
Sentinta
Un arbor când puternic spre domele-nstelate
Înalță-ale lui ramuri de frunze încărcate,
Făcând la ceilalți arbori o umbră-omorâtoare,
Pe când, prin rădăcine mereu cuceritoare,
Păstrează-n stăpânire tot locul apucat,
Așa încât lăstarii de-abia găsesc la soare
Un loc să-și mai înfigă plăpândele picioare,
A meritat securea și trebuie tăiat!
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre picioare
- poezii despre frunze
- citate de Alexandru Macedonski despre frunze
- poezii despre crengi
- poezii despre copaci
- citate de Alexandru Macedonski despre copaci
- poezii despre Soare
- citate de Alexandru Macedonski despre Soare
Citate similare

Stuful de liliac
Era o zi senină ca fruntea de fecioară
Ce neturburată de-ai patimelor nori,
O zi în care șoapte de îngeri se coboară
Și vin pe-o adiere să cânte printre flori.
Subțiri ca o dantelă urcau mereu din apă
Clădiri de nori fantastici ocoale dând pe lac,
Și prins de-o rece stâncă pe care vântu-o sapă,
Gemea mușcat de vânturi un stuf de liliac.
Plăpândele lui ramuri abia înmugurite,
Văitându-se pe soarta ce-acolo le-a sădit,
Nainte de-a-și da rodul mereu învinețite
Când ea veni să șeadă sub stuful oropsit.
Atunci acele ramuri deodată înfloriră
Ș-o ploaie azurie vărsată peste noi...
O! Doamne, acele clipe ce repede pieiră...
Uscat e liliacul și nu mai suntem noi.
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre virginitate
- poezii despre stânci
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre muzică
- poezii despre muguri
- poezii despre flori

Între frunze
Grădina este plină de taina fericirii
Și nu e fir de iarbă de-alt fir nendrăgostit;
E mai, când nu e frunză să n-aibă al iubirii
Fior nedeslușit.
Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată,
Garoafa râde-n soare cu roșul ei mănunchi,
Iar vița se ridică pe măr, amorezată
De verdele său trunchi.
...
poezie clasică de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, citate de Alexandru Macedonski despre iubire, poezii despre verde, citate de Alexandru Macedonski despre verde, poezii despre roșu, poezii despre garoafe, poezii despre fericire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Lipitoarea
Am urmărit o lipitoare
De când s-a născut.
Părea plăpândă, nevinovată
Dar o data crescută
A început să-și arate
Zâmbetul pe gura ventuză
Și să se așeze asemenea unei căpușe
Se lipește, se unduiește și suge sânge
Dar nu se satură niciodată.
Se unduiește prin apă, prin aer
Cuceritoare mare până se lipește
De o pulpă dulce care își aduce
Hrana destul pentru o lipitoare
Dar ea este mereu flămândă.
Îi vinde pe toți pentru o gură de sânge,
Se umflă și nu cade
Așa cum face orice lipitoare
Atunci când este sătulă: cade
Și atacă doar când flămânzește.
Lipitoarea cu zâmbet de cuceritoare
Nu cade și suge la sânge până se îndoaie.
E lacomă, lașă și trădătoare
Așa cum nu trebuie să fie o femeie!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre gură, poezii despre început, poezii despre sânge, poezii despre nevinovăție, poezii despre naștere, poezii despre lașitate, poezii despre femei sau poezii despre creștere
Arbor
Când mâna ta pe fruntea mea e floare
Și-nfrigurat cealaltă mână-ți caut,
Mi-e sufletul ca lanul verde-n soare
Și cugetul ca zvonul unui flaut,
Dar când departe pașii tăi îmi sunt
Și sânul cu miros de busuioc,
Mă simt un arbor greu către pământ,
Încins între perdele largi, de foc.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, citate de Zaharia Stancu despre suflet, poezii despre mâini, citate de Zaharia Stancu despre mâini, citate de Zaharia Stancu despre flori sau citate de Zaharia Stancu despre Soare
A mai căzut o frunză
A mai căzut o frunză în vals de balerină,
Plutind încet pe valuri când vântul o alină,
Spre un pământ mai rece udat de multă ploaie,
Lăsând crengile nude, vântul să le îndoaie
Când bate mai puternic, lansând și-o melodie,
Un cântec de durere cum numai el o știe,
După cămașa verde țesută-n clorofilă,
Ce-i smulsă de pe ramuri, aiurea, fără milă.
A mai căzut o frunză și multe-or să mai cadă,
Făcând codrul să plângă sub mantii de zăpadă,
Cu lacrimi de sub gene pentru durerea mare
Fără să poată cere cuiva vre-o îndurare.
A mai căzut o frunză dar altele vor crește
Căci anii trec într-una, pământul se-nvârtește
În cicluri cadențate, făcând să reapară:
După o toamnă blândă, o iarnă friguroasă, o dulce primăvară,
Când mugurii pe ramuri zâmbind de sub sprâncene
Vor naște alte frunze cu mult mai multe gene
Și roluri diferite pe ale planetei scene,
Lansând și adevărul: "Frunzele sunt perene.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri, lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre durere, poezii despre dans, poezii despre zăpadă sau poezii despre vals
Un Macabronski cinic, când a scris infamanta epigramă despre Eminescu; un Macedonski intuitiv când l-a descoperit pe Bacovia. Acest Alexandru, când sanda, când Sandu...
calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre încălțăminte, aforisme despre intuiție, aforisme despre epigrame, aforisme despre Mihai Eminescu sau aforisme despre George Bacovia

