Aici voi fi iar...
Zorii-s aproape și luna se-aruncă
în țipătul roșu al ochiului gol.
Să tulbure clipa, cine-ndrăznește?
Astenic refugiu - poemul obol
adoarme zâmbind, silabele pleacă,
cu pas furișat, într-o lume a lor,
sunt seve înalte, în arbori tăcuți,
sau salbe de pietre, la gât de cocor.
Aici vor fi iar, silabele mele,
perpetuă jertfă, perfect ritual,
edenic albastru și gri pământean -
poetului dar nestatornic, dual.
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Si iar amintiri
cui îi mai trebuie amintiri
și vise și gânduri
și iar amintiri
să și le ia singur
mie să-mi lase silabele sau
dacă i se pare că e prea mult
vocalele a e i o u ă î
o să mă târguiesc și pentru
câteva consoane
să zicem s m n t r
să scriu somn
și
uitare
poezie de Elena Munteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva cu o foarfecă
[ostatec între mine și foame]
și așa voi pleca
cu un surâs în care silabele fac dragoste
pe mormintele ochiului
de foame
am topit într-un trup de pasăre armura depărtărilor
fascinată de pelerinajele ierbii
încui timpul în piatră
răsucesc perfect pupila în cheia sol
și las călătoria
să invadeze celulele viului
fără să cer procură stelară să-mi șterg trupul
din rădăcinile focului
în cuvânt scutur drumurile coapte
și mănânc
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taci
dă-mi sânul tău stâng
să-l îngemănez cu gura mea flămândă,
da-mi-l să-l strâng într-o mușcătură,
să simt cum viața din tine
se scurge pe-un geamăt
vreau iarăși
să-ți simt căldura, femeie
îți sunt, îți sunt
îmi tot repeți.
iar eu te descopăr în tremur
simt cum sângele tău se strânge
în forma inimii mele
mă mângâi pe piept
mă povestești gleznelor tale
nu-ți fie frică
sunt aici să te țin de suflet
și carne
combină silabele
ce mă rostesc
și fluturii
cu geometria
de Mai
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele
Iubire, silabele pe care egoist
le-aș numi ale mele
aleargă precum particulele
infinitului
într-o avalanșă de idei
să acopere cerul ivit
odată cu tine
cea care mă inspiri,
toate silabelele pe care
le-am putea cuprinde într-o suflare
sunt și ale tale
așa cum și eu sunt
al limbii române ucenic
venit dintr-un ungher al singurătății.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pluteam
pluteam peste goluri,
o explozie celulară ploua înăuntru,
un șuier de arbori biciuia lumina,
secundele veneau de după lună.
prezentul a făcut
din libertate o formă cu margini
rătăcind verdele-n albastru,
un repetat clișeu se-nșiră pe timp.
evadez în oaza surdă
cu trupul agățat de-un cântec de greier
printre curbe obosite,
înțelegând cum tăcerea din vid nu-i tăcere.
în mine e un loc pregătit pentru
sunetele picăturilor de ploaie,
silabele ce suflă în jarul mocnit,
pentru literele ce mă chinuiesc
când te aștept să intri în poem.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Asincron
timpul meu rămăsese
în burta câmpiei cu rapiță
de aceea păsările mele zburau galben
și silabele prinseseră soare
ascultasem povestea unui inorog
rătăcit în ierburile condimentate
într-o tentativă de supralicitare
a semnificației vieții
darul lui pentru mine
nesupunerea oarbă
în fața aparențelor
frumoase
coexistasem cu o libelulă
cu vara-i din aripile sidefate
intrasem pe sub pământul lanului
încet fără nervi mă ridicasem
ca un cântec al spicului
inundat de maci ageri
și-mi luasem îngerul de la prima
nu stătusem prea mult în drum
de cleveteala vecinătăților
aranjasem alfabetul și altfel
decât ceilalți învățaseră
gestul meu te lăsase în aer
cum un ritual sibilinic
ochii neinițiatului
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- haină
- Hainele sunt silabele femeilor. Moda este suma silabelor feminine.
