viaţa-i ceva sacru cel puţin…!

sacru
lin, sacru, violent, total –
nestăpânită palma mea sângerând
strânsă pe tăioasă linie
a vieţii

de m-aş fi născut eu
şi nu mama
mi-aş fi dat precis altă formă
mărgică, de exemplu
rostogoli-mi-aş în mări încinse
palma asta roşie, roşu-carmin
roşu-oranj, roşu-violet!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se întâmplă cu voi când Kundalini, puterea din osul sacru, se ridică? Osul sacru e numit aşa după greci, ceea ce înseamnă ca ei ştiau ca este un os sfânt. De asemenea ei aveau o înţelegere corectă a Atenei - Atha înseamnă primordial, deci ei credeau în Mama primordială.

citat din Shri Mataji Nirmala Devi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma mea

Palma mea sânul cuprinde,
Buzele... îl dezgolesc,
Degetul... coarda întinde
"Doamne", cât o mai iubesc.

Palma mea... binecuvântă,
Limba-i necuvântătoare,
Sufletul... în mine cântă,
"Doamne", câtă desfătare.

Palma mea... vise desface,
Ochii verzi... ademenesc,
Vinul în pahare... tace,
Degetele, doar, vorbesc.

Şi o fac... fără ruşine,
Nu au linişte, nici pace,
Nebunia o-ntreţine
Ritmul inimii buimace.

Oare ce gândeşte fata?
Coapsa cine-i încălzeşte?
Timpul e aproape, gata,
Palma mea o-nnebuneşte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În palma ta

Aş dormi în palma ta...
Ocroteşte-mi obrajii
şi buclele rebele,
lipeşte-ţi buzele
de pleoapele mele.
Aş visa în palma ta
cuprinde-mi genunchii
şi pulpele perfecte,
muşcă-mi rotula
- ca mărul verde -
sărută-mi tălpile
de-atâtea ori
până când...
mă trezesc în carnea ta
deposedată de litera a!

poezie de Liana Sabău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti considerat "monstru sacru" numai dacă mai întâi ai fost sau monstru, sau sacru.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caietul de desen al mamei

Când eram mică, mama purta legate de mână pensule –
câte una la fiecare deget, subţiri şi mai întotdeauna murdare de culori,
şi nici nu vă închipuiţi ce frumoase culori...
Mama picta. Deschidea palma
şi din palma ei izbucneau zboruri de fluturi. Mama
îşi apropia mâna făcută căuş de chipul meu, când îmi venea să strănut.
„Strănută în palmă”, mă îndemna zâmbind.
Strănutam albastrul pe cer, galbenul în lanurile de floarea-soarelui,
câteodată strănutam ploaia şi mă ascundeam râzând şi cu pletele ude,
şi mama îmi cânta despre fericirea care trăieşte într-o căsuţă cu trei pitici,
mama picta
pe căsuţă un horn,
pe masa piticilor – o bucată mare de ciocolată,
pe sufletul meu, linişte, linişte...

Mama picta. Tata ridica ziduri.
Cărămidă peste cărămidă, grindă peste grindă, altă grindă, alte cărămizi...

Eu mă ţineam de zid să învăţ mersul în două picioare,
mama, la câţiva paşi înainte, îmi desena drumul pe lespede,
mama picta...

poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia, în funcţia ei originară, de factor al culturii timpurii, se naşte în joc şi ca joc. Este un joc sacru, dar, în sacralitatea lui, acest joc rămâne totuşi fără încetare la hotarul veseliei, al glumei şi al divertismentului. Despre o satisfacere conştientă a nevoii de frumuseţe nu este încă, multă vreme, vorba. Această nevoie zace închisă necunoscută, în trăirea actului sacru, care devine cuvânt în formă poetică şi este resimţit ca operă miraculoasă, ca beţie, ca extaz.

Johan Huizinga în Homo ludens
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

cercuri, schilodita, teatrul şi palma

ferăstrău înapoi trage umbra

tragismul nu-i în mişcare, nici în dinte
sensul nu va trece conic
măştile între ele sunt duşmane –
umbra n-o să le împace, pentru că
nu ştie să surâdă
nici măcar amar

ascult soarta «nădejdii» trecute
prin amestecate încercări din pricina mea
îmi cere un aparat auditiv – la ce-ţi trebuie
o întreb –
să aud ţăcănitul bastonului alb, îmi răspunde – aha!

în buzunarul de la piept am
sămânţă nouă, ţin palma acolo neîntrerupt
să germineze un alt glas –
altă închipuire va căpăta
speranţa
de umbre cui îi va păsa?!
mâine nu există încă şi dacă ar fi
astăzi-ul cu repeziciune l-ar muta aiurea
în urmă iată ferăstrăul l-am surprins!
să nu surâdă nimeni
tragismul nu-i în mişcare şi nici în dinte…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din palma mea cocori
Zburară în eter
Şi palma mea în zori
Se prefăcu în Cer

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma dată de cerşetor doare mai tare decât palma bogatului...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în palma ta

în palma ta creşte copacul
care înfloreşte şi-şi desenează cerul
îl face cum vrea să-l facă
îi trage o culoare sângele zvâcneşte
îl simţi în timpane cum vuieşte
copacul din palmă deschide lumea
deschide geamul zgârie să nu zacă
trist şi izolat în debutul veacului

palma ta hrăneşte viaţa născută
cu multă trudă din veştedul copac
muză în palida chemare
degetele zvâcnesc şi strâng copacul

palma ta e o ultimă chemare
cu înţelepciune lipeşte şoapte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul sacru

Eugen Dorcescu

Visul sacru
Mirelei-Ioana

Ce fericiţi dansam noi doi în vis!
Ah, visu-acesta El ni l-a trimis,
Din negura şi veşnicia Sa,
Spre-a ne redobândi şi vindeca!

