Cireşe

Faţa ei este o grădină
De trandafiri, de parfum plină,
Un paradis e trupul ei
Cu fructe atârnând pe-alei.

Cireşe cresc la care n-ai acces
Până se coc şi plâng după cules.

Şi, oh, cireşelor le vine atât de bine
Cu perle albe alăturea să şadă!
Când râde, cireşele ei pline
Roşii boboci par, în zăpadă.
La ele n-au nici ochi, nici prinţ acces,
Până se coc şi plâng după cules.

Ochii de înger pândesc sub pleoape,
Sprâncenele stau arc, cu-ntinsă struna,
Ameninţând pe-oricine-i prea aproape,
Orice-atentat, cu ochiul sau cu mâna.

La sacrele cireşe n-ai acces,
Până se coc şi plâng după cules.

poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Faţa ei este-o grădină
De roze, de parfum plină,
Un paradis e trupul ei
Cu fructe coapte pe alei.
Cireşe cresc la care n-ai acces
Până se coc şi plâng după cules.

madrigal de Thomas Campion
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am cules

Te-am cules din flori... iubire,
Într-o seară fermecată,
Dinspre margini de uimire
Fără gard... şi fără poartă.

Te-am cules din clipa rece,
Şi din frunza de trifoi,
Când stau fluturii să plece
Şi când sânii-ţi-erau goi.

Te-am cules târziu... din vise,
Tainică şi zâmbitoare,
Sau din gânduri interzise,
Calde... ca o sărutare.

Te-am cules dintr-o poveste,
Ca un prinţ rătăcitor,
Dintre astrele celeste
Pitulate dup-un nor.

Te-am cules... dinspre lumină,
Şi din candela sfinţită,
Când luceferi stau să vină
Şi când luna-i... părăsită.

Te-am cules din depărtare
Şi din aşteptări adânci,
Dintr-un val pierdut de mare,
Trist, încolăcit pe stânci.

Te-am cules... ştiu asta bine,
Din parfum de trandafiri,
Din smaralde şi rubine,
Din speranţe... şi-mpliniri.

Te-am cules din veşnicie,
Dintre doruri şi tăceri,
Din extaz, din agonie,
Din durere sau plăceri.

poezie de Constantin Triţă din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până n-ai ajuns

Până n-ai ajuns la ţintă,
Teme-te, şi mergi mereu!
- Orice lene poate face
Să te pierzi de Dumnezeu.
Până n-ai sfârşit lucrarea
Câtă ţi s-a rânduit
Teme-te de odihnire
Ea-ţi dărâmă ced-ai zidit

Până n-ai învins în toate
Luptele pe-ai tăi vrăşmaşi,
Teme-te ce-ţi poate face
Chiar şi cel mai slab ce-l laşi.

Până nu ţi-ai strâns tot rodul
Care-ţi trebuia cules,
Teme-te căci lenevirea
Pierde chiar pe cel ales.

Până n-ai suit tot drumul
Crucii tale cu Hristos
Teme-te şi mergi cu grijă:
- Orice pas e-alunecos!

Până n-ai trecut prin moarte
Fericit la sfinţii drepţi,
Teme-te mereu şi luptă
- Poţi cădea când nici te-aştepţi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După fructe se cunoaşte pomul (Iisus): fiecare specie face fructe şi seminţe după felul ei

În stejari nu cresc măsline,
Nici în roşcovi mandarine;
Nu fac brazii portocale
Şi nici carpenii curmale.

În salcâmi nu cresc cireşe,
Nici în plopi nu cresc măceşe;
Nu fac paltinii banane,
Nici mestecenii castane.

Nu fac gârniţele prune,
Iar din tei n-aduni alune;
În goruni nu cresc căpşuni
Şi nici piersici în aluni.

Nu fac viţele smochine
Şi nici duzii clementine;
Nu cresc rodii în anini,
Nici lămâile-n măslini.

Nu fac vişine scoruşii
Şi nici mure corcoduşii;
Nu cresc nucile-n platani,
Nici caisele-n castani.

