Minunata Ina Polek

Minunata Ina Polek
Îi plăcea să stea la fereastră,
Elegant, picior peste picior
Zâmbind propriilor gânduri.

Minunata Ina Polek
Era cunoscută în oraş ca o fată hippi,
Mirosea a geranium, a marihuana
Şi a vise imposibil de distrus.

Minunata Ina Polek
Ieşea adesea din casă,
Se întorcea dimineaţa şi iar ieşea.
Absenţele ei se prelungeau, uneori,
Dar tatăl şi fiica ei se descurcau.

Fiica se temea tot timpul pentru mamă,
Ca nu cumva vreun iresponsabil şi prost
să o rănească.
Atunci, copilăreşte se ruga la doi Dumnezei –
La cel evreiesc şi la cel tătar:
Aveţi grijă ca mama să nu păţească vreun rău.

Numai că fiica fusese un episod
În viaţa Inei Polek,
Care o dată a plecat pentru totdeauna,
Iar fetiţa a început tot mai des
Să privească spre ferestrele altor case.

În una dintre ele Ina Polek
Zâmbea propriilor gânduri.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiica: Mamă, îl iubesc pe vecinul nostru.
Mama: Ar putea fi tatăl tău.
Fiica: Nu vârsta contează!
Mama: Cred că nu m-ai înţeles...

replici
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veghetori

Cerul nopţii e veşmântul,
Veşmântul împăratului,
Ce veghează Pământul,
Pământul nimănui.

Cerul zilei e veşmânt de zeiţă,
Fiica împăratului nopţii
Blândă şi gingaşă copiliţă,
Biruitoarea morţii.

Cărţile toate în taină descriu,
Ce fel e minunata lume-a lor,
Un nemaintânlit pustiu,
Pietre ce zilnic mor.

Vor fi mereu când soare nu-i,
Pe cer în zori de dimineaţă,
Împăratul şi cu fiica lui,
Zâmbind Pământului din ceaţă.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiica: Mamă, mamă, uite, vine tata!
Mama: Pe care trotuar?
Fiica: Pe amândouă...

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În minunata lună mai

În minunata lună mai
Când dau bobocii-n floare,
În pieptul meu a încolţit
Iubirea vrăjitoare.

În minunata lună mai
Cu păsări cântătoare,
I-am spus tot ce mă doare,
Dorinţă şi dogoare.

poezie celebră de Heinrich Heine din Intermezzo liric (1822)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngrozitor

Uneori mă gândesc
la sfârşitul lumii.
Viruşi, comete, cataclisme.
Atunci mă tem
Ce se va întâmpla cu copiii mei?

Îmi învăţ fiul să fie curajos,
Să iubească viaţa şi oamenii,
Şi poate – cum să supravieţuiască.

Dar să nu fixezi, Doamne,
În fiica artistă
Amurgul omenirii.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmopolitism

- Motive cosmopolite -
A citit fiica mea
Pe facebook-ul meu
Şi a căzut pe gânduri.

-Asta înseamnă politică în cosmos?

Am râs:
Mai degrabă cosmos în politică.

poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnambule

În oraşul meu trăiau o femeie şi fiica ei,
şi-amândouă erau somnambule.

Într-o noapte, când tăcerea era stăpâna lumii, mamă şi fiică,
mergând în somn, s-au întâlnit în grădina lor învăluită-n ceaţă.

Şi mama a vorbit, şi-a spus: "În sfârşit, în sfârşit, duşmanca mea!
Tu, cea care mi-ai distrus tinereţea – care ţi-ai clădit viaţa
pe ruinele vieţii mele! Te-aş putea ucide!"

Şi fiica a vorbit, şi-a spus:" O, femeie odioasă, egoistă şi bătrână!
Tu stai între libertatea sinelui meu şi mine!
Viaţa mea nu-i decât ecoul vieţii tale insipide. Vede-te-aş moartă!

Chiar atunci a cântat cocoşul, şi-amândouă femeile s-au trezit.
Mama a întrebat cu blândeţe, "Tu eşti, dragă?"
Iar fiica i-a răspuns cu blândeţe, "Da, dragă."

