâmbet pe buze înflorit
sau un ţipăt slobozit din piept
sau o picătură de sânge curgând
din degetul arătător de care se leagă veşnicia
în timp ce tonul modelează fiecare cuvânt
în durata timpului senin
pe care Tu îl îndemni să-l trăiască
şi nu-l găseşte nicăieri
decât în paradisul blând al Cuvântului Tău
răspândind în toamnă parfum de tufănele

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!