Nu fac zmeură mălinii,
Nici fistic nu fac smochinii;
Nu cresc áfine-n cătínă,
Nici migdale în glicină.

Nu fac struguri porumbarii,
Iar gutui nu fac arţarii;
Nu cresc în magnolii pere,
Nici în sălcii nu cresc mere.

poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (15 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Para cea mai coaptă

Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules –
La fel e şi iubirea mea, la care n-am acces,
Plăcută privirilor deşi-i. Briză-înmiresmată, făpura i-o-înclină
Spre mine, căci abia aştept să o sărut şi să mi-o fac regină!

Ea stă-n lumină şi ochii tuturor o văd, iar dorinţele dau ghes –
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules.
Că-asemenea roadă-i dulce şi parfumată, prea bine ştiu,
Dar, iată, n-ajung la ea,-i privesc doar obrăjorul auriu.

Sorb razele de soare prelinse pe chipul frumuseţii,
Aşa cum trandafirii însetaţi beau roua dimineţii.
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules –
Iar ochii mei privesc neclintit numai la ea, bineînţeles.

De ce – de ce n-o ignor, de ce să-i întorc spatele mi-e greu,
De ce nu culeg o altă inimă din multele-întâlnite-n drumul meu?
Atâtea iubiri am la-îndemână – dar, vai, pentru niciuna interes!
Para cea mai coaptă-i pe cel mai înalt ram, greu de cules.

poezie de James Whitcomb Riley,1849–1916,, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

CIREŞE ROŞII...

Intr-o livadă minunată
Cu cireşe roşii încărcată,
De dimineaţa m-am plimbat şi cireşele le-am admirat.

Să le culeg am ezitat,
Am ezitat şi să se mai coacă am aşteptat.
Dar o ploaie puternică, dintr-odată s-a iscat
Şi cireşele s-au scuturat!

Chiar dacă unele, după ploaie le-am adunat
Cireşele roşii pe care le-am admirat,
Totuşi, iată, s-au stricat...

Viaţa, să mă înveţe, aşa a încercat
Şi pe viu mi-a arătat
Ca atunci când un dar ţie ţi s-a dat,
Şi tu să-l primeşti, ai ezitat

Darul, departe de tine a zburat,
Pentru că cine ţi l-a dat Acum, pentru totdeauna ţi
l-a luat!

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

îngerul spune
că lumina lui
este legată de mine
cum aripa de ochi
se leagă
ochiul de oul teluric
dezleagă blesteme

într-un acces de criză
înger al meu
vreau să-mi promiţi
că n-ai să mori niciodată

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tremură cheia

în mână când era uşa închisă
fără vizor nu vedeai
cine intră dacă cheia intră
deschide orşice uşă cu fâlfâit
de aripi cu perie albă

tremură mâna cu cheia pregătită
pentru succes n-au nici ochii roşii
când plâng sau râd la uşa
întredeschisă până te strecori

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn

Dacă mai văd până la stele
Şi mai aud până la cuc
E semn că trebuie s-apuc
Şi zile bune, după rele.

Dacă mai vezi până la cer
Şi mai auzi până la nori
E semn că vei mai fi stingher
Cât vei trăi, dar n-ai să mori.

Dacă mai vezi până la mine
Şi mai auzi până la cine
E semn că veşnic te-a făcut;
N-ai auzit şi n-ai crezut.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă vă rog să plâng

Să mă lăsaţi vă rog să plâng...

Să mă lăsaţi vă rog să plâng
Cum plâng doar florile din crâng,
Când gerul le ucide orice speranţă,
Şi nu au nici o şansă de a reveni la viaţă.

Sa mă lăsaţi vă rog să plâng
Văzându-mi zilele cum trec pe rând
Iar înapoi să le aduc nu pot
Clepsidra s-a umplut de tot

La jgheab de amintiri privesc
Nimic ce să-mi surâdă nu zăresc,
Doar sufletul rănit până la sânge,
Prea plin cu lacrima ce încă curge.

