Morsa și Tâmplarul
Pe mare soarele lucea,
Făcând tot ce se poate
Spre-a netezi și-a lustrui
Talazurile toate,
Și asta era chiar ciudat
Căci era miez de noapte.
Posacă luna strălucea,
Căci nu găsea propice
Ca soarele-a mai fi zăbovi
La cap de zi. Ea zice --
"Ce mojicesc din partea sa
Distracția să ne-o strice!"
Mai udă marea ca oricând,
Iar plaja prea uscată.
În zare nu vedeai vreun nor
Căci nu era-nnorată:
Nici păsări nu zburau pe sus --
Lipsea orice alată.
Alături, Morsa și Tâmplarul
Să meargă s-au pornit;
Plângeau ca orișicin', văzând
Nisipul nesfârșit:
"De risipi-s-ar, zău c-ar fi
Grozav!", ei au grăit.
"Cu șapte mături șapte fete
De da-ar, bunăoară,
Juma' de an", Morsa-a-ntrebat,
"L-ar face să dispară?"
"Nu cred", tâmplaru-a zis, vărsând
O lacrimă amară.
"O, Stridii, hai, veniți cu noi!",
'Cea Morsă-a implorat
"Ne mai plimbăm, mai conversăm,
Pe țărmul prea sărat:
Doar patru, dar, căci nu avem
Mai multe mâini de dat."
Dar cea mai vârstnică din Scoici
Tăcută, l-a scrutat:
Făcând cu ochiul, și-a mișcat
Zăbavnic al său cap --
Voind să spună că din banc
Nu-i arde de plecat.
Dar patru Stridii june s-au
Grăbit cu-nflăcărare:
Aveau veșmânt și chip spălat,
Pantofi cu vacs dați tare --
Și asta straniu-era, să știi,
Căci nu aveau picioare.
Urmat de alte patru-apoi,
Alt grup de patru-apare,
Rapid, vioi, veneau puhoi
În număr tot mai mare --
Sărind, buluc, spre plajă prin
A mării înspumare.
Bătut-au Morsa și Tâmplarul
Aproape-o milă cale,
Făcând popas pe un pietroi,
Propice, mai la vale,
Micuțe, stridiile-au stat
În șir, în așteptare.
"De multe sta-vom", Morsa-a spus,
"De taină cu nesaț:
De ceară--vase--și pantofi--
De verze--și-mpărați--
De ce dă marea-n clocot și
De porcii-s aripați.
"O leacă", Stridiile-au zis,
"'Nainte de-a dezbate;
Căci unele am obosit,
Și grase suntem toate!"
"Nu-i grabă!"-a spus Tâmplarul și
I-au fost îndatorate.
"Felii de pâine", Morsa-a zis,
"Sunt ce ne-ar trebui:
Piper și-oțet, într-adevăr,
Alături, bune-ar fi --
De sunteți gata, Stridii dragi,
Ospățu-l vom porni."
"Dar nu cu noi!", 'cele Strídii
S-au plâns, fără de pace.
"Ați fost amabili, ast-ar fi
Oribil a ne face!"
"Frumoasă noapte!", Morsa-a spus,
"Priveliștea vă place?"
"Amabile să ne-nsoțiți!
Drăguțe, totodată!"
Tâmplarul nu a spus decât
"Mai taie-ne-o bucată:
De nu ai fi atât de surd--
Ți-am mai cerut odată!"
"Le-am cam jucat", Morsa a zis,
"Un truc chiar păcătos,
Când le-am purtat atâta drum
La pas grăbit, pe jos."
Tâmplarul nu a spus decât
"E untu-ntins prea gros!"
"Vă plâng de milă", Morsa-a spus,
"Vă căinez profund."
Plângând, le lua pe cele mari
Din Stridii, rând pe rând,
Ținând batista sus la ochi,
Cu lacrimi șir curgând.
"O, Stridii, voi", Tâmplaru-a spus,
"Plăcut v-ați mai plimbat!
Pornim încet spre casă?", dar
Răspuns n-a căpătat--
Și asta straniu era căci
Pe toate le-au mâncat.
fabulă de Lewis Caroll din Alice în Țara Minunilor (1865), traducere de Lucian Hodoboc
Adăugat de Lucian Hodoboc
Votează! | Copiază!
Cartea "Alice In Wonderland - Lewis Carroll" de Lewis Caroll este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Nu este introdusă data nașterii pentru Lewis Caroll. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.