Anotimpuri in noi
Anotimpuri în noi nesfârșit vin și trec
precum generații;
anotimpuri în noi se petrec,
ne petrec,
din afarã-nspre sine:
primã veri și seninuri,
tomnatice gânduri, îngheț, înfloriri;
și iar generații,
de gânduri,
de clipe,
rostiri;
mai apoi,
anotimpuri în noi.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.