Improvizare
Tu, omule, cu destinul tuns chilug
Și zilele destrămate până la secunde,
Te spintecă lăuntric un țipăt prelung
Dar cine-l aude?
Îmbrăcat în hamuri ca un cal de rasă
N-ai tras nici o brazdă, nici plug n-ai văzut.
Peste sânul zării liniștea rămasă:
Ai tăiat o hrincă, cerul ai vândut.
Ai lovit în horă, de-au rămas în sat
Brațele de ceară într-un cerc restrâns
Mai încing un dans ca pe un oftat:
Viața mi-e durerea după care-am plâns.
Câți suntem la număr? Cât ne-om ține oare?
Să nu dăm gândirea să ni se repare
După "bunul simț" al vre-unui ghid
Care-n loc de inimă și-a-nălțat un zid.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Iubirea după geamul termopan
Iubirea după geamul termopan...
E ca și cum - cerul cu vată-i în urechi,
E ca și cum - să n-ai nici un dușman:
Nici unul nou, nici unul vechi...
Iubirea după geamul termopan...
O schimb pe-un strop de libertate -
Cum să auzi că e sfârșit de an,
Și cui să strig că am avut dreptate.
Iubirea după geamul termopan...
Un vacuum sau poate-o șmecherie?
Sau pieptu-ți e un deal viran,
Castelul dorului - doar o fantezie...
Iubirea după geamul termopan...
E ca și cum ești fără țară,
E ca și cum un sâmbure-n bostan
Idee n-are ce se-ntâmplă-afară...
Iubirea după geamul termopan...
poezie de Renata Verejanu din Iubirea pe toate le vede
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă toate-acestea
Dacă n-ai auzit
cum crește iarba,
și nici nu ai văzut,
trăiești pe pământ degeaba.
Ești umbră fără azimut.
Dacă nu ai văzut
cum muguri se deschid,
și nici cum crește frunza,
în viața ta e numai vid,
pe ochii tăi se-așterne pânza.
Dacă n-ai văzut
cum floarea
în lumină se răsfață,
nu vei cunoaște valoarea,
acelora care te-învață.
Dacă n-ai simțit
cum vântul
îți mângâie fața,
în zadar ți-e gândul,
cum să trăiești viața.
Dacă n-ai sărutat roua,
în zori, dimineața,
n-ai să cunoști șansa
ce-ți oferă viața.
Dacă n-ai văzut
cum cerul
se aprinde dimineața,
nu vei afla misterul,
cum apare viața.
Dacă toate-acestea,
tu le stăpânești,
mai ușor copile,
viața o trăiești.
poezie de Dumitru Delcă (28 august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Hoț de cai și de iașmace
Omule cu suflet bun,
N-ai văzut un cal iabraș
Priponit de un alun
Și furat iavaș-iavaș?
Omule cu suflet mare,
N-ai văzut un biet iaprac
Pescuit din întâmplare
Și furat dintr-un carmac?
Omule fără de suflet,
N-ai văzut negrul iașmac,
Care după-atâta umblet
Dispăru într-un iatac?
Hoț de cai și de iașmace-
Om cu sufletul hain-
De te-aș prinde, cum ți-aș face
Cu cravașa, sfânt tain!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu n-ai nimic
Tu n-ai nimic în lume,
nimic din tot ce-i rău,
nici bogății, nici nume,
nici desfătări, nici glume,
dar ceru-ntreg e-al tău.
Tu n-ai nimic în viață,
nimic pe-acest pământ,
nici vinul ce răsfață,
nici haina cea măreață,
dar tot ce ai e sfânt!
Tu n-ai nimic ce leagă,
ca cei ce totul vor.
A lor e clipa dragă,
a lor e lumea-ntreagă,
dar cerul nu-i al lor.
Tu n-ai nimic sub soare
și toți te râd mereu.
A lor e-a vieții floare
și cupa-mbietoare.
Al lor e tot ce moare.
Al tău e Dumnezeu.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirile vieții
Nu ai trăit de n-ai simțit
cum floarea de cais îmbată,
în primăvară
orice fată
și nici de n-ai stors vinul,
niciodată!
Nu ai trăit de n-ai simțit
în cântecul păsărilor,
o muzică a stelelor
și nici inimă n-ai avut,
prin crâng, de nu te-ai abătut!
Nu ai trăit de n-ai simțit
mirosul frunzei jeluite-n bătătură
și nici de n-ai adulmecat
mireasma primăverii-n arătură!
