Zeule din Soare

Zeule din Soare,
Azi e sărbătoare,
Vremuri de noroc,

Arzi în cer de veacuri,
Şi-ţi arunci pe lacuri
Cercul tău de foc.

Dar te bate gândul
Să usuci Pământul
Apele arzând,

Să m-arunci pe-o mare
Moartă-n depărtare,
Singur şi flămând.

Lasă-mi doar răgazul
Cât să trec pârleazul,
Farul să-l aprind,

Să mai văd o clipă
Zborul de aripă,
Zorile mijind.

poezie de Mihail Mataringa (13 decembrie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O boabă de mac
Pe-o aripă de gâză
Ce nu mai zboară

haiku de Mihail Mataringa (10 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruina

A mai trecut o iarnă fără nea,
A mai trecut o vară fără soare,
Tiptil mă trec şi eu, deşi n-aş vrea,
Dispar ca un izvor pierdut în mare.

Nu mă-ntreba de ce-n ruină zac,
Nu-mi spune: vai, ce rău îmi pare,
Căci şi-o ruină bine de-o îmbrac
Îşi află peste veacuri căutare.

poezie de Mihail Mataringa (9 martie 2010)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Providenţa, ea stie tot

Păşesc uşor ajung în viitor
Aici îmi potolesc eu gândul
Apari ca o lumină pe un nor
Eu trec peste timp sărindul

Valuri şi luciul apei de mare
Apari într-un chip omenesc
Luceşti te scalzi ca un soare
Ştii, omule, pe tine te iubesc

Nu mă-ntreba de ce şi cum
Căci providenţa, ea ştie tot
În marea cu tine vreau să-not
Sortiţi amândoi acelaşi drum

Te prinzi de mâna mea arzând
Mă arunci în val, cobori în mare
Mângâi părul îmi umbli-n gând
Mă dizolvi usor ca sarea în mare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta

păşesc printre veacuri uitate
în mâini port a mea soartă
ruine în jur şi paşii se scurg
tăcerea bate în poartă
gândul mă poartă
un zumzet se aude prin ani
mai latră un câine în poartă
se strecoară anotimpuri sub paşii rămaşi
ce vreme, ce soartă
să bat din poartă în poartă
trec ani trec spre soare apune
apune un gând pe strune de vânt
păşesc printre spini şi gânduri mă înţeapă
închid în mine cuvinte
se strânge în palme ţărâna
lumina se stinge în gol
plec spre apus şi gândul mă poartă
din poartă în poartă
se aprind în copaci cuiburi
mai plânge o mierlă pe umerii sorţii
se închide o uşă, se deschide o durere
mă caţăr pe ziduri pe picioare de humă
port pe buze surâsul uitat între pleoape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum cântecul păsării

Lasă-mi hărăzit harul
ce mulţi dintr-ai mei l-au avut
chiar fără să ştie.

Adaugă-mi în cuvinte sâmburii
spuselor de către ursitori,
când gândul mi-l cheamă zeul hârtiei
chiar şi ce scriu fără mirare
inimii mele să-i fie deajuns.

Nimbul celor aleşi
mi-l pune pe frunte-n lumină
cum cântecul păsării
ce se anunţă pe sine la concert
în fiecare primăvară
şi apoi tace.

Lasă-mi harul meu dăruit
celor cu sufletul atins de cuvinte
ca un balsam nevăzut,
plăcerea de a fi absorbit de frumos
până-n adâncul iubirii.
Prin mine trec fluturi

Ea era sortită să-mi fie umbră,
gleznă subţire cu pulpa sonoră,
rotulă în fiecare cuvânt.

Ea se căţăra pe ploi
ca să înverzească pământul,
totul să înflorească.

De bucurie eu
o priveam ca pe-o minune
întinsă peste lume.

Strălucea mai mult decât e posibil
în ochii miraţi
şi nu observa nimic deosebit
la privitori.

Prin mine trec fluturi,
neoprite invazii
ca şi literele arzând
în cuvintele hrană.

Urmează clipele acelea relative
ce fumegă prin aer zborul,
să simt pe dinlăuntru gustul tău
ce-mi lasă pe inimă o pată.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-au trecut toate apele văzând că şalupa venea spre ei mâncând pământul.

calambur aforistic de Mihail Mataringa (24 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am luat un mărţişor

Primăvara bate la fereastră
Cu buchete mici de ghiocei
Şi zambila înflorită-n glastră
Te-ndeamnă s-o iei...
Scumpe sau modeste mărţişoare
Te atrag pe rând zâmbind discret
Şi cu ele, dragostea mea mare
Se leagă cochet.
Mărţişoare dragi ca inimioare
Orice-ndrăgositit a dăruit...

