Aspiraţii serafice

Să trecem peste obstacole sumbre
Cu hotărâre şi insistenţă vă spun:
Să nu luăm umbre nici întunericul
De nici un fel pe itinerare
Ocolind obstacole ce vin în răspăr
Să trecem peste zăgazuri cu sârg
Urmărind cu insistenţă răsăritul
Undeva pe plaiuri între fluvii
Am putea găsi raiul potenţial
Precum grecii în Câmpiile Elizee
Precum Adam şi Eva în eden
Acolo cine dezleagă taina virtuţii
Va putea rămâne în tărâmul veşniciei
Acolo s-a născut o nouă generaţie de stele
Acolo sunt dimineţi fără apus
În care prezentul se dilată total.

poezie de David Boia (12 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manifest

Locul unde
s-arată lumini
în partea sacră de cer
taină la două capete
răsărind îndeosebi
la fiecare încercare
de a accede în sus
din locul acela
splendoarea revine
cu sensuri multiple
în fascicule de culori
redeşteptând
dimineţi febrile
peste insomnii ingenui
denotă furori emergente
printre ecouri pastelate
aşteptăm de zor un înger
să alunge de la noi
spaime simptomatice
cu program veşnic lucid
acolo unde îngeri
răsar în vogă
la lumina aştrilor
acolo nici o singularitate
nu va persista
şi tot acolo
s-ar putea destăinui
viitorul lumii
acolo se va putea afla
sau amâna la nesfârşit
data apocalipsei.

poezie de David Boia (19 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre... sumbre...

Umbre... umbre... umbre...
Şi toate apar
Înfipte cu har...
Umbre...
Umbre... umbre... umbre...
Fără morminte,
Merg doar în ginte,
Umbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Căi cu altare,
Păsări călare,
Sumbre...
Sumbre... sumbre... sumbre...
Păgânele punţi
Ce trec peste frunţi
Sumbre...
Umbre... sumbre... umbre...
De-atâtea culori
Pustii şi fiori
Sumbre...
Sumbre... umbre... sumbre...
Raze slinoase,
Lumea îşi coase
Umbre...
Frânturi dintr-un zmeu
Înăuntru-l meu
Şi-am să mai beu,
Umbre... sumbre...

poezie de Vasile Zamolxeanu (15 noiembrie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terapie

Acolo unde cădem
Pe gânduri
Şi gândurile cad pe noi
Aşa ca o ceaţă deasă
Acolo e depresiune
Acolo unde gânduri negre
Năvălesc peste noi
Ca popoarele migratoare
Şi nu le putem controla
Şi ne bagă la idei
Acolo e depresie
Undeva tot pe acolo
Trebuie să fie
O ieşire ingenuă
Care ne scoate din labirint
Care ne duce la liman
Şi care trebuie găsită.

poezie de David Boia (9 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti acolo

Lasă lumea să se topească
precum acele
vechilor orologii ale scărilor uitate,
tu eşti acolo,
cerul e plin de stele,
apa fântânilor debordează de speranţă,
tu eşti acolo,
nu există nici spaţiu, nici timp.

poezie de John Aquilina (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele tău

Încântare de peste an
Numele tău e primăvară
Încântare de peste veacuri
Numele tău e sinonim cu viaţa
Ai primit botez din străbuni
Dar când ai venit prima dată
Nimenea nu mai ştie
Nu are de unde şi nici încotro
Nici nu existau oameni acolo
Doar îngeri pot să ne spună
Tu ai săvârşit botezul vieţii
Tu ai venit ca o prefaţă divină
Când nu era nimeni de faţă
Şi apoi când a venit Adam
Tu erai în plină splendoare
Undeva în edenul timpuriu
La paritate cu maica noastră Eva
Pentru taica Adam a doua mireasă
Încântare de peste milenii
Ai acoperit instant pământul
Cu un covor de verde ascendent
Sub nuanţe albastre de azur
Încântare de peste alte ere
Secvenţă sacră din edenul sfânt
Încântare cu efect de bun augur
Tu ai tradus raiul pe pământ
În limbaj facil ad litteram
Purtată pe braţe de vânt
Pentru taica Adam şi urmaşi
Peisaj strălucitor cu îngeri
Încântare pentru totdeauna.

poezie de David Boia (1 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sic transit

I

Acolo, unde nu-i nimeni,
Nici umbre,
Unde se duc
Mulţime de ani,
Şi zgomotul zilei,
Şi tăcerea nopţii...
Unde toate sunt ştiute...
Acolo, spun călătorii,
Că numai rafale de foc
Se denunţă
Lugubru, metalic,
Din minut în minut.
Acolo, unde nu-i nimeni,
Şi nu mai trebuie
Nici un cuvânt.

II

Şi iată, ne-a surprins seara
Peste zi nefiind nimic.
La fel
Ca de atâtea ori.
Poveşti...
De muncă,
Lene,
Banchetul din umbră,
Sau timp de fericire.
Şi, iată, ne-a surprins seara,
Peste zi nefiind nimic.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă găseşti un drum fără obstacole, întoarce-te; nu ai nici un merit să ajungi "Acolo"!