Nu ai trăit de n-ai simțit
aroma sfintelor gutui
îmbălsămând în iarnă, casa
și nici de nu te-ai odihnit
în fân, la coasă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă n-ai văzut
Dacă n-ai văzut cum crește iarba,
privirea nu e cu tine.
Trăiești pe pământ degeaba,
faci umbră la mărăcine.
Dacă n-ai văzut cum crește grâul,
tu nu simți miros de pâine.
Dacă n-ai văzut cum curge râul,
n-ai să știi de unde vine.
Dacă n-ai văzut cum ciocârlia
se înalță-n zbor spre soare,
N-ai să cunoști bucuria
zilelor în sărbătoare.
Dacă n-ai mintea cu tine
în zadar te străduiești.
Răul peste tine vine,
ferice, nu dobândești.
poezie de Dumitru Delcă (14 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cântec deplin
N-ai dezmierda de n-ai ști să blestemi.
Surâd numaim acei care suspină.
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.
Și dacă singur rana nu-ți legai,
cu mâna ta n-ai unge răni străine,
N-ai jindui după frânturi de rai,
de n-ai purta un strop de iad în tine.
Că nu te-nalți din praf, dacă nu cazi
cu fruntea jos, în pulberea amară.
Și dacă-nvii în cântecul de azi
e că mureai în lacrima de-aseară.
poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdută în oglinzi
Femeie sunt, pierdută în oglinzi,
Surâsul n-ai să-mi schimbi, și n-ai să-l vinzi.
Ți-i lene să mă strigi, deși mă duc
Din mugur în floare să ajung.
Nici nu mă mir cu ora totul trece:
Și ochiul fost fierbinte indiferent și rece-i.
Poate clipa domină veșnicia,
Risipindu-mi glasul, să nu-mi strici bucuria...
Femeie sunt, pierdută în oglinzi...
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii
Adăugat de Victor Rusu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 7 comentarii până acum.
România la post restant
Pleacă țara iar la oaste
țara-i tunsă iar chilug
a ajuns piele și coaste
toți copiii unde fug
Țara-i tunsă iar chilug
țăranii au tuns câmpia
a și munții scot un plug
să brăzdeze România
Țăranii au tuns câmpia
ajunsă piele și coaste
și-asta-i toată comedia
pleacă țara iar la oaste
Țara-i tunsă vai chilug
dar românii unde fug
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (9 iunie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Fii larg la inimă
Fii larg la inimă și darnic,
fă binele cu pas tăcut.
Că n-ai făcut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea făcut.
Ascultă sfatul și-ndrumarea,
îndreaptă-te când ești mustrat.
Că nu asculți, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai ascultat.
Mergi fericit în orice vreme,
oriunde te-ar chema Isus.
Că nu te-ai dus, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi că prea te-ai dus.
Fii răbdător până la moarte,
oricât de-adânc ai fi brăzdat.
Că n-ai răbdat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat.
Iubește cald întotdeauna,
chiar și pe-acei ce te-au zdrobit.
Că n-ai iubit, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iubit.
Și iartă plin de bunătate
tot răul pe nedrept purtat.
Că n-ai iertat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iertat.
Din ce-ai văzut să ai credință
și pentru tot ce n-ai văzut.
Că n-ai crezut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea crezut.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omule, tu n--ai știut
Omule,
încă de când te=ai născut
ființă pe-acest pământ,
un lucru tu n-ai știut:
acela că ai murit de mult.
N-ai știut că veșnicia
nu-i făcută pentru tine.
N-ai știut că cine moare,
pe lume nu mai revine,
Nici că viața-i trecătoare,
că tot ce naște, și moare.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vin, dragoste, dans
Nu-s cârcotaș, nici rău de gură,
Dar orice timp e bun pierdut
Când n-ai dansat și n-ai băut,
Ba... nici n-avuși vreo aventură!
epigramă de Mihai Haivas din revista "Booklook"
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi de bun rămas
Când vremea-o fi de plâns, tu să nu plângi
Ci lacrimilor, stavilă așează pleoapa;
Nici mâinile te rog să nu le frângi
Deschisă când va fi să vezi sub mine groapa.
Căci pân-atunci la căpătâiul meu,
A plâns destul trei zile-o lumânare;
Și-am ascultat ce-a spus o bocitoare,
Uitată pe Pământ de Dumnezeu.
Târziu e astăzi a schimba destinul;
Mai e puțin de stat pe-aici cu voi;
Părintele-o să toarne-ndată vinul,
Capacul se va pune între noi,
Curgea-vor lacrimi pe-ultima mea cale,
Purtat voi fi de funii până pe fundul gropii;
Va fi atâta plâns! Și-atâta jale!