Doar un regret mai am când am să plec
Şi doar un gând mă însoţeşte permanent,
Regretul ca trecând prin asta viaţă
Clipa de fericire să o simt n-am avut şansă...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lună de cireşe

O lună de cireşe
stau prinse
în pleoapele stelare,
ca nişte muze
sperând să cadă
ploi trezite
cu fulgere nemărginite
prizându-le
în fotografii străpunse
de aripi contopite
în priviri libere.

O lună de cireşe
flori albe
roşii pete
prelinse-n
dulci sentimente
duios pătrund
în aerul scufundat
de degete desenate
forforescente bat
în noaptea
de cireşi... cireşe.

poezie de Maria Dumitrache DMP din Port balerinii cu aripi (2012)
Adăugat de portbaleriniicuaripi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşele

— "Dă-mi, fa, cireşele!..." Ea tace,
Dar ochii ei, uimiţi, îi spun:
"Auzi, cireşe în Decemvre!...
Zău, mă băiete, eşti nebun!"

— "Dă-mi, fa, cireşele!..." Ea coase
Cămaşa-i prinsă în ghierghef,
Şi-l lasă-n voie s-aiureze:
Îl vede ea că e cu chef.

— "Dă-mi fa, cireşele!..." Ea râde,
Pricepe făr-a-l întreba;
Şi-acopere cu mâna sânul,
Şoptindu-i ruşinoasă: "Ba!"

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşele

Doamnei M. C.

— "Dă-mi, fa, cireşele!..." Ea tace,
Dar ochii ei, uimiţi, îi spun:
"Auzi, cireşe în Decemvre!...
Zău, mă băiete, eşti nebun!"

— "Dă-mi, fa, cireşele!..." Ea coase
Cămaşa-i prinsă în ghierghef,
Şi-l lasă-n voie s-aiureze:
Îl vede ea că e cu chef.

— "Dă-mi, fa, cireşele!..." Ea râde,
Pricepe făr-a-l întreba;
Şi-acopere cu mâna sânul,
Şoptindu-i ruşinoasă: "Ba!"

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asumare

Eu nu voi ceda
Nici o zi
Nici o noapte
Nici măcar o clipă
Toate mi le voi asuma
Alături de poeme
Şi aforisme şi stihuri
Nu voi ceda nimic
Din cuvinte şi din expresii
Nici din partea
Nevăzută a lunii
Pentru că în univers
Este prea multă
Materie neagră
Şi mai multă energie neagră
La care nu avem acces
Nici nu le putem defini
Nu voi ceda nimic
Până în ziua de azi.

poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papaya

S-a copt alaltăieri papaya la Mizil
În livada unei foste verişoare
Şi-am mers la miezul nopţii să-i culeg un kil
De pe gât, de pe buric, de pe picioare.

Ce lună plină văzut-am în livadă
Când hainele pe noi nu au mai stat!
Ne începuseră şi palmele să vadă
Ce sol fierbinte are luna! Ce transpirat!

Şi am văzut şi stele după aceea,
Mai toate verzi, ca ochii verişoarei,
Eu îi şopteam pe la ureche "ah, Andreea"
Iar ea uita, gemând, preceptele onoarei.

A fost o noapte lungă de cules papaya
Cu simţurile-ntinse hăt, prin galaxii...
Noroc că am o altă fostă verişoară la Strehaia
Ce merge goală la cules de struguri, printre vii.

Dar pân' la toamnă vai, ce cale lungă,
Şi câte stele verzi ratez până atunci!
Sper doar ca din livada din Mizil să îmi ajungă
O vară-ntreagă fructele ei dulci...

poezie satirică de Sorin Stoica
Adăugat de Sorin Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lacrimă

Mă scol dimineaţa şi strig
Şi plâng pentru ziua ce vine
Mă strâng dintre lacrimi, mi-e frig
Şi lacrima doarme cu mine.
Plângând Te visez, Dumnezeu,
O mare de lacrimi mă-neacă
Şi plâng până nu ştiu nici eu
De poate odată să-mi treacă.