Sonetul frunzelor de-apoi
Atâtea frunze mor și cad,
Când mai abrupt, când mai ușor,
Pe un covor înșelător,
Un Styx al lor, un fel de vad.
Sunt smulse dintr-un ultim vis
Cu mângâierea din apus,
A brizei care le-a sedus
Iar azi le poartă spre abis.
Și cad, și cad, deja s-au strâns
Atât de multe, curg puhoi
Pe fluviul vechi de frunze noi,
Și curg din arbori ca un plâns,
Lăsându-i triști, lăsându-i goi,
Spre lumea frunzelor de-apoi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre seducție, poezii despre prăpăstii, poezii despre plâns, poezii despre fluvii sau poezii despre briză

Rondelul țiganilor
Țiganii merg fără-ncetare-
Nu știu nici ei când au pornit,
Dar se tot duc necontenit,
Împinși de-o vecinică chemare.
Cu galbeni ochi pierduți în zare,-
De când se știu s-au pomenit-
Țiganii merg fără-ncetare:
Nu știu nici ei când au pornit.
Mereu țigani, cu mic, cu mare,
Au tot născut și-au tot murit -
Și tot spre visul ne-mplinit,
Răpiți de-aceeași aiurare,
Țiganii merg fără-ncetare.
rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, citate de Alexandru Macedonski despre visare, poezii despre vecini, citate de Alexandru Macedonski despre naștere sau poezii despre galben

Poetului Dr. Voiculescu
Sub ceru-n veci întunecat
Trăiși o viață-nfloritoare...
Răsari ca soare întârziat
Însă apui tot soare.
epigramă de Alexandru Macedonski din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre întuneric, citate de Alexandru Macedonski despre întuneric, epigrame despre poezie, citate de Alexandru Macedonski despre poezie sau epigrame despre Soare

Aripi
Poezie! Tu, atuncea, și când umblu, și când stau,
Îmi pui aripile-albastre ce avânturile-mi dau...
distih de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre poezie, citate despre aripi sau citate de Alexandru Macedonski despre aripi

Iubita mea, crudă pădure
Iubita mea, crudă pădure,
Cu ramuri degete spre cer,
Ascunzi în umbre ochi de mure
Și-n frunze pete de mister.
În tine note muzicale
Se nasc în tril de ciocârlii,
Prin tine șerpuiesc spre vale
Izvoare dulci cu ape vii.
Prin tine trec săgeți în fugă
Chemându-și puii, căprioare,
Prin tine ne-ndulcesc în rugă
Frăguțele coapte în soare.
În tine înnoptează șoapte,
Săruturi dulci, îmbrățișări
Și stelele scăldate-n lapte
Trecând cu roua-n alte zări.
Pădurea mea, crudă pădure,
Cu ramuri prelungite-n hău,
Roagă-mi iubita să mă fure,
Să ne pitim în sânul tău!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre văi, poezii despre sărut, poezii despre stele, poezii despre noapte sau poezii despre lactate