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea să ştie cum sunt tatăl şi mama, să privească fiul şi fiica.

proverbe italiene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama: Tu chiar vrei să rămâi singură? Nu vezi că toate fetele sunt în competiţie pentru un bărbat? Numai tu,... tu chiar nu cauţi să fii deloc atractivă?
Fiica: Eu sunt floarea de la marginea prăpastiei. Dacă vrea să mă iubească, cel care va vrea, nu ar trebui să mă iubească pentru forţa din interiorul meu, de a sta la margine, şi totuşi, de a rezista?" (în mintea mea).... în realitate îi răspund "Şi mie îmi pare rău pentru faţa pe care o am. Nu mă pot abţine să nu îmi fac rău.
Mama: Întelege, aşa funcţionează toţi bărbaţii, pentru ei contează cum arată o fată, e vorba de prima impresie. Te vede aşa, plină de bube, o să fugă de tine. Orice băiat, orice băiat...
Fiica: Nu numai orice băiat, chiar orice om... sunt un monstru. Nici măcar o prietenă nu am... Toate aşteaptă de la mine ceva. Iar eu, uneori, îmi doresc să fiu altcineva...
Mama: Data viitoare te internez la spital, te declar incapabilă să te controlezi.
Fiica: Da, sigur.... Aşteaptă măcar să ajung la cauză, să împlinesc profeţia, şi o să pot fi domnişoara cu altă faţă. Vedem noi cine râde la sfârşit, eu şi amicul meu Kierkegaard. Îmi pare rău, mamă, dar numai dacă o salvez pe Ariadna o să mă pot iubi vreodată. Ai idee câte strategii trebuie să elaborez ca să distrug monstrul?
Mama: Care monstru, parcă tu erai monstrul?
Fiica: Cât de încuiată să fii să nu realizezi că monstrul mă ţine captivă din primii ani de copilărie? Toate fricile alea, faptul că nu alergam spre tine, când aveam nevoie de tine, fuga de realitate, fuga de mine însămi, toate sunt rezultatele operei lui. Pe care am de gând să o închei anul ăsta. Şi ştiu exact cum...
Mama: Cum?
Fiica: Să îţi prezint labirintul... mi-e teamă numai să nu faci infarct, pentru că aici nu mai poţi ascunde cine eşti cu adevărat. Aici, poate, o să îţi auzi urletele la fel de tare cum le aud eu. Pentru că, aici, toţi îmi văd capul ascuţit, când el de fapt e rotund. Numai şi numai pentru că ăsta e rezultatul fricii mele de oameni. Şi nu am altă şansă decât să trec prin Pădurea Interzisă, să îmi înving frica.
Mama: Imposibil... în Pădurea Interzisă nu o să poţi supravieţui. O să rămâi cel puţin fără picioare...
Fiica: Nu şi dacă îmi iau o pelerină verde de camuflaj... şi un prieten de încredere...
Mama: Parcă spuneai că nu ai prieteni...
Fiica: Nu am, dar de unde ştii tu că nu o să am... e drept, un parteneriat la început, fac eu un efort... Ideea este că se pune la bătaie toată viaţa mea, mamă. Nu pot da înapoi...
Mama: Vezi doar să nu mai ai încredere din nou într-un lup, ştii bine ce ai păţit ultima oară...
Fiica: Fără frica de lupi, păstorii nu ar putea avea curaj. Pot fi o ciobăniţă bună, o ştiu sigur, mi-a spus-o luna. Ea nu minte niciodată...
Mama: Te las în protecţia Maicii Domnului...
Fiica: Ea mi-a trimis visul cu furtuna... chiar dacă aş călca în mijlocul morţii, tot aş fi în siguranţă. Nu crezi că merită?...
Mama: Eu niciodată nu mi-am dorit decât să te protejez. Iartă-mă pentru tot ce n-am putut înţelege.
Fiica: Vei înţelege, la sfârşit...

replici din Scufiţa Verde, scenariu de Ana-Maria Gondoş
Adăugat de Ana-Maria Gondoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incestul este mai puţin o regulă care îţi interzice să te căsătoreşti cu tatăl, sora sau fiica, cât o regulă care te obligă să-ţi dai mama, sora sau fiica altcuiva... Exogamia afirmă existanţa socială a altuia, şi nu interzice căsătoria endogamă decât pentru a introduce şi a prescrie căsătoria cu un alt grup decât familia biologică: desigur, asta nu pentru că un pericol biologic este asociat căsătoriei consangvine, ci pentru că din căsătorie rezultă un beneficiu social.