Cu lacrima-n suflet Ţi-ascult
Cuvântul şi plâng înainte
Mă doare de plânsul cel mult
Şi inima asta cuminte.

Şi plâng când mă culc şi mă scol,
Cu plânsul pe drumuri mi-e somnul
Vin îngeri să-mi deie ocol
Şi-n plâns sunt o lacrimă-n Domnul...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plâng

Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Şi plâng... ce rost oare mai are.

Să plâng... când totul s-ar sfârşi?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Şi plâng... când alţii-mi râd în spate.

Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Şi plâng... de zestrea ce mi-au dat.

Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preţ.
Eu... caut steaua mea divină,
Şi plâng... când totu-i un dispreţ.

Să plâng... curat şi fără teamă?
Să plâng... când ochii-mi s-au umflat?
Dar cine se chinuie... mă cheamă
Şi plâng... că tot ce-am scris nu am semnat.

Să plâng... mă regăsesc în vise,
Să plâng... că-s vise destrămate?
Mă simt străin pe lângă tine
Şi plâng... că timpul ne desparte.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bibanul-de-mare gigant (Epinephelus lanceolatus), care poate avea până la 2,7 m lungime şi poate cântări până la 400 de kg, cambula uriaşă (Hippoglossus hippoglossus), care poate avea până la 4,7 m şi până la 320 de kg, crapul uriaş siamez (Catlocarpio siamensis), care poate avea până la 3 m şi până la 300 de kg, morunul (Huso huso), care poate avea până la 9 m şi până la 2000 de kg, peştii-lună (Mola mola şi Mola alexandrini), care pot avea până la 3,3 m şi până la 2300 de kg (sunt cei mai grei peşti osoşi din lume), regele heringilor (peştele-vâslă sau peştele-şarpe; nu este un hering, ci se hrăneşte cu heringi) (Regalecus glesne), care poate avea până la 11 m (după unii până la 17 m; e cel mai lung peşte osos din lume) şi până la 270 de kg, somnul uriaş de Mekong (Pangasianodon gigas), care poate avea până la 3 m şi până la 300 de kg, sturionul kaluga (Huso dauricus), care poate avea până la 5,6 m şi până la 1000 de kg, şi tonul roşu de Atlantic (Thunnus thynnus), care poate avea până la 4,6 m şi până la 680 de kg (după Institutul Smithsonian poate ajunge la 910 kg), nu se pescuiesc nici cu cârstaşul sau crâsnicul, nici cu undiţa.

George Budoi în Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (21 noiembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi negri

Mai străini ca niciodată,
Mai pierduţi ca nicioricând,
Se privesc doi ochi de fată
În privirea lor cătând.

Nu-nţelegem ce mai este
Nici e rost de întrebat,
Stau pe margine de lacrimi
Doi ochi negri, destrămaţi.

Poate cer vre-o evadare
Ori răspunsul inserat?..
Din adânc, odinioară
Zorii m-au cutremurat.

Plâng uimite mărgărite,
Roua spală umbre noi,
Ce se-alege din speranţe
Când sunt arse de cei doi?!

Urlă vântul a turbare,
Ceaţa dă năvală iar...
E prea mică dimineaţa,
Valul vine după val.

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaniolii n-au ştiut niciodată prea bine ce-i cu ţara asta şi i-au zis Eldorado, iar un englez pe care îl chema Raleigh chiar a şi ajuns, acum vreo sută de ani, până pe aproape; dar cum suntem înconjuraţi de stânci şi de prăpăstii greu de trecut, am scăpat până azi de lăcomia naţiunilor Europei care sunt, nu ştiu de ce, foarte ahtiate după pietrele şi după tina pământului nostru, în aşa hal încât ar fi în stare să ne ucidă pe toţi.

Voltaire în Candid sau Optimismul (1759), traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!