definiție de Claudiu Ovidiu Tofeni în Alfabet din Viață (20 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de lacrimă
rustic privesc
clipele ce-au rămas agățate șirag
într-o urmă
trecătoare printr-o clipă
ce-a fost odată un prezent
înalțat pe drumul către stele.
recompun un zâmbet și-o sărutare
scrisă albastru pe scoarța inimii mele
ca pe-un copac ridat de-atâtea versuri
costumate în alb-albastru.
sidef al luminii
acoperă rana pansată de trecut
răsare ca un steag alb
arborat a pace
către suflete rămase-n așteptarea iertării.
nu doresc decât clipa
când
un pas va fi de ajuns
să înconjur tot pământul.
vreau să trăiesc poate doar clipa
când
lacrima mă adoarme
cu susur de valuri.
vreau să știu doar clipa
când
un nor va fi de ajuns
să-mi îngroape ființa...
vreau să sărut doar un pas
rămas în lume
cȃnd
mă va plânge lacrima
din trupul unui nor...
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (iunie 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrăjitorul cuvintelor
Eu sunt vrăjitorul cuvintelor,
cel care framânta silabele cu sângele lui.
Eu sunt vrăjitorul luminii,
cel care închide întunericul
în sâmburi de cireșe amare,
cel care adună ploile
în matca râurilor,
cel care seaca izvoarele lacrimilor
cu sărutări de soare.
Eu sunt vrăjitorul
care face cuvintele să cânte
sub frunți înnegurate...
Te aștept pe tine,
un menestrel de sub vechiul turn,
o umbră care se furișează pe lângă ziduri
căutând un om...
Sunt aici ducând cu mine
răni de dor,
ținănd în mână
fluturii albaștri ai nopții
în care ne atingem
doar sufletele.
Unde mă cauți?
Sunt aici umblând cu tălpile goale
pe liniștea de mânăstire... așternută între noi.
Sunt aici să înțeleg
de ce se ivesc zorii atât de târziu.
Sunt aici să te învăț adevăruri
ascunse în semințe de mac.
poezie de Lelia Mossora (14 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Clipa de refugiu
volum de versuri
Această lucrare a fost pusă la dispoziție de Editura 3D.
carte de Sanda Nicucie
Adăugat de Patricia Lidia Cevei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
Mă întreb cât va mai dura.
Aud cum se sparg valurile de pietre.
Mă văd întotdeauna stând pe dig.
Vreau să pescuiesc aici în fiecare zi.
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
Pretind că marea este casa mea.
Simt nevoia de a fi aproape de freamătul apei.
Ating pietrele sărind de pe una pe alta.
Mi-e teamă că-într-o zi nu le voi mai putea traversa.
Îmi dau lacrimile când faleza mea este profanată.
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
Sunt conștient că într-o zi se va sfârși.
Declar: acest dig va fi o parte din moștenirea familiei mele.
Cred că mai este timp să prind Pălămida din vis.
Incerc să-mi imaginez strănepoata pășind pe-aceste pietre.
Sper să pescuiesc mereu pe dig.
Eu sunt pescarul și eu sunt capătul digului.
poezie de Greg Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altfel departe
De clipele mele
s-a șters veșnicia
departe înspre stele
mi-am dus nebunia...
Aproape de pietre
în suflet de floare
culoarea de toamnă
în ploaie mă doare...
Și încă de albastru
de verde și alb
aproape sihastru
cu iarna mă împac...
poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Ina Carlan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel tricolor
Este steagul țării mele
Roșu, galben și albastru,
Încercat în lupte grele
Cu tărie de sihastru.
El privește către stele
Luminos, ca mândru astru;
Este steagul țării mele
Roșu, galben și albastru.