Constantin Răduţ Argetoaia în Sesam, deschide-te!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu urmăresc să sar peste obstacole de 2 metri: mă uit după obstacole sub jumătate de metru peste care pot păşi.

citat din Warren Buffett
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

William: Ce ciudat, nu te-am mai văzut de o lună. Am văzut până şi luna nouă, dar nu şi pe tine. Am văzut răsărituri de soare şi apusuri, dar nu şi chipul tău frumos. Sufletul meu este frânt în crâmpeie atât de mici încât ar putea fi trecute prin urechile unui ac. Mi-e dor de tine aşa cum soarelui îi este dor de flori; aşa cum soarelui îi este dor de flori în toiul iernii. În loc să-şi îndrepte căldura spre frumuseţea ta, inima îmi împietreşte precum lumea îngheţată în care m-a aruncat absenţa ta. Mai departe voi concura la Paris, dar, fără tine acolo, oraşul îmi va părea pustiu şi iernatic. Speranţa este cea care mă călăuzeşte şi mă ajută să trec peste zile şi peste nopţi. Speranţa că după ce privirea mea nu te va mai putea găsi, aceea nu va fi ultima oară când te voi vedea.

replică din filmul artistic Povestea unui cavaler, scenariu de Brian Helgeland
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-te! (Lui Adrian Păunescu)

Acolo unde ai plecat nu e nici soare, nici păcat.
Nici n-or să poată ochii tăi să vadă negrul din scântei!

Acolo unde mi te-au dus ursitele într-un apus
Nu e nici rouă şi nici stea, nici uriaşă, Umbra ta!

Acolo unde drumul tău s-a frânt ca inima de Zeu
Nu e nimic, nici timp nu e, nici vise şi nici dragoste!

Şi dacă-atât de multe-ai fost, şi dragoste şi adăpost
Pentru un munte de bărbat cu vocea care a tunat

Pentru doi ochi de stele vii, dacă nu poţi să reînvii
Mirajul ce-ai trăit cu noi în lacrimă şi în nevoi,

Tu, suflete împărătesc te-ntoarce-n spirit românesc!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poduri emotive

Peste provocări şi manii
Peste obsesii şi ostentaţii
Să stabilim intrinsec
Degrabă şi afectiv
Poduri de comunicare
Între persoane şi oameni
Între fiinţe şi făpturi
În domeniul practic
În mod realist şi destoinic
Pe traseul conştiinţei
Relaţii pure şi imaculate
Ca între sisteme simpatice
Şi cele parasimpatice
Să făurim poduri durabile
Peste obstacole şi sincope
Peste prăpăstii şi hăuri
Între suflete şi suflete.

poezie de David Boia (21 februarie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi am văzut minune

Astăzi am văzut minune
Ceea ce îngerii îi spune
Astăzi toate s-au-mplinit
Câte s-au prorocit
Mărire

Despre Mesia Hristos
S-amplinit foarte frumos
Unde este-acum un om
Precum a fost Solomon
Mărire

Să-i cântăm aleluia
Din cântarea aceluia
Astăzi să-i cântăm şi noi
Din fluier şi din Cimpoi
Mărire

Din Achim şi din Maria
Să se-mplineacă taina,
Taina cea din veci ascunsă
Şi de îngeri neştiută
Mărire

Să trecem în Palestina
Că acolo a venit lumina
Să trecem la Viflaem
Noi minunea să vedem
Mărire

Mărire
Ţie în vecie
Domnul preamărit să fie
De-acum până-n vecie.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de uşa interzisă clocoteşte viaţa morală a fiecăruia dintre noi. În odaia aceasta, în care nimeni nu poate pătrunde fără voia noastră şi a cărei uşă rămâne pentru ceilalţi cel mai adesea închisă, se desfăşoara drama fiecărei vieţi. Acolo au loc complezentele noastre cu noi, acolo îşi au sălaşul duplicităţile noastre, de acolo ne procurăm scuzele pentru tot ceea ce facem. Însă tot de acolo apare şi creşte dezgustul de noi, acolo cad măştile pe care îndeobşte le purtam, acolo are loc suplicierea noastră, judecata noastră şi, în sfârşit, tot de acolo obţinem un nou termen de graţie pentru a putea parcurge o altă bucată din drumul pe care-l mai avem în faţă.

Gabriel Liiceanu în Uşa interzisă (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orizonturi

Cad ploile verii, ploile serii se pierd între pământ şi cer.
Norii îşi scutură veşminte de lumină,
precum păsările cerului, lasă în urmă zbatere de aripi.
Ochii privesc departe, dincolo de orizont, acolo unde nu te zăresc.

Căci lacrimile mele sunt amare şi reci, precum ploaia.
Tristeţe! ai chip frumos, dar eşti fără milă,
fragilă şi rece aşterni peste mine mantia ta de lumină.
Doruri se frâng în piept a zbatere,
depărtarea mă cheamă cu gust de fagure.

