Nu erau picturi celebre, dar erau distractive şi reprezentau într-adevăr foarte bine acea perioadă de timp în care au trăit pictorii respectivi.

citat din Frankie Avalon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un crochiu de bambus trimis soţului meu

În ziua în care domnul meu a plecat, s-a plantat primul bambus;
Bambuşii au devenit deja crâng, iar domnul meu încă n-a revenit.
Odată ce chipul meu de jad s-a ofilit, cu greu mai poate fi refăcut;
El nu este asemenea unei flori – care va îmboboci iarăşi.

* Guan Daoseng este creditată drept cea mai bună pictoriţă din China,
picturile ei având ca motiv bambuşii fiind celebre, picturi în cadrul cărora
insera versuri – în acea vreme, în China, poezia, pictura şi caligrafia erau
cumva inseparabile.

poezie de Guan Daosheng,1263-1319, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi dintre colegii mei de clasă nu aveau simţul fantasticului. Luau lucrurile aşa cum erau... Asta este o plantă, acela este un fotoliu. Dar, pentru mine, lucrurile nu erau atât de bine definite. Mama mea, care încă trăieşte şi care este o femeie plină de imaginaţie, m-a încurajat. În loc să spună: "Nu, nu, ar trebui să fii serios!", era încântată că aveam imaginaţie. Când m-am îndreptat către lumea fantasticului, m-a ajutat dându-mi cărţi să citesc. Am citit pentru prima oară Edgar Allan Poe când aveam doar nouă ani. Am furat cartea ca s-o citesc, pentru că mama nu voia să o citesc; credea că eram prea mic, şi avea dreptate. Cartea m-a speriat şi am fost bolnav timp de trei luni, pentru că am crezut în ea... dur comme fer, cum spun francezii. Pentru mine, fantasticul era perfect natural; nu aveam îndoieli deloc. Aşa erau lucrurile. Când le dădeam prietenilor mei genul acesta de cărţi, spuneau: Dar nu, noi preferăm să citim poveşti despre cowboy. Cowboy-i erau extrem de populari în acea perioadă. Eu nu înţelegeam asta. Eu preferam lumea supranaturalului, a fantasticului.

Julio Cortazar în The Paris Review
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama era profesoară de lucru manual şi atunci cosea lucruri foarte frumoase. Iile nu erau ca acum pe pânză sau pe perdea, erau pe marchizet, pe fir de vierme de mătase, erau de o fineţe extraordinară. Ca dovadă că acum, ia mea are 70 de ani aproape, făcută de mama mea, ei bine, nu are niciun fir tăiat. Ce rezistenţă putea să aibă marchizetul atunci!

citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între timp însă, începuseră deja să primească rezultatele unora dintre analizele făcute zilele trecute, rezultate care scoteau în evidenţă faptul că la capitolul sănătate, stăteau toţi destul de bine; până în acel moment nu se descoperise nici o problemă de ordin medical, deci, concluzia care se trăgea de aici era că toţi erau sănătoşi şi puteau participa la misiune, neexistând nici un risc de ordin medical, ceea ce presupunea că echipajul era în siguranţă; fusese bine ales şi nu va suferi modificări în componenţa sa. După vizita medicală din acea zi, cei şapte tineri reveniră la bordul navei destul de obosiţi şi posomorâţi, semn că aceste examene medicale nu reprezentau pentru ei motiv de bucurie.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai îşi conduse colegul până în locul în care se aflau roboţii; aceştia erau într-adevăr, finisaţi. Lucian îi mai văzuse cu doar câteva zile în urmă, dar atunci nu erau gata. Acum păreau altfel, de parcă erau alţii, nu aceiaşi. Lucian nu-şi putu reţine o scurtă exclamaţie admirativă; acum roboţii arătau foarte bine. Îi privi îngândurat şi-i păru bine că decisese ca aceştia doi să fie roboţii pe care-i vor lua cu ei, în misiune, dacă vor mai pleca vreodată în această misiune. Amintindu-şi de reclamaţie, de Comisia Disciplinară, de neplăcerile care-l aşteptau luni, se încruntă a nemulţumire. Totuşi, îşi eliberă mintea de aceste gânduri, făcând astfel loc întrebărilor pe care să le adreseze celor doi roboţi, însă întrebările parcă fugeau de el în acel moment. Privi din nou spre cele două creaturi metalice...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frankie Dunn: Ai uitat regula. Deci, care e regula?
Maggie Fitzgerald: Să ţin stânga sus?
Frankie: Ca să te protejezi întotdeauna. Deci, care e regula?
Maggie: Să mă protejez întotdeauna.
Frankie: Bine. Bine.