Claude Levi-Strauss în Structures elémentaires de la parenté (1949)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că există, în viaţa lumii, o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Fiica la mamă, mama la bunică, bunica la mamă... până se ajunge la o singură mamă, una imensă...

citat celebru din piesa de teatru Iona de Marin Sorescu
Adăugat de Dana Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl ei o privi mulţumit. Ştia că fiica lui era capabilă de asemenea performanţe, pe care ea le scotea la iveală cu asemenea ocazii şi creştea sufletul în el de bucurie când ştia că acea făptură minunată, delicată şi inteligentă, era chiar fiica lui. Crescuse; nu mai era doar o fetiţă micuţă, naivă, o ştrengăriţă visătoare şi răsfăţată, ci o domnişoară frumoasă, în toată firea, motiv de şi mai multă mândrie pentru el, tatăl ei, care nu mai putea de dragul ei, mai ales că, în plus, Lia era şi inteligentă, şi sufletistă.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiica: E adevărat, tată, că apa fierbe la 100 de grade?
Tatăl: Aşa este, draga mea!
Fiica: Bine, tată, dar de unde ştie apa când are 100 de grade?

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste zi, străinul ieşea foarte rar din casă, dar pe la asfinţit obişnuia să se plimbe, înfofolit din cap până-n picioare, ca un balot, fără să-i pese dacă afară era cald sau rece; alegea întotdeauna cărările cele mai singuratice şi mai umbrite. Ochelarii lui cât roata şi sinistra-i faţă bandajată, care se iveau de sub marginea lată cât o streaşină a pălăriei, răsăreau uneori pe neaşteptate din întuneric, băgându-l în sperieţi pe vreun muncitor care se întâmpla să treacă în drum spre casă.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vărsat de vânt

Când fiica de şase ani a unui prieten l-a auzit pe tatăl ei
spunând cuiva că am fost premiată cu Premiul Nobel
şi-a întrebat tatăl dacă l-am mai primit vreodată.
El i-a răspuns că premiul se poate lua doar o singură dată.

La care fetiţa, după ce s-a gândit câteva clipe:
"Oh," a concluzionat," e la fel ca vărsatul de vânt."

poezie de Nadine Gordimer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată într-o ţară un balaur mare, nevoie de cap. El avea şapte capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Când ieşea el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă până ce-şi potolea foamea cu vreun drumeţ pe care îl trăgea aţa la moarte. Toţi oamenii locului se tânguiau de răutatea şi de frica balaurului. Rugăciuni şi câte în lună şi în soare se făcuseră, ca să scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesăţios balaur, dară în deşert. Fel de fel de fermecători fuseră aduşi, însă rămaseră ruşinaţi cu vrajele lor cu tot. În cele din urmă, daca văzu împăratul că toate sunt în deşert, hotărî ca să dea pe fiica lui de soţie şi jumătate împărăţia sa acelui voinic, care va scăpa ţara de această urgie, şi dete în ştire la toată lumea hotărârea sa.

Petre Ispirescu în Balaurul cel cu şapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi iubesc tatăl şi sunt mândră să fiu fiica lui, doar că nu îmi place titulatura de "Fata cea mică a lui MJ". Foarte multe persoane au impresia că el este singurul motiv pentru care sunt cunoscută, dar vreau să demonstrez că am talent şi că îmi pot construi singură o carieră.

citat din Paris Jackson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa se schimbă atunci când ai un copil, propria ta familie. Devii mult mai grijuliu în ceea ce faci. Nu mai întârzii prin oraş, nu mai pierzi vremea cu prietenii prin cluburi. Trebuie să fii acasă, să ai grijă de fiica ta, să te joci cu ea.

citat din Paul Pierce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi semănau leit între ei, unul singur era puţin mai altfel: avea numai un picior, pentru că fusese făcut cel din urmă şi nu mai ajunsese plumbul; dar deşi avea numai un picior, stătea tot aşa de drept ca şi ceilalţi cu două picioare şi tocmai el avea să facă cele mai mari isprăvi, aşa cum aveţi să vedeţi îndată.

Hans Christian Andersen în Soldăţelul de plumb
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiica Evei

Ca-ntre-ngheţ şi ruguri
Fiica evei creşte:
Sus, abia dă- muguri,
Jos, deja-nfunzeşte...

epigramă de Efim Tarlapan din Îngerii din cerul gurii... (2003)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!