Hermeneutica versului
Când ea mi-a spus că respir prin doi plămâni
așezați simetric în piept
i-am ținut respirația unui copac
până și-a scuturat în locul lor
două frunze
călcate în picioare.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre poezie

* * *
Decojit si maltratat
Când securea l-a tăiat
Este un butuc tăcut
Lângă un vlăstar de nuc
Rău imi pare, ce să zic?
Imi era un bun amic!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre prietenie

Brâncuși (evită răspunsul): Arta ei e sublimă... Vine când o chemi, apoi se duce... (Oftează. Muzica trece în surdină.) Arta mea trebuie să stea mereu în picioare...
Alex: (notează):... mereu în picioare...
Brâncuși: Când o aud, mă apucă un dor de țară... De amărâții mei de olteni... De apa tânguitoare a Jaleșului...
replici din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de Valeriu Butulescu (2007)
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre picioare, citate despre muzică, citate despre artă, citate despre Oltenia sau citate despre Constantin Brâncuși

Cred că există un echilibru între cei buni de gură, de mâini, sau de picioare, în așa fel încât cu toții să-și câștige existența lucrând pentru ceilalți.
citat din Beatrice Vaisman (4 iulie 2020)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre existență, citate despre mâini sau citate despre gură

Natura
Natura parcă plânge și în noapte
Se vaietă, cu ramuri aplecate-
-ndreptându-se spre pământescul trup...
Triste, se-ascund de noi ramuri pierdute
Și-n colțuri rătăcesc, de mucegai pătate,
Sau pe trotoare goale, sălbatice și ude
Măcar pentru o clipă, popasul își găsesc
E-n suflet încă toamnă, furtună e în inimi
Pe lespezi sângerânde, pătate de lumină
Se pierd speranțe, sentimente, umbre,
Pierind în ceața vremii, spre locul de odihnă
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre toamnă, poezii despre odihnă, poezii despre natură sau poezii despre lumină

Poetului dr. Voiculescu
Sub ceru-n veci întunecat
Trăiși o viață întristătoare...
Răsari ca soare întârziat,
Însă răsari tot soare.
epigramă de Alexandru Macedonski (1914)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață sau citate de Alexandru Macedonski despre viață

Ți-aduci aminte, vară?
Ți-aduci aminte, vară,
Când ne plimbam la țară
Prin iarba fragedă și udă
A blândei dimineți?
Eram copil pe - atunci,
Rebel, naiv, isteț,
Și ne jucam cu ramuri,
Cu frunze și țărână,
Cum ne țineam cu toți de mână,
Nebuni copii neștiutori de frică!
Iar tu măicuța noastră
Gazdă primitoare,
Ne alintai mereu sub soare
Sub roua dimineții care pică!
Îți mai aduci aminte, oare?
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre sat, poezii despre rouă, poezii despre nebunie, poezii despre naivitate, poezii despre ignoranță sau poezii despre frică

Sonetul frunzelor de-apoi
Atâtea frunze mor și cad,
Când mai abrupt, când mai ușor,
Pe un covor înșelător,
Un Styx al lor, un fel de vad.
Sunt smulse dintr-un ultim vis
Cu mângâierea din apus,
A brizei care le-a sedus
Iar azi le poartă spre abis.
Și cad, și cad, deja s-au strâns
Atât de multe, curg puhoi
Pe fluviul vechi de frunze noi,
Și curg din arbori ca un plâns,
Lăsându-i triști, lăsându-i goi,
În lumea frunzelor de-apoi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tu ești binele din rău
Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bine și rău, poezii despre timp, poezii despre ochi sau poezii despre miere