Locuri în eden

Din fir în păr la pătrat
Creşte iarba veşniciei
Ca pe câmpiile Elizee
Până ajunge poetul
În postura de erudit
Un jalon ce sta de strajă
Pe gazon respingând
Fiecare tentaţie
Ca pe o minge de ping-pong
Cum a ajuns pandemia
Pe aceste meleaguri
Murmurau privitori în delir
Cu poeme de iubire
În tolbă va reuşi să înfrunte
Orice obstacol pe traseu
Şi acum trage cu arcul
În spectatori cu ştaif
Deschizând porţi emergente
Celor ce vor veni spre eden
În timp ce s-a făcut strigare
Veniţi că mai sunt locuri.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcind printre poeme de iubire, poţi ajunge în Eden.

aforism de David Boia (9 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parafraze

Glasul amicului cu jind
Ce strigă clar din galantar
Nimic să nu vă fie apatic
Veniţi de luaţi poeme

În preajma timpului prezent
Nu-i suficient să pozăm
Cititul din buze
Veniţi de luaţi poeme

Să nu cădeţi indolenţi
În unghiuri indecente
Mai bine cu speranţe noi
Veniţi de luaţi poeme

Şi traiul vostru să prospere
Nu mai merge azi cu scuze
Pe sistem duplicitar
Veniţi de luaţi poeme

Convieţuiri desfăşurând
Patrioţi lucizi în devenire
Nu mai amânaţi nici când
Veniţi de luaţi poeme!

poezie de David Boia (13 martie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspiraţii serafice

Să trecem peste obstacole sumbre
Cu hotărâre şi insistenţă vă spun:
Să nu luăm umbre nici întunericul
De nici un fel pe itinerare
Ocolind obstacole ce vin în răspăr
Să trecem peste zăgazuri cu sârg
Urmărind cu insistenţă răsăritul
Undeva pe plaiuri între fluvii
Am putea găsi raiul potenţial
Precum grecii în Câmpiile Elizee
Precum Adam şi Eva în eden
Acolo cine dezleagă taina virtuţii
Va putea rămâne în tărâmul veşniciei
Acolo s-a născut o nouă generaţie de stele
Acolo sunt dimineţi fără apus
În care prezentul se dilată total.

poezie de David Boia (12 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dor

În câmp energetic
Fiecare poem
E un gradient
Cu iz emoţional
Un vector
De sine mişcător
Răsărit
Din sintagme
Ingenui
Replică vie
La inspiraţie
În formulă
De iniţiere
Născut subtil
Ca un ideal
Din raţiune
Un îndemn
Ascendent
Cu efect de halo
Traseu serafic
Spre Eden.

poezie de David Boia (23 aprilie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

traseu în delir
un labirint de lumini
confetti pe jos

haiku de David Boia (15 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, sfera cunoaşterii Omului e uriaşă. Şi tot creşte în diametru. Pe vremea lui Moise era o minge de ping-pong.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri lungi

La marginea unor cărări
Pe fiecare interfaţă în parte
Se întrevăd drumuri derivate
Unde se suprapun vânturi
Acolo văzduhul abia începe
În prima parte enigmatic
Pe urmă tot mai neclar
În paranteză fie spus
Nu există drumuri lungi
Cel mult proporţionale
Cu viaţa pământeanului
O plutire infimă în timp
Un traseu deviat pe turnantă
Astea numai lungi nu pot fi
Doar la periferia universului
Se pot întrezări drumuri lungi
Care se întrepătrund haotic
Dar cine ajunge pe acolo
Poate doar cititorii în stele
În raport cu propria sinceritate
Fiecare drum deschide porţi
Imprimă direcţii de plecare
Interpretând sentinţe imaginare
Invocând vise premonitorii
Până la un punct de referinţă
Relativ şi el până la senectute.

poezie de David Boia (20 septembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire veşnică

(în memoria ta, Adriana, suflet drag şi iubit de noi toţi)

Tu poate crezi că vei pleca departe,
Că nu voi reuşi să te găsesc,
Atâta timp cât inima îmi bate,
Eu nu voi înceta să te iubesc.