Degeaba-ai să-ntinzi mâna! N-ai cum să mă apropii!
Cât mi-aș dori să nu provoc durere
Acelor ce rămân în urma mea!
Pot doar să las așa... ca mângâiere,
Speranța că-ntr-o zi, ne-om revedea!
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cireșe
Fața ei este o grădină
De trandafiri, de parfum plină,
Un paradis e trupul ei
Cu fructe atârnând pe-alei.
Cireșe cresc la care n-ai acces
Până se coc și plâng după cules.
Și, oh, cireșelor le vine atât de bine
Cu perle albe alăturea să șadă!
Când râde, cireșele ei pline
Roșii boboci par, în zăpadă.
La ele n-au nici ochi, nici prinț acces,
Până se coc și plâng după cules.
Ochii de înger pândesc sub pleoape,
Sprâncenele stau arc, cu-ntinsă struna,
Amenințând pe-oricine-i prea aproape,
Orice-atentat, cu ochiul sau cu mâna.
La sacrele cireșe n-ai acces,
Până se coc și plâng după cules.
poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din turistul care-am fost
Ieri cutreieram pământul
în patru punte cardinale.
Mă-întreceam în zbor cu vântul
până departe în zare.
Astăzi nu mai sunt în stare
nici măcar un pas să fac.
Speranța în mine moare,
viața nu-mi mai e pe plac.
Rău mă dor picioarele.
Nici pe-afară nu mai ies.
Foarte rar văd soarele.
Gânduri multe, nu mai țes.
Din turistul care-am fost,
azi n-a mai rămas nimic.
În lume nu mai am rost,
din pat nu mă mai ridic.
Singura mea bucurie
e că... picioarele mă ajută,
în lunga călătorie
către lumea neștiută.
Acolo nimic nu doare.
Nici inimă, nici picioare,
Nimic nu te împiedică.
Viața este veșnică.
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.* * *
Azi am aflat că pot fi mort
că pot să mă lipsesc de viață
că însuși numele ce port
atârnă de-o aceiași ață
că mai întâi se moare într-un nume
mult mai presus de numele ce porți
iar după moarte altă lume
își reoferă nume printre morți
un nume mort și-o lume moartă
te-așteaptă după ce vei piere
degeaba bați la astă poartă
n-ai nici o șansă tu la înviere
viu dacă poți fii până mori
până se stinge numele în tine
altfel n-ai cum să te-nfiori
de-acea sublimă-ntunecime.
poezie clasică de Gheorghe Ene
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Educația ține și de simț, și de bun simț. Mult mai bine-ar fi, se înțelege, bunul simț de-ar ține loc de lege. Tocmai de aceea bunul simț n-o fi având plural.
Marin Voiculescu în Lumea în gândire
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecoul
N-ai ecou, domnule,
Nici bun, nici rău...
Să trăiești așa, s-o duci,
Neștiut de nimeni, te strecori...
Știți caii ăia furați,
De li se pun cârpe, trențe, pe copite
Să nu facă zgomot, când sunt scoși din grajd?
Cine ne-a furat pe noi? ce fel de vite, mârțoage de rasă
Mai suntem și noi?
Ia suie-te în Piscul cu Bojii
Și strigă... să vezi, te aude cineva?
- Ce să strig?
- Ce vrei... strigă că iote nu plouă...
Să vezi ce se întâmplă.
- Păi, ce să se întâmple?
- Păi, aia e, că nu se întâmplă nimic.
Ca și când ai împunge o dată cu acul în cer.
Nu zice nimeni "au"
Dacă împungi o dată în cer
Cu acul.
Fiindcă de aici n-ai niciun fel de ecou.
poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Banii
Dacă n-ai bani și avere
Îți trăiești viața cu plăcere
Căci n-ai ce supraveghea
Ca să-ți strice liniștea,
Nici pierderi ce te-ar durea...
epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângeam aseară
adeseori făceam din noapte zi
și din zi noapte...
până într-o dimineață
când bastonul unui nevăzător
m-a lovit întâmplător
pe stradă.
am traversat puțin buimacă
privind în urma lui.
el n-a văzut niciodată
strălucirea soarelui?
n-a văzut albul zăpezii,
nici zâmbetul copilului
adus pe lume?
mă cutremur....
un cățeluș șchiop, lovit de mașină
se așează lângă banca mea.
doi ochi blânzi mă privesc
neîncrezători...
mai departe un castan
scăpat din furtună
are aripa frântă.
astăzi cerul se deschide
cu brațele pline de lumină
flori multicolore
îngrădesc trotuarele.
plângeam aseară.... de ce oare?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!