În faţa casei mele sunt urme de paşi, de iarbă călcată de talpă de om,
iar vara este pe sfârşite şi iarba se va ostoi de dor şi uitare.
Rămâne doar gândul ce ţipă în noapte
pentru a-şi găsi sălaşul acolo departe, în inima ta.

Şi plouă mărunt, e seară,
tăcerea se aşterne potop între noi şi inima bate şi inima tace
şi luna priveşte timid cu ochi ca de sfinx şi sunet de ploi.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuri în eden

Din fir în păr la pătrat
Creşte iarba veşniciei
Ca pe câmpiile Elizee
Până ajunge poetul
În postura de erudit
Un jalon ce sta de strajă
Pe gazon respingând
Fiecare tentaţie
Ca pe o minge de ping-pong
Cum a ajuns pandemia
Pe aceste meleaguri
Murmurau privitori în delir
Cu poeme de iubire
În tolbă va reuşi să înfrunte
Orice obstacol pe traseu
Şi acum trage cu arcul
În spectatori cu ştaif
Deschizând porţi emergente
Celor ce vor veni spre eden
În timp ce s-a făcut strigare
Veniţi că mai sunt locuri.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbăta lui Ingrid

în fiecare sâmbătă mă întâlneam cu Ingrid undeva la marginea oraşului,
acolo avea o căbănuţă plină de praf şi lucruri inutile.
în prima zi m-a învăţat cum să sting ţigările de pielea ei încinsă de dor,
asta îi mângâia orgoliul şi se simţea cu adevărat împlinită.
după o luna învăţasem să ne tăvălim printre macii de pe dealurile din Lahti,
lumea devenise bănuitoare, ne credea îndrăgostiţi de legendele cu dragoni ce scuipă
flăcări
dar noi ştiam prea bine,
că nu e aşa.

seara ne costumam în oameni trişti şi ne dechideam aripile în zadar,
vinul ieftin nu ne ajuta să trecem peste prăpastia veşniciei,
nici măcar el.

poezie de Eduard Dorneanu (23 iulie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vin cu amendamente

Să fii flăcău de izbândă
Mi-am zis într-o dimineaţă timpurie
Pe când adoptam un stol de vise
Ascultă şi împlineşte-ţi dorinţe
Intră în regatul cuvintelor
Când el te va seduce total
Atunci vei găsi desăvârşirea
Am pornit dezinvolt înainte
M-am regăsit căutător învederat
De expresii şi formule
Peregrin transcendental şi uman
Mi-am zis în serios pe parcurs
Fă-te ispravnic cu normă personală
Apoi măreşte-ţi norma pe etape
Acolo după legile firii
Nimeni nu-i profet prin definiţie
Acolo se intersectează trasee
Cu gânduri şi aspiraţii
Acolo planează intenţii şi inspiraţii
În ţara vântului pe tărâmul lui Eol
Toate se risipesc instant
Tu nu te lăsa pradă risipei
Pe tărâmul legilor impuse
Predomină amendamentele
Printre pretendenţi
Nimeni nu-i perfect
Creează poduri între suflete
Punţi de conştiinţă şi simţire
Pe ţărmul angelic al făgăduinţei.

poezie de David Boia (6 ianuarie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea s-a născut în eden, când a fost alungat de acolo omul a adus-o pe pământ.

citat din David Boia (12 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alelei

Întâi pe alei
Veneau celebrităţi
În devenire
Apoi au fost puşi atei
În stare permanentă
Pe aleile ateilor
Creşteau cândva
Din abundenţă tei
De la o vreme s-au veştejit
Şi au dispărut total
Nimeni nu mai sădeşte
Acolo tei
Pe aceeaşi alei
Numai melancolia
Persistă şi dăinuie
Acolo apar uneori
Fantome sinistre
Cu straie sumbre
Aleatoriu mai suflă
Pe acolo vânturi anonime
Vânturi neînţelese
Însoţite de incertitudini
Azi pe aleea ateilor
Nu mai dăinuie nimic
Paradoxal în alte locaţii
Sunt tot mai mulţi atei.

poezie de David Boia (12 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quasarii

Lucesc frenetic quasarii gigantici
Acolo, în noaptea depărtărilor,
Care de fapt nici nu-i noapte,
Numai pentru noi ăştia mici,
Acolo, e numai o stare de veghe,
Departe, la margine de univers,
Care nu-i margine de niciun fel
Doar pentru noi ăştia infimi,
Acolo, timpul a încremenit aievea
Să nu conturbe bravii quasari,
Cei ce vor naşte mândre galaxii
Din tăria lor de caracter, cu patos
Expulzând puzderie de praf de stele
Ca nişte superbe jocuri de artificii
Ah, quasarii cei de peste alte ere,
De ce v-aţi dus aproape de infinit?
Voi, maximul de materie şi lumină,
Voi, care configuraţi o nouă viaţă,
Voi, care extindeţi pururi universul,
În timp ce noi facem doar figuraţie,
Sau cel mult privim prin telescoape
Ori mai băgăm strâmbe în univers,
Cu gesturi infantile, deocamdată...

poezie de David Boia (16 august 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!