Plutire albastră

Tot mai greu va să fie
Lumea asta dulce casă
Cu principii de hârtie
Şi cu zâmbete de coasă!

Un morman de nebunie
Care însăşi nu se iartă
Pare-n mulţi să reînvie
Povestitul Sfarmă-Piatră.

De ce uită că petrece
Pe pământ doar o vacanţă
Omul cel cu sânge rece
Şi auto-importanţă?

Stă iubirea în cămară
În borcane cu dulceaţă
Însă fierea - tot amară
Şi grimasele de greaţă.

Nu rezidă poezie
În politici inumane
Nici vreo predică-n pustie
N-o ascultă iguane!

Surâzând a primăvară
Bate soarele-n fereastră,
Noi purtăm aripi de ceară
În plutirea cea albastră.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astă seară

Iubirea e veselă, tristă,
E miere-n sirop sau e mied,
Ţi-o-nşiră pe note-un lied
Şi ruga la Maica Precistă.

Ţi-o spun de o viaţă şi-o lună,
Dorinţa ce-o dor de un veac
Şi toate-ale tale îmi plac ;
De crezi că-s nebun, tu fii bună!

E lumea de multe bolnavă,
Mimând nevralgii fără leac ;
Ea urlă în draci, dar eu tac
Şi tot e mai mare ispravă.

Dar poate ce spun te amuză
Şi-ţi par gărgăuni... Ce să fac?
Mai muşc din covrigul cu mac
Şi-n versuri doar tu îmi eşti muză.

Îţi scriu despre noi. Vreau să ştii...
În lumea ce-o vreau doar a noastră
Avem doar spre cer o fereastră
Şi-o casă de îngeri copii.

Iubirea n-adoarme-n vreo gară,
La doctori nu e pacient,
Nu poartă saboţi de ciment ;
Ea vine la noi astă seară.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (17 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce nebunie

Iubirea e un soi de nebunie,
Te pomeneşti zâmbind fără motiv,
Lumea întreagă-ţi aparţine ţie
Şi mergi pe drumul vieţii instinctiv.

Iubirea-ţi poate fi prieten fals,
Ce te înşală şi îţi joacă feste,
Pluteşti suav şi dulce ca-ntr-un vals...
Deodată te trezeşti că... nu mai este!

Iubirea, taină a filosofiei,
Cu ea nu poţi, fără ea nu se poate,
La inimă, culmea radiografiei,
La final, un morman de frunze moarte.

Degeaba lupţi, te zbaţi, nu ai scăpare
Speri, raţiunea, de-ajutor să-ţi fie,
Te va învinge, ca pe fiecare,
Iubirea, cea mai dulce nebunie!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce şi amar

Atât îmi e de dulce şi amar...!
Încerc acum să pot cumva a spune:
Din unii se revars-atâta har!
Din alţii izvorăşte... spurcăciune

E, poate-o nebunie si-bemol
Ce pare numai mie să îmi fie;
În baia sufletească de nămol
La ce ar folosi vreo alifie?

De ce nu mai pricepeţi că murim
Cu tot cu răutăţi sau bunăstare?
E soare peste tot şi-n ţintirim
Şi-n inimi e atâta de răcoare!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui H.G., desigur, autorul unei cărţi de poezie cu iguane de casă

Decât să creşti iguane-n casă,
Amice Gârbea, cred c-ar fi
Mai nimerit să mergi la coasă,
Că tot ţi-e gândul pe câmpi(i)!

epigramă de Mihail Soare (2010)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lepăda-m-aş!

Lepăda-m-aş eu de mine
Şi m-aş lepăda de toate!
Să iubesc nu îmi mai vine,
Nici de-a-ntregul, nici în rate.

Ce-i cu mine nu mai ştie
Nici muşcata din fereastră,
Nici răvaşul din cutie
Ce-ncepu iubirea noastră.

Să pun focul cel mai mare
Dorurilor mele toate
Şi să calc totu-n picioare
Că mi-s buzele sărate!

Să mă lepăd eu de mine,
Asta zic şi eu dreptate!
Nu mă pot deloc abţine
Să duc vise roz în spate.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castel de ceară

De azi îmi cobor dorul în chitară,
Dau versului un chip de pergament
Că sufletului greu, ca de ciment
Îi vine a muri-n fiece seară.

Pe trupul ce-mi e însuşi o povară
Nu şade bucuria sediment,
Pe el nu aş plăti măcar un cent
Să-l am îngenuncheat încă o vară.