Ţi-am luat un mărţişor
Ca să-l porţi la tine tot mereu
Şi să ştii că-n el e dorul meu
Şi-ţi va purta noroc.

Ţi-am luat un mărţişor
Ca să-l porţi când nu ne-o mai vedea
Şi să-ţi spună el iubirea mea
Oricând şi-n orice loc.

Din ochi mi-a picurat o perlă mică
Să fie ne-ncetat podoaba lui.

Ţi-am luat un mărţişor
Ca să-l porţi la tine tot mereu
Şi să ştii că-n el e dorul meu
Şi-ţi va purta noroc.

cântec interpretat de Nicolae Niţescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crinul negru

Crinul negru
Bate vântul, bate ploaia, bate inima de piatră
Lasă-mi sufletul si gândul, cânta-mi iarăşi la vioară
Bate drumul dă-mi cărarea dă-mi o lumânare albă
Dă-mi o muză dă-mi un gând dă-mi iubirea dragă doamnă.

Cântă mutule cântă şi dă-mi sunet că sunt surd
Cântă soare cântă stele cântă lună in amurg
Scoate sabia din rană scoate! rănile să mi le ung
Pleacă tu iubito pleacă lasă-mi visul muribund.

Lasă cimitire spaţiu pentru tine vin plângând
Viaţa este viza noastră pentru moartea din pământ
Laşi tu cimitire ciorile, laşi groparul hoinărind,
Lasă-mi ultima dorinţă, crinul negru pe pământ.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Tofan Marius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bob de rouă
Pe-o frunză de trandafir
Lucind în soare

haiku de Mihail Mataringa (10 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă fluturelui rănit

E-ntâia oară când am prins să zbor -
Un fluture pe-o aripă de nor,
În zborul meu flămând după lumină,
Cu aripi de argint şi muselină.
Şi m-am născut un fluture de soare
Sub pulberea de stele şi ninsoare.
Văd în zadar cum s-a deschis petala...
În pâlpâiri de foc se-ntoarce seara.

E-ntâia oară când am prins să zbor
Şi-am înţeles, nimic nu e uşor!
Ni-i viaţa noastră fluture în vânt,
Dar nu-n zadar ne naştem pe pământ.
Un rol universal şi sfânt îl are
Pe-acest tărâm, prin sine, fiecare.
Trăim spre-a ne-mplini făgăduinţa,
Iubirea şi speranţa şi credinţa.

Un fluture pe-o aripă de nor
Am fost adesea şi-am dorit să zbor.
În lumi pudrate cu luciri de stele
Miresme m-au furat şi-au dus cu ele
Mierea din lanuri, pacea din ogoare
Şi limpezimea stelei căzătoare
Ce-n legământ cu moartea, ca o noapte,
A coborât în unduiri de şoapte.

În zborul meu flămând după lumină,
Purtând ca voi, mereu, aceeaşi vină,
De a avea ce nu îmi aparţine -
Munţi de granit, vulcani, păduri virgine,
Oh, mi-am pierdut esenţa şi aripa mi-e frântă,
Mi-e sufletul în cârje, căci ţip în zarea mută
Şi soarbe-nsingurarea mâhnirea mea... Ridică
Un munte de durere în lumea cea de sticlă.

Cu aripi de argint şi muselină,
Cobor şi plâng... Sunt trepte de rugină
Ce scârţâie sub plânsul de sub gene.
De-aţi stăpâni întregul cer, cu stele,
Tot n-aţi avea dorinţele-mplinite
Şi tot veţi plânge... Însă luaţi aminte!
Ucide-n lumea asta ce străluce
Şi-ngenunchiaţi, osânda vă veţi duce.

Şi m-am născut un fluture de soare,
Uitând de strălucirea care doare.
Credeam în zborul meu... A fost să fie
Decât firav surâs de păpădie...
Nu m-am oprit pe frunze, nici pe creste,
M-am avântat spre culmile celeste,
Apoi însângerat, către ţărână,
Am poposit pe-a pruncului tău mână,

Sub pulberea de stele şi ninsoare
Am învăţat că, iată, se şi moare...
De-aceea rog să măsuraţi cu gândul
Şi visul şi mărirea şi pământul.
Iar ochiul tău de le-ar putea cuprinde,
Zborul să-ţi fie lent, să iei aminte
La zborul meu, la biciuirea sorţii,
Căci ruginite-s lacătele porţii.

