Salcâmul înflorit

Se-aşterne liniştea pe-ntregul sat,
de-acum izvorul doarme liniştit,
mi-e dorul călător înaripat,
tu, vino, că salcâmul a-nflorit!

Chemări prea multe nu mai aştepta,
că, parcă, şi fazanii-au obosit,
cu fluierat târziu te-or deştepta
şi vino la salcâmul înflorit!

Tu aminteşte-ţi, nu mai zăbovi,
ce sentimente-n mine ai trezit,
flori de salcâm, miros ne-o-nvălui,
dar vino la salcâmul înflorit!

Te-am căutat mereu, dar nicăieri
nu te-am aflat, nu ştiu unde-ai pierit,
te-am aşteptat, dar n-ai venit nici ieri,
mi se părea salcâmul veştejit.

Dac-ai plecat, trebuie să revii,
măcar să vezi salcâmul scuturat,
te-or apăsa regretele târzii,
dar la salcâm găsi-vei alt bărbat:

îmbătrânit, nici n-ai să-l recunoşti,
cu părul nins şi sufletu-mpietrit,
priveşte-n gol, cu gândul la doi foşti,
şi crede că salcâmul a-nflorit.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul din ogradă

Salcâmul din ogradă
este de-o vârstă cu mine.
Şi el şi eu
crescurăm împreună
cu tainica chemare
a zilelor de mâine,
bătând distanţele visării
a două inimi pure
ce s-au întâlnit
în viaţa trecătoare
cu gând hoinar peste zăpezi.

Pe trunchi sculptat-am
două inimi mici
spre amintirea clipei de răgaz
avută în adolescenţa
salcâmului-nflorit.

Şi azi mă-ntreb ades,
de câte ori salcâmul din ogradă
a înflorit spre porţile albastre,
sau şi-a scuturat coroana
în părul meu albit?

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul mângâie salcâmul,
Florile lui râd în soare.
Azi m-a obosit rău drumul.
Salcâmul îmi dă răcoare.

catren de Dumitru Delcă (mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când salcâmul înfloreşte

Când salcâmul înfloreşte,
La mijloc de primăvară,
Greieruşul se trezeşte
Şi ne cântă la vioară.

Sar în nopţile senine
Broaştele, să îl bruieze;
Florile de miere pline
Fac copacul să vibreze.

Când salcâmul înfloreşte,
O mireasmă-n primăvară
Zi de zi se risipeşte
Parfumând pădurea rară.

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

A-nflorit salcâmul mai tarziu,
Muguri au plesnit cu viers de liră,
Noaptea, timpul ghemul şi-l deşiră,
Bate vânt din penele ce scriu.

Rădăcini se-nfig cu sete-n sol,
Ramuri săgetează nalta boltă
Florile-ntr-o horă dezinvoltă
Cad sinucigaşe către sol

Picuri cad din ceruri suspinând,
Lacrimi pentru clipele pierdute,
Ploaia vine tainic să sărute,
Floarea sa mai albă ca oricând.

Numărând petalele ce cad,
Văd că-n orice floare care pică,
Se ascunde-un zbor târziu, de clipă,
Răscolindu-mi sufletul nomad.

Cad petale din salcâm mereu,
Aburi albi învăluie suflarea,
Din înalt coboară înserarea...
E bătrîn salcâmul... poate-s eu?

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colaje

Salcâmul mireasă,
mireasa salcâm-
palizi pelerini venind din câmpie
cu zăpezi ofilite peste umeri.
Le aud vorbele foşnind
cu mirare, metalic.
Ar iubi o femeie, cu crengile lor
îmbrăţişând-o, sărutând-o.

Dinspre punţile zorilor
se-aud
solzii nopţii pocnind strident.

Nu te ascunde, curând
salcâmul te va urma
cu rămurişul metafizic.

poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREŞTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul nimănui

Erau pe deal copaci destui,
Dar unul, cel al nimănui,
Foşnea din frunze cu-nţeles
Când mă rupeam de-un drum de şes.

Se întâmpla atât de rar,
Încât mă întrebam: "El chiar
Îşi aminteşte mersul meu
Ori chipul? Ştie că sunt eu?"

Sunt ani de când n-am mai trecut
Prin locuri care mi-au plăcut
Şi-au fost, în tinereţea mea,
Decor spre ce mă atrăgea.

Mă-ntreb şi-acum, pe-acelaşi drum:
Salcâmul dintr-un vechi album,
Mai pune-n margini de cărare
O umbră binefăcătoare?

M-apropii şi o adiere
Şopteşte-n clipa de plăcere
De sub salcâmul nimănui:
"Iubeşti aceiaşi ochi căprui?"

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul

De vezi salcâmul pe picioare
Îl admiri şi doar atât,
Dar îţi pun o întrebare,
Ştii tu cum a apărut?
A salcâmului sămânţă
Este învelită-n ceară
Şi în stare de latenţă
Duce-o viaţă-embrionară,
Ce se poate prelungi
Pentru o lungă perioadă
Şi nicicând n-ar răsări.
Asta-i fără de tăgadă!
Doar dacă din întâmplare
Seminţe-i se face o "rană"
Şi substanţe hrănitoare
Depăşesc stratul de ceară.
Embrionul se-activează
Va da semne de trezire,
Din tegument s-eliberează
O plantulă-n devenire.
E plăpândă la-nceput,
Până prinde rădăcini
Dar va creşte neîntrerupt
Până când se va-mplini!
Mândru este acum salcâmul
Când din flori a sa coroană
Împrăştie în jur parfumul!
Şi-a pornit de la o rană!