Iubirea-i un castel frumos de ceară,
Sărutul e doar sport de agrement
Cu gustul lui dulceag nepermanent
De care şi chitara va să moară.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

OMUL nu are NIMIC pe acest pământ. Singura moştenire este CURĂŢIA SUFLETULUI pe care învaţă mereu să o chivernisească.

Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E seară, iubito!

E seară, iubito, e seară
Şi eu te adulmec în gând;
E seară şi nu-i prima oară
Când somnu-mi începe plângând.

Iubito, acum este noapte,
Curg valuri de vise, şuvoi;
Pe faţa ta albă, de lapte
Nimic nu citesc despre noi.

Deja este iar dimineaţă -
Stingher este soarele-n nori;
Eu când îţi mai gust din dulceaţă,
Căci mâinele-apune în zori?

Iubito, e ziua-n amiază
Şi timpul aleargă nebun;
Mai naşte deşertul vreo oază,
Un vers de iubire să-ţi spun?

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprinţară

Cum te caut draga mea
Fără cal şi fără pinteni
Şi pe deal şi prin vâlcea,
Colindându-mi pretutindeni!

Tu nu eşti nici la izvor,
Nici în crâng cu umbra deasă,
Nici la mine în pridvor
Îmbrăcată în mireasă.

Crapă talpa în călcâi,
Pe poteci nemaiumblate ;
Tu, iubirea mea dintâi
Îmi ţii buzele uscate!

Eu de sete şi de dor
Mi le ud uşor cu rouă
Şi cu ploaia unui nor
Când începe lună nouă.

Unde eşti, iubirea mea
Când sunt pomii toţi în floare?
Poate pe vreo rămurea
Cu petala zâmbitoare?

Stelele sclipesc târzii
Luminând ca-ntotdeauna
Şi oftez şi tu nu ştii,
Mă mângâie numai luna...

Nu te aflu nicăieri
În parfum de primăvară!
Îmi răspunzi doar cu tăceri,
Prea suava mea sprinţară...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitate

Purtăm stigmate-n spate
Parcă ar fi un gheb ;
Scălâmbi, pe nedreptate.
"De ce?"- mă tot întreb.

Nu cred că e mândrie,
Nu sunt aşa semeţ ;
Iubesc o... Românie
Ca dar cel mai de preţ.

Istoria o ştie
De când e lumea lume
Că noi am fost armie
De strălucite nume

Ce a adus cinstire
Acestui neam, de veacuri.
Zidiţi vreo mănăstire
Nu daţi în noi cu "arcuri"!

Voi sunteţi Europa,
Temuţi, bogaţi şi mari
Şi stând în jilţuri, hopa,
Zdrobiţi pe fiecari!

De ce uitaţi anume
Că-s tot acei pe care
I-aţi socotit doar glume
Când clădeau bunăstare

Şi i-aţi numit strânsură
De "hoţi", de "fără carte",
"Ţigani" ce dorm în şură...
Atâta demnitate

Ce o purtăm în spate
Scălâmbi de nedreptate...!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (1 ianuarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este artizanul propriei sale fericiri la care migăleşte cu degetele fine ale speranţei şi optimismului o viaţă întreagă. Realizarea sa nu e însă întotdeauna o capodoperă.

citat din Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram

Eram şi tineri şi nătângi
Dar nu era ieşit din fire
Să râzi, apoi iute să plângi,
Nepricepând ce e iubire.

Eram frumoşi, cu ochi senini
Şi vise ce zburau departe
Dar cui puteai să te închini
Să-ţi dea şi aripi să te poarte?

Stângaci eram noi mai mereu,
Ne mai rupeam iubirea-n coate,
Spuneam că tu, spuneai că eu
N-aveam într-un nimic dreptate

Dar eram noi, oricum eram
În toată lumea asta plată,
Îţi eram trunchi, îmi erai ram,
Ne înflorea iubirea toată.

Nu-nţelegeai că nu pricep
Că şcoala vieţii nu se gată,
Când am trecut, iar s-o încep,
Al meu ar fi cuvântul "iartă".

Amar acum acest "eram"
În gura ce rostea odată
Acelaşi "te iubesc" balsam
Ce n-a fost dat să se mai poată.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu întrebaţi !

Nu mai răspund la întrebări,
Răspunsuri n-am la ele ;
Le-am căutat în patru zări,
Dar cred că-s sus, la stele.

Nu pot nici eu să îmi explic
Lucruri nenumărate...
Nevolnic e omul şi mic,
Dar la vrea şti pe toate.