Văd în zadar cum s-a deschis petala.
Pe aripi frânte, azi, se pleacă seara.
Ce rost, (vă-ntreb), de-acuma frântul zbor,
Când într-o clipă trebuie să mor?!
Ce rost puteri şi avuţii? Vezi bine
Chiar dacă lupţi, nimic nu-ţi aparţine.
Eşti în decor, o rană sângerândă,
Deci ia aminte! Nu pleca la luptă!

În pâlpâiri de foc se-ntoarce seara...
Străin pribeag, a ta să fie rana?!
Ce-ai adunat?! Ce rost în lume, dacă
Din pumnul tău nimeni nu se adapă?!
Câţi oameni i-ai hrănit cu-nţelepciune?
Vin prunci recolta vieţii să-ţi adune?!
Poate-ai trăit un fluture-n zadar...
Din drumul tău greşit te-ntoarce dar!

În pâlpâiri de foc se-ntoarce seara...
Văd în zadar cum s-a deschis petala
Sub pulberea de stele şi ninsoare.
Şi m-am născut un fluture de soare
Cu aripi de argint şi muselină.
În zborul meu flămând după lumină,
Un fluture-s, pe-o aripă de nor...
E-ntâia oară când am prins să zbor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada sufletului între aripi

Pe-o creangă de-alun,
sufletul îmi pun;
pe-o creangă de os,
sufletul îmi cos;
pe-o creangă de brad,
sufletul îmi ard;
pe-o creangă de pin,
caut în destin.
Pe-o creangă de apă,
sufletul îmi scapă
şi-alerg după el
tras printr-un inel
până ilumină
fructul din grădină,
curcubeu-n umăr,
soarele-ntr-un număr,
timpul ce se coace
printre dobitoace,
clipa-n altă clipă,
aripă-n aripă,
corul într-un nor,
zborul într-alt zbor,
soboru-n sobor,
vina-n altă vină:
lumină, lumină...!

poezie de Ion Pachia-Tatomirescu din volumul de versuri Zoria (7 iunie 1977)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Soare nebun
Va înghiţi Pământul
Cu Lună cu tot.

haiku de Mihail Mataringa (13 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare de Crăciun

Astăzi este Sărbătoare
Sărbătoarea de Crăciun:
Voioşie foarte mare
Rod al Domnului cel Bun.

Este mare Sărbătoare
Şi-am plecat la colindat:
Să răsară "zi" cu "soare"
Aşa cum s-a arătat.

Vin colindători - copii
Astăzi să colinde-n lume:
Fiice, şi feciori, în mii
Urări "Culte" să răsune.

Tot urând azi pe la case
Isus Domnul S-a "născut"
Noi v-aducem "veşti" frumoase:
Grâul "zilei" în "sărut".

Urăm Domnului "mulţi ani"
Rodul Lui să dăinuiască
Avem nevoi mari de bani:
Pământul să ne rodească.

Este mare Sărbătoare!
Tot Pământul s-a trezit:
Oameni, şi Pământ, şi Soare
Totu-i astăzi înverzit.

În urarea Lui cea Sfântă
Coborâm şi colindăm
Urare - copii cuvântă:
Pe Domnul să-L cuvântăm.

Omăt mare iarna are
Este mare bogăţie:
Zile multe azi sub soare
Îmbătate-n veselie.

Isus Domnul S-a "născut"
Lumea "El" să mânuiască
Este cel mai scump "sărut":
Voioşi, Fiice, Fii, să-I crească.

Oamenii cu mic şi mare
Astăzi "naşterea"-I vestesc
Să răsară ca o floare
Traiul nostru românesc.

Rai e "azi" în România:
Este-n mare Sărbătoare
Domnul, este Veselia:
Este Răsărit de Soare.

Domnul Isus, Născut este
Oamenii "azi" î-L vestesc
Isus Domnul, ne iubeşte:
Bani şi Aurul ceresc.