replici din filmul artistic O fată de milioane, scenariu de Paul Haggis, după F.X. Toole
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întrebare pe care numeroşi comentatori politici din toată ţările şi-au pus-o în faţa acestei stări de lucruri era de ce oare nu intervenea Maculburgul? Prin ipoteza cea mai plauzibilă se răspundea că Imperiul dorea să le dea o lecţie binemeritată acestor vecini care nu erau buni de nimic. Voia să rezolve problema suprapopulaţiei şi să şteargă urmele tuturor proiectelor economice ruinătoare ale lui Gologan. Ceea ce Maculia nu voia cu siguranţă era să-i restabilească pe cei 78 în funcţii. Inutil să fi trimis trupe: emisarii Imperiului erau deja acolo şi îşi făceau treaba cum nu se poate mai bine. Într-adevăr, numărul zorabilor ajunsese între timp la peste un milion, în timp ce populaţia Jormaniei scăzuse de la douăzeci şi unu la optsprezece milioane în numai doi ani.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poem despre mine şi despre tine

Noi doi,
Nod de dorinţe strânse-într-un loc:
Această iubire – ca un foc –
În care noi coacem un bulgăre de lut
Care te întruchipează pe tine
Şi care mă întruchipează pe mine.

Pentru ca apoi noi
Să luăm cele două figurine
Şi să le spargem în mii de bucăţele
Din care, înmuiate-n apă,
Să ne întruchipăm iarăşi,
Pe mine pe tine.
Eu sunt în lutul tău,
Tu eşti în lutul meu.
În viaţă am împărţit o singură pătură,
În moarte vom împărţi rugul aceluiaşi sicriu.

NB. Guan Daoseng este creditată drept cea mai bună pictoriţă din China, picturile ei având ca motiv bambuşii fiind celebre, picturi în cadrul cărora insera versuri – în acea vreme, în China, poezia, pictura şi caligrafia erau cumva inseparabile.
Este vorba de o poezie scrisă de doamna Guan Daosheng, soţia apreciatului pictor şi caligraf Zhao Menghu ( dinastiaYuan, 1271-1368).

Conform legendei, Zhao Menghu avea de gând să-şi ia o a doua soţie (concubină), lucru obişnuit în acea perioadă şi
în acel spaţiu printre oamenii bogaţi şi influenţi, Zhao Menghu fiind şi un înalt funcţionar guvernamental.
Aflându-i intenţia, Guan Daosheng a compus acest poem, poem care, fiind descoperit de Menghu, l-a făcut pe acesta să-şi reconsidere intenţia. După ce Guan a trecut la cele veşnice, Menghu nu s-a mai recăsătorit şi a cerut ca după ce va muri să fie îngropat în acelaşi mormânt cu Guan;ceea ce s-a şi întâmplat.

poezie de Guan Daosheng, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am realizat foarte devreme care îmi erau abilităţile şi limitările iar limbile străine erau categoric unele dintre limitările mele.

citat din Michio Kaku
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Dar creier aveau aceste bizare creaturi?
Dick: Nu, nu aveau nici creier, deşi erau fiinţe raţionale, însă sistemul lor de gândire era cu totul altfel, foarte diferit, nu se asemăna deloc cu al nostru, nu aveau deci nici sistem nervos. Nici măcar oase nu aveau, deci erau lipsiţi de sistemul osos, de cel muscular, ca şi de inimă, vene, sânge şi tot ceea ce noi cunoaştem drept fiind sistemul circulator. De altfel, aveau nişte organe interne foarte ciudate şi simple, care erau şi ele total diferite de ale noastre. În plus, fiind transparenţi, erau vizibile.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stând acolo şi bând, m-am gândit la sinucidere, dar am simţit un ataşament bizar faţă de corpul meu, faţă de viaţa mea. Aşa pline de cicatrici cum erau, erau ale mele. Mă uitam în oglinda dulapului şi rânjeam: dacă tot te duci, ai putea foarte bine să iei cu tine opt, zece sau douăzeci dintre ei...

Charles Bukowski în Şuncă pe pâine
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un băiat slab, cu părul negru şi ochelari, care avea aspectul ciudat, oarecum nesănătos, al cuiva care a crescut mult într-o perioadă scurtă de timp. Blugii săi erau rupţi şi murdari, tricoul era larg şi decolorat, iar tălpile adidaşilor se dezlipeau de la vârf.