Nu ştiu de rostul pe pământ,
Ştiu cum doare iubirea...
Nu pot găsi nici un cuvânt
Să explic fericirea.

De ce alerg mereu s-adun
Comori nemăsurate?
În inimă n-am ce să pun -
Iubirea-i scrisă-n carte.

Nici nu pot şti ce drum e bun
De străbătut în viaţă...
M-aşez confuz sub un alun:
Iubire... vis... speranţă...

Nu mă-ntrebaţi, vă rog, nimic,
Ce-i rău sau ce e bine!
Vă dau dintr-un răspuns un pic:
Omul nu veşnic ţine!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (29 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre noi

Scânteia iubirii din ochi ţi s-a stins,
Acum eşti o simplă femeie
Cu lacrima ştearsă şi sufletul nins,
Pierdută în Calea Lactee.

Tristeţea răsună-n timpane de sfinţi
Ce sorb din lumina divină,
Iar eu ţi-s complice şi plângem cuminţi
Un dor ce-a murit fără vină.

În preajmă nimic nu mai este ca ieri,
Nimic nu mai are culoare,
Nu-mi dai mângâiere, alinturi nu-mi ceri,
Nici gânduri nu stau în picioare.

N-ai zice că viaţa-i zidită în noi,
Nici moartea nu vine pe cale ;
Tu pari o nălucă, iar eu un strigoi
Ce poartă cămaşă de zale.

Doar timpul nu iartă, luându-şi tribut
De clipe ce ard inumane,
Eşti suflet ce zace în trup de-mprumut
Ce-mi presură sare pe rane.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (16 octombrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dragoste (vezi şi iubire)

Dragostea e o poezie în care versurile noastre nu rimează întotdeauna cu cele ale fiinţei iubite.

definiţie de Ioan Ciprian Moroşanu (25 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să vreau?

De ce să vreau un loc în rai
De tu aproape n-ai să-mi stai
Să-ţi aprinzi stele-n ochi senini
Când îngeri ne vor fi lumini?

Nu mă călătoresc la cer
Unde săruturile pier,
Iar dorul cu aripi de ceară
Nu va zbura la tine iară.

Nu vreau nimic acolo sus,
Nici răsărit şi nici apus,
Când tu de mână nu mă iei,
În parc, pe-aleile cu tei...

Rămân aici cu tine-n gând
Şi trupul de iubit flămând,
Pe drumul presărat cu ani
Şi vise de iubiţi sărmani.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (21 mai 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Integrare

Mai dând încă un vot pentru... schimbare,
Vreo urmă de progres, reală, nu e.
Doar şpaga intră-n alte buzunare,
Pe ea s-o integrăm, măcar,... în UE.

epigramă de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai consecvent îmblânzitor de aripi este zădărnicia.

citat din Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai evadat

Tu nu mai pui vreo rugă-n lumânare,
Nu mai înalţi vreun lujer de credinţă...
Iubita mea cu doruri sub catrinţă
De ce ai evadat din tine, oare?

Mereu îmi taci când eu îţi dau strigare
De sub acest morman de neputinţă
Ce a luat deasupra mea fiinţă
Dar tu-mi pulsezi, zâmbind, în capilare.

Ce stele verzi şi-atât de sclipitoare
Îmi sunt verdict final de nevoinţă!
Tu-mi dai să beau venin din cobiliţă
Iar eu mă rog să mor... din întâmplare.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lâng-un fluture de ceară..

Prins de geamul casei mele şade-un fluture de ceară
I s-a scurs întreaga viaţă într-o zi de primăvară
Şi l-au petrecut în taină două adieri de vânt
O zambilă despletită şi un guguştiuc flămând..

A rămas doar umbra-i tristă să-i continue povestea
Două aripi fără viaţă veşniciei i-au fost zestrea..
Mi s-a-ngreunat privirea sub această poezie
Lângă el, croiau poeme fluturi vii încă vreo mie..

Ca şi ei, alte insecte plănuiau să scrie-o carte
Nu-şi analizau destinul, nici nu se fereau de moarte
Îşi ungeau chipul cu raze aşteptându-şi prădătorii
Numai eu uram aiurea pitpalacii şi cocorii..

Dacă asta este viaţa.. cu ce drept îmi plîng eu soarta?
O poveste se încheie.. dar se scrie-n urmă alta
Îmi pun lacrima de-o parte lâng-un fluture de ceară
Mai am timp de o poveste.. şi de-o altă primăvară!

12.03.2019
Focşani

poezie de Oana Adriana Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!