Te voi vedea în orice colţ de zare,
În orice răsărit, orice apus,
Zâmbind în orice sunet sau culoare,
Sărut să-mi fii şi pavăză de sus.

Te voi simţi în orice adiere
Ce mângâieri pe faţă îmi va da,
Iubirea n-are limite, nu piere,
Mereu voi fi al tău, vei fi a mea.

Tu nici nu pleci de fapt, rămâi aproape,
În braţe să mă ţii, atâta vreau,
O să zburăm, iubire, peste ape
La pieptul tău mă trage, am să stau.

Eu am să-ţi scriu poeme de iubire,
Pe bolta înstelată să citeşti
Nu poţi să-mi fi o simplă amintire,
Când veşnicie pentru mine eşti.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru tatăl meu

Colonele, va veni o zi
când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
râzând atât de mult
că până şi zeii din Olimp
vor fi geloşi pe veselia noastră

pe-nserat tu îmi vei spune poveşti
ca în copilăria mea multicoloră
precum un fluture exotic
dimineaţa îţi vei pune uniforma albă şi tresele
iar eu costumaşul roz cu dungi, de la Lili
inelul cu perlă dăruit de mama
şi vom lua vaporul spre primul port
marinarii ne vor aduce narghilea
iar eu îţi voi povesti despre Orientul meu
despre dragii mei profesori
şi despre cărţile sufletului meu

apoi ne vom aduce aminte
cum discutam noi cu vânzătorii de pepeni
cum ne uitam la desene animate
cu pisicuţele-n braţe
şi cum, în fiecare vară
ne dădeam în maşinuţe ca doi copii
ne vom aminti de vacanţele la Sinaia
despre încântătoarele hoteluri şi restaurantul
în care dansam împreună pe muzica lui Nicky
despre iubiţii mei frumoşi
şi despre cum mă sunai tu în fiecare seară
pe când colindam pământul în lung şi-n lat

nu-i aşa, tată, că nimeni n-a mai râs ca noi
nu-i aşa că pentru tine
eu sunt cea mai frumoasă fată de pe pământ
eu cred că eram cel mai fericit copil
din toate timpurile
mai ales în Noaptea de Sfânta Maria
cu toţi prietenii noştri
pe scena aceea de poveste

ce frumoasă era viaţa pe atunci
tu erai împăratul meu
iar eu cea mai iubită prinţesă de pe pământ

va veni o zi, tată, când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
ce frumoasă va fi lumea şi atunci

poezie de Alina Beatrice Chesca (octombrie 2010)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om a văzut o minge de aur pe cer

Un om a văzut o minge de aur pe cer;
A urcat după ea
Şi, într-un final, a atins-o –
Era de argilă.

Acum vine partea stranie a lucrurilor:
Când omul a ajuns pe pământ
Şi a privit din nou,
Iată, acolo era o minge de aur.

Acum vine partea stranie a lucrurilor:
Era o minge de aur.
Da, în numele cerului, era o minge de aur.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec pentru tatăl meu (tatălui meu – comandor ing. Constantin Cheşcă)

Colonele, va veni o zi
când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
râzând atât de mult
că până şi zeii din Olimp
vor fi geloşi pe veselia noastră

pe-nserat tu îmi vei spune poveşti
ca în copilăria mea multicoloră
precum un fluture exotic
dimineaţa îţi vei pune uniforma albă şi tresele
iar eu costumaşul roz cu dungi, de la Lili
inelul cu perlă dăruit de mama
şi vom lua vaporul spre primul port
marinarii ne vor aduce narghilea
iar eu îţi voi povesti despre Orientul meu
despre dragii mei profesori
şi despre cărţile sufletului meu

apoi ne vom aduce aminte
cum discutam noi cu vânzătorii de pepeni
cum ne uitam la desene animate
cu pisicuţele-n braţe
şi cum, în fiecare vară
ne dădeam în maşinuţe ca doi copii
ne vom aminti de vacanţele la Sinaia
despre încântătoarele hoteluri şi restaurantul
în care dansam împreună pe muzica lui Nicky
despre iubiţii mei frumoşi
şi despre cum mă sunai tu în fiecare seară
pe când colindam pământul în lung şi-n lat

nu-i aşa, tată, că nimeni n-a mai râs ca noi
nu-i aşa că pentru tine
eu sunt cea mai frumoasă fată de pe pământ
eu cred că eram cel mai fericit copil
din toate timpurile
mai ales în Noaptea de Sfânta Maria
cu toţi prietenii noştri
pe scena aceea de poveste