Luptătorii-n vremuri grele
Adunați în vechiul castru,
Învățați de Zoroastru,
Tot răul știu să-l spele
De pe steagul țării mele.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În toiul amorului
numărând
silabele
senryu de Carlos Colon
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
O înserare
o înserare cade în palmele mele
mă îmbracă ciudat și neauzit
imaginea ta trece ca o migrație de la cot la umăr
tot mai încet sunt aripi nenăscute
sărutul are un capăt de lumină
cuvântul rupe silabele într-o aparență de poezie
ceva arhaic trece prin piele
vederile întoarse întineresc umbrele lungi
învinse de lumină
degetele acoperă spațiul
aerul curge în felul lui viu umplând tăcerea
întregul devine o ființă gata
pentru lacrimi și frig
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul perfect
Te-am citit cu buzele
să-ți găsesc defectele..
Ahh,... dar tu erai poemul perfect!
Pe ritmul bătăilor din piept
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt blocată
sunt blocată pe urmele tale
pe distanța ta pasageră nelămurită
adun haotic cuvintele galbene
din care luna lipsește
mirosul dulceag de noapte amețește aerul
orașul s-a închis devreme
se plutește încins
deșirat
printre frunzele foșnitoare și vânt
frigul suspendat se trezește pe umărul meu
mă risipesc în forme infernale
într-un loc fără lume
sunt aidoma unui amestec de viu
recunoscut de arbori și de pietre
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul XVIII
Aici te iubesc!
Vântul se desprinde din pinii întunecați.
Luna strălucește ca fosforul în apa nestatornică.
Zilele, de același soi, se urmăresc unele pe altele.
Zapada se dezvăluie în forme care dansează.
Un pescăruș argintiu alunecă din vest.
Uneori o corabie. Stele înalte, înalte.
O, catargul unei corăbii.
Singur.
Uneori mă trezesc devreme și sufletul mi-e ud.
În depărtare, marea sună și răsună.
Acesta este un port.
Aici te iubesc.
Aici te iubesc și orizontul te ascunde în zadar.
Te iubesc și printre aceste lucruri reci.
Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corabii grele
ce străbat marea fără destinație.
Mă regăsesc uitat ca ancorele vechi.
Porturile devin triste când după-amiaza acostează.
Viața mea obosește, înfometată, fără niciun scop.
Iubesc ce nu am. Tu ești atât de departe.
Dezgustul meu se luptă cu amurgul înăbușit.
Dar noaptea revine și începe să-mi cânte.
Luna își răsfrânge visul neîntârziat.
Cea mai mare stea mă privește prin ochii tăi.
Și, când te iubesc, pinii îți cântă numele în vânt
cu frunzele lor ca de coarde.
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Cartea "World's End Paperback" de Pablo Neruda este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
Istoria se scrie, azi, prin jertfă
Mii de suflete
La bordul unei nave
Pluteau frumos,
În armonie, în albastru cerului.
Comandantul fuge de responsabilități,
Îmbracă costumul de scafandru,
Izolându-se pe o insulă secretă.
De acolo, caută un unghi prin care-și vede
,, Minunata" muncă declanșând
Scufundarea celor ce i-au fost aproape.
Istoria se scrie, azi, prin jertfă
Și lacrimi de durere curg
Din sufletele mamelor vremii,
Uitând că dintr-o mamă-n lume
Ai venit și tu...
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istoria se scrie, azi, prin jertfă
Mii de suflete
La bordul unei nave
Pluteau frumos,
În armonie, în albastru cerului.
Comandantul fuge de responsabilități,
Se îmbracă în costumul de scafandru,
Izolându-se pe o insulă secretă.
De acolo, caută un unghi prin care-și vede
,, Minunata" muncă declanșând
Scufundarea celor ce i-au fost aproape.
Istoria se scrie, azi, prin jertfă
Și lacrimi de durere curg
Din sufletele mamelor vremii,
Uitând că dintr-o mamă-n lume
Ai venit și tu...
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!