Traversând cerul,
trec gâşte sălbatice –
golul rămâne.

haiku de Takaha Shugyo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, voi, camelii
trecute, în locu-vă
m-aş arunca-n râu.

haiku de Takaha Shugyo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi un ţurţur
scânteind, plin cu stele
de la Polul Nord.

haiku de Takaha Shugyo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cu ce am putea compara
viaţa noastră, aici, pe pământ?
Nu este oare asemeni unei bărci cu vele
care se-îndepărtează-n zori de zi
fără-a lăsa-n siajul ei nici o urmă de om?

poezie de Takaha Shugyo
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt oare iubiţi?
Sunt oare cei doi rivali?
Perechi pe cheiuri.

haiku de Takaha Shugyo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce ne trebuie este aici

Gâşte sălbatice deasupra noastră –
trec, iar cerul se închide. Abandonul,
ca-n dragoste sau în somn, le indică
drumul, limpede, lipsit de piedici,
ca-n orice străveche credinţă; ceea ce ne trebuie este aici.
Şi noi ne rugăm, nu pentru pământuri noi sau pentru paradis,
Ci pentru liniştea inimii şi pentru limpezimea ochiului.
Ceea ce ne trebuie este aici.

poezie de Wendell Berry, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

43

Babă-ta, când a murit tac-tu,
M-a întrebat de câţi ani este,
Şi i-am spus: 43.
- Ei, am visat la ursitoarele lui
Că eram peste Răculeţu
C-o albie mare în cap.
Şi-a trecut un cârd de gâşte sălbatice,
Peste mine, la deal.
Tot în deal, la apus.
Şi-am aplecat aşa albia, să mă uit în sus.
Şi-o femeie mi-a spus:
"Ei, nu te mai uita că sunt 43".
Gâştele alea sălbatice - anii lui.
Aşa a fost ursit.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi o poveste

Demult, în Kentucky, copil, m-am oprit s-aud
Pe drumul prăfuit, în amurg, stolul cel mare
De gâşte sălbatice alunecând spre sud.

poezie de Robert Penn Warren, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

M-am trezit în noapte
şi nu ştiam unde sunt

prin camera înaltă de hotel
zburau ţipând
gâşte sălbatice

spre nord spre
nord.

poezie de Jaroslaw Iwaszkiewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metaforele unui nobil veneţian

Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând douăzeci de poduri
În douăzeci de sate
Sau un om
Traversând un singur pod într-un singur sat.

Acesta este un cântec vechi
Care nu-şi va declara sinele...

Douăzeci de oameni traversând un pod,
Într-un sat,
Sunt douăzeci de oameni traversând un pod
Într-un sat.

Acela nu-şi va declara sinele,
Deşi este cert că înseamnă...

Cizmele oamenilor tropăie
Pe lespezile podului.
Primul perete alb din sat
Se iveşte printre pomii roditori.
La ce anume oare mă gândeam?
Astfel înţelesul evadează.

Primul perete alb din sat...
Pomii roditori...

poezie de Wallace Stevens
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâşte sălbatice

Voi nu trebuie să fiţi înţelegătoare.
Voi nu trebuie să mergeţi în genunchi
o sută de mile prin deşert, pocăindu-vă.
Voi trebuie doar să permiteţi animalului împăcat din trupul vostru
să iubească ceea ce-i place să iubească.
Vorbiţi-mi despre disperările voastre şi vă voi povesti despre ale mele.
Între timp, lumea merge înainte.
Între timp, peste şesuri verzi şi peste sălciile prundului,
peste munţi şi peste râuri,
razele soarelui şi stropii limpezi ai ploii traversează peisajul.
Între timp sus, în aerul rece, proaspăt şi-albastru, gâştele sălbatice
se reîntorc în zbor la cuiburile lor.
Oricine ai fi, nu contează deloc cât de singur eşti,
lumea se dezvăluie, în întregime, imaginaţiei tale,
te strigă asemeni gâştelor sălbatice, pătrunzător şi incitant –
mereu şi fără contenire, semnalizându-ţi locul
în marea familie a lucrurilor.

poezie de Mary Oliver din Lucrarea visurilor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Repulsia mea faţă de gâşte rămâne mereu constantă, chiar dacă au salvat de pe Capitoliu onoarea Romei.

citat din Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sălbatice nopţi - Sălbatice nopţi!