Omule, de nu iubeşti
Că vei fi cumva rănit,
Ar trebui să te gândeşti
Că vei muri neîmplinit!

poezie de Ionel Popa (14 decembrie 2012)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

încă un nor alb -
mai înflorit ca oricând
pe deal salcâmul

haiku de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

se ţin de mână
sub salcâmul înflorit -
luna veghează

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

ultima tuşă -
sub salcâmul înflorit
planşă de lucru

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de romanţă

S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit -
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!

Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit -
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!

Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit -
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!

Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti -
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul

Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeşnic lumânarea
Se luptă-n întuneric, tot scăpătându-şi zarea,
Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă
În liniştea ploioasă...

Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,
Bat fâlfâiri greoaie deasupra casei tale...
Se face iar tăcere... — şi te străbat fiorii:
Ne lasă şi cocorii!

"Fugiţi, fugiţi departe, întârziate stoluri,
Să nu v-apuce-n câmpuri îngheţul de la poluri!..."
Suspină trist în urmă, foşnindu-şi frunza moartă,
Salcâmul de la poartă...

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au inflorit salcâmii

Roiuri de albine
Vin în zbor pe flori
Şi un dans devine
Nuntă de cu zori.

Când salcâmul ţine
Ramul cu alai,
Zumzet de albine
Cad pe flori de mai.

Nimenea nu ştie
Decât Dumnezeu,
Că-i o simfonie
Tot salcâmul meu.

Cum regina cere,
Ele se încarcă
Cu polen şi miere.
Fug să se întoarcă.

Când de prin zavoaie
Limbi de nori le udă,
Stropii reci de ploaie
Îmi tot fac în ciudă.

Speriate parcă
Fac câte-un desen,
Fug şi nu-şi încarcă
Sacii cu polen.

Norii ca de crom
Fac mereu perdele,
M-aş urca în pom
Să le ţin umbrele.

Norii se răsfrâng,
Gâzele vin iară,
Candelabre plang
Picături de ceară.

poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul

Chiar dac-am îmbătrânit,
tot mai vreau să fiu iubit,
către tine vin hop-hop,
când la trap, când la galop.
Drumul mi se pare lung
şi de-abia, abia ajung,
de cu zori şi până-n seară
drumurile mă doboară,
de cu seară până-n zori
mi te dau să mă omori,
dar să nu mă-omori de tot
cât mai vreau şi cât mai pot,
cât mai pot şi cât mai vreau
din urcior nectar să-ţi beau,
gura ta dulce povară,
ca Salcâmu-n primăvară,
cu flori albe parfumate,
mistere nedezlegate
ce atrag albinele
şi sporesc stupinele
fericind pe prisăcari,
răsplătiţi drept gospodari,
practicanţi de sentimente
blânde, tandre, înţelepte.
Prisăcaru-i om şi el,
dar în dragoste rebel,
se supără de-i iei locul,
moft că şi-a pierdut norocul,
îşi ia masca de pe faţă
să-ţi dea lecţia de viaţă:
Prisăcarul sunt chiar eu,
iar tu eşti Salcâmul meu.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din gară...

Mi-am aruncat inima peste gard
să o treacă ploaia pe cărare
salcâmul de la salcâm
şi fereastră de uitare!
Ferească uşa bisericii
urma de vin
de pe degetul cu spin
de pe crucea cu spinare
când altarul era plin
de o simplă lumânare!
A plouat cu foc şi pară
pe nuntaşii adunaţi
Moartea a venit în gară...
Coborâţi!
Urcaţi! Urcaţi!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am căutat

te-am căutat in tot albastrul mării
pe câmpul inverzit te-am căutat
te-am căutat in albul depărtării
si in pădurea de salcâmi de lângă sat

te-am căutat in casa de sub stele
te-am căutat in câmp de vânători
eşti peste tot in gândurile mele
in noptile târzii si fără somn

te-am căutat... voiam să-mi fii aproape
la fel ca pân-acum.... dar in zadar
este târziu şi ştiu că nu se poate
pe Cronos să-l inchid intr-un sertar

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa veche

Cade ceaţa mantie grie
Peste-oraşul adormit,
Înghiţind a curţii vie
Şi salcâmul desfrunzit.

Vremuri calde au murit
Şi bunicul credincios,
Casa veche-n amintiri,
O păstrez sfios.

Doar prin podul părăsit,
Printre lucruri prăfuite,
Un vrăbete zgribulit
Stă cu-aripile lipite.

Noaptea umple de fantasme
Cerul negru, ceaţa deasă,
Prizonieri fugiţi din basme
Ajuns-au la noi acasă.

Caut gândurile ascunse
În memoria de copil,
Prin secrete nepătrunse
Din al minţii vechi azil.

Dar al casei pod înalt
Zboară-n albe licăriri,
Casa, curtea şi salcâmul
Rămân tainice-amintiri.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salcâmul neînflorit

unghia roasă
de femeia ce mergea
la un coafor.
pantofii prea tulburaţi
de un trecător.

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

răsărit lângă prun,
salcâmul e condamnat
să crească strâmb

haiku de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarbă

Duhul ierbii umblă prin văzduh,
moartea a ieşit din abstract
dând largi ocoluri,
împărţind sfârşitul.
Sânzienele îşi acoperă umerii,
jocul de frunze e oprit,
timpul trece prin sânge.
Dorul rămas stingher
se-nvârte rotund,
sub salcâmul înflorit.
E iarbă, e vânt, e pustiu.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!