Astăzi L-am vestit pe Domnul
Noi î-I mulţumim frumos
Isus, îşi iubeşte omul:
Isus, îi Domnul Hristos

poezie de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (18 noiembrie 2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădare

da....
te-am trădat cu gândul,
păcatul nu e mare
doar faptele contează
dar câtă depărtare
există intre noi....
privirea spune multe
şi vorbe aruncate
lovesc la întâmplare
şi totul doare.
te simţi pierdut si singur,
nimic nu te aduce înapoi
doar gândul
care te-a trădat în zori.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin mine trec fluturi

Ea era sortită să-mi fie umbră,
gleznă subţire cu pulpa sonoră,
rotulă în fiecare cuvânt.

Se căţăra pe ploi
ca să înverzească pământul,
totul să înflorească.

De bucurie eu
o priveam ca pe-o minune
întinsă peste lume.

Strălucea mai mult decât e posibil
în ochii miraţi
şi nu observa nimic deosebit
la privitori.

Prin mine trec fluturi,
neoprite invazii
ca şi literele arzând
în cuvintele hrană.

Urmează clipele acelea relative
ce fumegă prin aer zborul,
să simt pe dinlăuntru gustul tău
ce-mi lasă pe inimă o pată.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gongul unui nou început

bate tare gongul unui nou început
soarele speranţei îl zăresc mijind
am sculptat cuvinte cum m-am priceput
poemele luminii le nutresc cu jind.

minunile vieţii toate m-au încăput
sufletul e o ladă de zestre vrăjind
bate tare gongul unui nou început
soarele speranţei îl zăresc mijind.

timpul mă instruieşte ca pe un recrut
la mărul Evei văd şerpii îndârjind
poporul sărăciei între Bega şi Prut
sărmanul oftează fericiri tânjind.

bate tare gongul unui nou început
soarele speranţei îl admir mijind.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Pământul ar fi o planetă cu Soare dublu, ce răsărituri şi ce apusuri am avea...

aforism de Mihail Mataringa (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul, ca o vină

Mă amendează cititorii, că scriu mereu pe-aceeaşi temă-
Poeţii nu au cincinaluri şi nici, când scriu, vreo stratagemă.
Îngenuncheaţi primesc cuvântul, aşa cum vine de neunde
Şi versul, cu sfială sfântă, de ochii lumii se ascunde.

Tu, cititorule, primeşte-l şi dezgoleşte-l de pudoare
Şi nu-l huli că-i melacolic şi că tristeţea lumii-l doare!
El doar aduce la lumină o frământare de o clipă,
Tu să n-arunci cu pietre-n zborul sau în rănita lui aripă!

Şi de te-ai plictisit de lacrimi, condamnă toamnele la moarte,
Sau, la hotare, fă doar verii şi primăverii paşapoarte!
Atunci vei vitregi pământul de hibernări vindecătoare
Şi-ţi va ofta albul ninsorii, gonit în zi de sărbătoare.

Iar tu vei mai purta pe umeri înc-un păcat. Muza nu vine
Înveşmântată la comandă, în ce te-ar încânta pe tine.
Ea e magie trecătoare, valsând pe muzică astrală
Şi tu, un muritor, o, Doamne, vrei să-i ceri Muzei socoteală?

Deci, cititorule, te-nchină, ca la icoana Maicii sfinte,
Când te apropii de poeme şi nu călca peste cuvinte!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare Crisium

Mare Crisium, din depărtare
Ovală oglindă şi neagră pare.
Ochi de huhurez în noapte scrutând
Albastre întinderi, departe, pe Pământ.

Pe Mare Crisium aş vrea să plutesc,
Corabia Lunii uşor s-o cârmesc.
Dar praful acolo te-nghite şi nu-s
Nici valuri, nici briză ori corăbii de dus.

Mai bine pe-o planetă cu arşiţă şi ger,
Cu stele deasupra şi Lună pe cer.
În mijlocul Mării Crizelor
Aş duce dorul valurilor, aş duce dorul brizelor.

poezie de Mihail Mataringa (31 martie 2009)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Va mai bătea?

Bate vântul, dar nu se risipeşte iubirea
Bate ca un ciclon, dar căldura lui nu se risipeşte-n decor
Doar inimilor le scrie amăgirile
Bate cu pajişti, bate cu foc
Bate, dincolo de trupuri
Dar nu distruge frumosul din suflete
Bate, dar împrăştie vis, frumos, puritate
Bate şi cu o aripă te loveşte
Bate pentru a relansa sentimentul pur
Bate şi va bătea în lumina de stele.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!