J.K. Rowling în Harry Potter şi Ordinul Phoenix
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen: Ştii ce avea Luci printre bagaje, la obiectele sale personale?
Traian: Nu; n-am văzut decât biluţele de sticlă din colecţia lui Alex, care erau împrăştiate pe jos şi nişte animăluşe de pluş.
Eugen: Animăluşele erau ale domnişoarei biolog Maria; iar Luci avea haine pentru păpuşi, deşi păpuşi n-am observat, dar dacă erau hăinuţe, probabil erau şi păpuşile pe undeva...
Traian: Luci?! Ai văzut tu?!
Eugen: Foarte clar. În plus, domnişoara consilier avea vreo câteva arme din secolele trecute, Nistor o grămadă de pietroaie...
Traian: Pietroaie?! Poate dulciuri.
Eugen: Nu; pietroaie. Dulciurile nu m-ar fi mirat deloc; asta era de aşteptat din partea lui.
Traian: Pietroaie?! Şi arme?!
Eugen: Da; pistoale, din acelea cu gloanţe, dar acelea, ale domnişoarei, fiind de colecţie, n-aveau gloanţe. Erau vechi, însă arătau ca noi; erau foarte bine îngrijite.
Traian: Auzi; pistoale?!
Eugen: Şi pe mine m-a surprins foarte mult. Cât despre ceilalţi doi, nu s-au lăsat nici ei mai prejos: tânărul informatician avea o sumedenie de componente electronice minuscule confecţionate chiar de el, iar domnişoara doctor o foarte stranie colecţie de... încuietori.
Traian: Poftim?!
Eugen: Încuietori; lacăte şi alte chestii de genul ăsta.
Traian: Hmm... Ce pasiuni mai au şi copiii ăştia...
Eugen: Foarte ciudate!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adela nu părea foarte afectată de vestea primită; poate într-adevăr, nu-şi dădea seama foarte bine ce însemna o asemenea misiune. Poate chiar era doar o copilă naivă, sau poate nu... Nistor o privi derutat. Oare ce se petrecea în căpşorul ei bălai, delicat? Nu-şi dădea seama! Ce o determinase oare să-i facă o asemenea promisiune, pe care el nu i-o ceruse?! Era mică; el era primul ei prieten... Cu timpul, îl putea uita, iar 13 ani erau destul de mulţi... Cum să-i păstreze lui vie amintirea atâta amar de vreme? Ce era atât de deosebit la el, cu excepţia înălţimii? Să-l aştepte?! Era oare posibil? Pentru el, putea fi mai uşor, la bordul navei, să aştepte răbdător până se vor întoarce din nou acasă. Dar ea?! Ea cum să-l aştepte, când în jurul ei erau atâţia alţi băieţi tineri, chipeşi, poate mai atrăgători decât el...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steluţe în genele ei

Ningea pe Colentina şi erau steluţe în genele ei.
Tramvaiul patru cotea inzapezit la Sf. Dumitru
şi erau steluţe, steluţe, steluţe în genele ei.

Ningea, ningea, ningea peste Colentina
demult, demult...
da, dragii moşului, erau...
erau steluţe în genele ei.

Ningea pe firele de troleibuz, pe toneta de tichete ITB
ningea pe mustaţa mea şi pe gagica în roşu de alături
tramvaiele aveau ştergătoare de parbriz şi erau... hai, toţi în cor:
erau steluţe în genele ei.

Eram student, era studentă
eram eminent, era iminentă
şi erau steluţe în genele ei.
Aerul era rece, tramvaiele reci
maxi-taxiurile abia înfiinţate
mergeau toate pe patru roate
şi erau steluţe în genele ei.
...

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trecut pe lângă extaz, ba chiar l-am cunoscut de 3-4 ori în viaţă... Acest gen de experienţă a devenit foarte rar. Căci stările extatice (sau quasi) pe care le-am trăit în viaţa mea erau legate de insomniile mele.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata era de acea dulceaţă vânătă albă ca şi marmura în umbră, cam trasă a fi uscată şi ochii tăiaţi în forma migdalei erau de acea intensă voluptate pe care o are catifeua.

Mihai Eminescu în Sărmanul Dionis
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul trei

În ziua-n care cuvintele mele
erau ţărână...
eram prietenul tulpinilor de grâu.

În ziua-n care cuvintele mele
erau mânie
eram prietenul lanţurilor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau pietre
eram prietenul râurilor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau răzvrătire
eram prietenul cutremurelor.
În ziua-n care cuvintele mele
erau mere amare
eram prietenul omului optimist.
Dar în ziua-n care cuvintele mele
au devenit miere...
muştele mi-au acoperit
gura...!

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După miezul nopţii, Alex zări parcă faptul că body-guarzii plecaseră din faţa casei sale. Pentru a se încredinţa că nu se înşeală, încălţă rapid o pereche de papuci şi ieşi în curte, să verifice. Noapte senină, cer înstelat, aer răcoros, temperatură plăcută... Deşi negură, îşi dădu rapid seama că, într-adevăr, body-guarzii plecaseră, nu mai erau acolo. Reintră în casă doar pentru a se încălţa în adidaşi; în rest, era numai bine îmbrăcat pentru o scurtă plimbare, nu foarte departe de casă: în blugi şi tricou. Tatăl său, domnul Radu-Emanuel, care nu adormise până la acea oră, îl simţi mişcându-se, deşi el se străduise să nu facă zgomot şi se apropie de el.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa că îşi văzură nestingheriţi de noua lor ocupaţie, deşi nu prea erau îmbrăcaţi ca pentru o petrecere, ci în uniformele acelea albastre, sobre. Regretau că în rezervele cu iniţialele numelor lor nu aveau încă haine particulare, dar în lipsa acelora, mergea şi aşa. Ce conta în ce erau îmbrăcaţi? Principal era că arătau bine! Poate doar comandantul misiunii avea acolo, în rezerva lui, ceva haine particulare, anume cele purtate în acea dimineaţă, dar n-ar fi îmbrăcat din nou rupturile acelea; prefera uniforma, arăta mult mai bine, mai îngrijită!

citat din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!