Sălbatice nopţi - Sălbatice nopţi!
Cu tine de-aş fi
Sălbaticele Nopţi
Luxuria noastră ar fi!

Zadarnice - Vânturile -
Unei inimi în port ancorată
Nu-i pasă de Busolă -
Nu-i pasă de Hartă!

Vâslind în Eden -
Ah, Mare! - de-aş putea
La Noapte - să ancorez
În unda Ta

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devreme, călătorind spre Shangshan

În zori, el îşi începe drumeţia odată cu bătutul clopoţeilor,
Călătoreşte gândindu-se cu amărăciune la casa lui.
Cântă un cocoş; o cabană cu acoperiş de stuf; luna;
Pe lespezile podului: urmele lăsate pe brumă de paşii lui.
Frunzele stejarului mongol cad pe cărările muntelui,
Florile de lămâi luminează gardul casei.
Gândurile lui rătăcesc încă în visele despre Duling,
La iezerul albastru cu gâşte şi raţe sălbatice.

poezie de Wen Tingjun, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormântul gâştei sălbatice

Eu, unul dintre muritorii acestui pământ, întreb: ce este Iubirea
Care leagă perechile în viaţă şi în moarte?
Aceast cuplu în zbor, călătorind de la miazănoapte spre miazăzi,
Avea aripi îmbătrânite, aripi care supravieţuiseră multor veri şi multor ierni.
Viaţa în pereche este o binecuvântare,
Iar despărţirea, otravă: o capcană ea însăşi, iubirea, unde îndrăgostiţii loiali
Tânjesc să fie prinşi. El pare să fi gândit:
Pentru cine să mai călătoresc eu, tristă umbră, zburând peste
Zece mii de mile de nori vineţi
Şi munţi noptatic ninşi?
Pe-acest drum, de-a lungul râului Fen, cimpoaiele şi tobele
Nu mai răsună. N-au mai rămas decât fumul cenuşiu şi pădurile întunecate.
E în zadar evocarea stafiilor din alte vremuri. De asemenea, Duhul Muntelui
Jeleşte-n van. Cerul invidiază gâştele sălbatice,
Nevenindu-i a crede că, asemenea rândunelelor şi grangurilor,
Se întorc şi ele în ţărână. Acolo aşteptă o mie
De toamne poeţii generaţiilor viitoare
Care vor veni, rapsodiind şi oftând,
Doar pentru a privi o clipă mormântul gâştei sălbatice.

NB.
Yuan Haowen mergea la Bingzhou pentru a participa la un examen imperial. Pe drum, a întâlnit un vânător care i-a mărturisit că tocmai ucisese o gâscă sălbatică, iar partenerul ei a făcut rotocoale în jurul locului unde zăcea aceasta, chemându-şi tânguitor tovarăşa pentru ca, într-un final, să se sinucidă plonjând pe pământ. Auzind întâmplarea, poetul impresionat a îngropat perechea de gâşte lângă râul Fen şi a numit locul "Mormântul Gâştei sălbatice", compunând totodată acest poem.

poezie de Yuan Haowen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

toamna galbenă
îmi vopseşte inima
golul rămâne

haiku de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii iute,
cum trec banii...
şi amintirile rămân,
respectaţi înţelepciunea,
că tot ce-i sfânt
rămâne sfânt.

Valeria Mahok (12 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec anii iute, cum trec banii
Şi amintirile rămân,
Respectaţi înţelepciunea,
Că tot ce-i sfânt, rămâne sfânt.

catren de Valeria Mahok (12 ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru orice spectacol mediocru ne ridicăm şi aplaudăm. Ne dăm culţi... Despre asta este vorba. Despre golul imens care este golul conştiinţei, golul lipsei de educaţie spirituală. Pentru asta fac teatru.

citat din Andrei Şerban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golul cel veşnic din inima plinului învaţă golul să zboare.

citat celebru din Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golul

in golul din noi
se arunca tristetea de
pe marginea haului
fulgerator
tot mai multi sunt
muscati de sarpele tristetii
sapand in adancul
sufletului
gasim cioburi si praf
adunam totul cu o matura
vantul rascoleste
se rasuceste si se cuibareste
in golul din noi
se arunca tristetea
plangem in loc sa
alungam tristetea si
sa inchidem usa dupa ea.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!