CE FRUMOASĂ ERA VIAŢA PE ATUNCI
tu erai împăratul meu
iar eu cea mai iubită prinţesă de pe pământ

va veni o zi, tată, când ne vom plimba împreună
mână în mână pe Câmpiile Elizee
CE FRUMOASĂ VA FI LUMEA ŞI ATUNCI

poezie de Alina Beatrice Chesca (octombrie 2010)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!

erudit

Erudit: om înrudit îndeaproape cu învăţătura.

definiţie aforistică de David Boia (14 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul inspirat

Latura umană la pătrat.

monostih de David Boia (8 iulie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

Am luat inima
de pe piatră
să pot formula
poeme pur sânge
din sintagme abstracte
în febrilă fierbere
în drum spre eden
şirul de eroi trecea prelung
mai lung
decât un şir de galaxii.

poezie de David Boia (21 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi, români!!!

Veniţi, români! Veniţi de prin străini!
Sunt satele pustii, pe câmpuri cresc, ciulini,
Cad garduri de tristeţe si se dârâmâ, porţi,
Veniţi din depărtâri, veniţi acasâ, toţi,
Mai scuturaţi din cei ce-n frunte huzuresc,
Gem-n pâmânt străbunii, nimic nu-i omenesc,
Plâng mame ce sunt duse, la trudă-nstrăinate,
Şi prunci - ce cheamă-ncet în fiecare noapte,
Bătrâni ce se usucă de doruri, pustiiţi,
Veniţi români acasâ, grăbiţi-vă, veniţi,
Şi poate se mai aflâ, un Mircea, un Ştefan,
Sâ poarte spre izbândă pe ţarâ si pe neam,
Poate din cei plecaţi, în zâri departe - duşi,
E unul să ne scape de trântori şi căpuşi,
Să spele tricolorul de pulberea minciunii,
Să-i pese de amarul ce-a-mbrăcat românii,
Veniţi, români, acasâ! Pe hoţi sâ-i izgoniţi,
Veniţi! Vă cheamă ţara! Veniţi, români! VENIŢI!

poezie de Elena Caruntu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Creşte - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou creşte - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Şi mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrăneşte
Şi ce-i, Doamne, viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopţi cu lună
Ce mister e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viaţă de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Tainice iubiri şi teamă
Zbor îşi iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Şi-atunci, ce e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Se duc veacuri în neştire
Nasc speranţe-n lumea vastă -
E-un suiş spre coborâre –
Deci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Iarba verde creşte deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă –
Căci aceasta-i viaţa noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toţi va creşte iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poetul nu trage cu arcul
nici nu aruncă în catapulte cu simbrii
poetul se aruncă... se aruncă în aruncare să primească morţii în morminte
şi ştii că în vizuina cuvintelor
gândurile tale sunt arse de vii...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eden. Loc în care nu se ajunge din păcate.

aforism de David Boia (2 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este exponentul veşniciei în versuri.

citat din David Boia (27 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixir şi otravă

Venind pe lumini fulgerate,
în seară toridă de vară,
nebuni ne iubeam pe furate,
când soarele sta să dispară.

Iubire pe-o umbră concavă,
trecând peste timp în delir,
în suflet primeam doar otravă,
prin sânge curgea elixir.

Şi vântul cânta pe afară
pe strune de timp abrogate,
când soarele sta să dispară,
iar noi ne iubeam pe furate.

Destin răstignit peste vreme,
noi doi ne iubeam în delir,
în suflet păgâne dileme
creşteau din vrăjit elixir.

Acum eu te cânt în poeme,
cu versuri curgând în delir,
pe aripi de dor să te cheme,
în trup să îmi torni elixir.

poezie de Corneliu Neagu din Fata Morgana, Ed. ePublshers, Bucureşti, 2016
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!