Simţeam cum tactul muzicii asculţi.
Dansam: Tu-mpodobită. Eu - desculţ.
Frumoşi şi puri. Un heruvimic luth
Sacraliza eternul început.

Ce fericiţi dansam azi-noapte-n vis!
Ştiu: visul sacru Domnul l-a trimis.
Ne-a reclădit femeie şi bărbat.
El m-a rănit. Tot El m-a vindecat.

poezie de Eugen Dorcescu din "Timişoara", 14 ianuarie 2022, p. 8 (14 ianuarie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa şi-a acoperit

cadranul ceasului cu palma
dacă ştie cât e ora putea
să stabilească preţul
timpului
ar fi o greşeală să ştie
cât a îmbătrânit şi asta
se notează în caietul ei
de îmbătrânire
îl ascultă fără să privească
cadranul acoperit cu mâna
tic tac tic tac tic tac
trebuie să se privească-n oglindă
acum precis e o femeie
frumoasă ca mami
cu un soţ mai drăguţ
decât johnny cel cu maşina
roşie sport spălată cu apă
şi calgon
trebuie să-şi măsoare genele
părul să noteze în caietul
de schimbări zilnice
vinovat e ceasul de la mâna ei
arată cât a îmbătrânit
şi asta trebuie scris
în caietul ei de îmbătrânire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se făcuse...

Mi se făcuse de altceva,
de ceva sărat, de ceva acru,
m-aş fi înmultit cu cerboaicele,
m-aş fi ondulat
tot mai sus unde-i apăsarea
de la coloană,
de la templul sacru,
mi s-a făcut
şi nimeni nu m-a mai desfăcut

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş face cuib....

Mi-aş face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.

Din pielea ta,
Mi-aş face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.

Din al tău glas,
Ce stă să geamă,
Mi-aş face cântec,
Să m-adoarmă.

Din ochii tăi,
Fereastră-aş face,
Privind prin tine,
Totul tace...

Iar palma ta,
Căuş să-mi fie,
Sleit de sete,
Să mă-nvie.

Din al tău sân,
Mi-aş face leac,
Mă simt etern,
Când ţi-l dezbrac....

Şi buza ta,
Precum rubinul,
Aş face-o vin,
S-o sorb ca... vinul.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-aş face cuib...

Mi-aş face cuib,
În al tău trup,
Să-mi odihnesc,
Sufletul rupt.

Din pielea ta,
Mi-aş face haină,
Să mă-ncălzească,
Noaptea-n taină.

Din al tău glas,
Ce stă să geamă,
Mi-aş face cântec,
Să m-adoarmă.

Din ochii tăi,
Fereastră-aş face,
Privind prin tine,
Totul tace...

Iar palma ta,
Căuş să-mi fie,
Sleit de sete,
Să mă-nvie.

Din al tău sân,
Mi-aş face leac,
Mă simt etern,
Când ţi-l dezbrac....

Şi buza ta,
Precum rubinul,
Aş face-o vin,
S-o sorb ca... vinul.

poezie de Andreea Vaduva
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantomimă

Din senin a apărut o palmă!
Ghemuită nu a mai vorbit o zi şi o noapte.
A stat sub duş o lacrimă.
Şi-a desfăcut degetele şi a născut o mână.
Mâna a râs de spaimă
şi coate.
Mâna şi-a dus palma la gură
şi a prins în umăr o şuviţă de ură.
A plecat spre obraz.
Obrazul era în carantină de terminaţii nervoase.
Palma s-a îmbrăţişat de grumaz
şi a strâns în pumni
o mână de oase.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata nu m-a bătut niciodată. Mama, mai zbir, mi-a tras odată vreo două palme. Sigur, acum să nu înţelegi că pledez pentru bătaie. Matei, băiatul meu, a luat o singură dată o palmă de la mine, după o discuţie mai aprinsă cu soţia mea. Dar am regretat după aia. Misterul de viaţă se lasă descifrat. Dar nu cu încrâncenare. «Hai, mă! Nu aşa!» – nu asta e metoda de a arăta calea celor tineri. Palma caldă care îl împinge de la spate: «Du-te... du-te... suntem Împreună. E bine...» şi la un moment dat nu mai ştii dacă palma te împinge, sau o tragi tu după tine..."

citat clasic din Mircea Albulescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e ca argintul viu în palma ta: lasă-ţi degetele în voia lor şi argintul va rămâne acolo, strânge-ţi palma şi el va fugi...

citat din Dorothy Parker
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porunci

La ultima apocalipsă
purtam ochelarii
cu o lentilă Big
şi cu alta Bang...

De atunci iarba a mai încercat asta
de o căpiţă de infinit
şi tot verdele s-a pus pe murit.

La ultima parte din noi
purtam palma ta în palma mea
pe strada în cerc
care ducea la ea.
Şi de atunci
de atunci
se asfaltează
unu şi
zero porunci...

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În palma ta, într-un poem de jale...

M-aşez în palma ta să-mi caut drumul
Spre primăvara care întârzie,
Pe linia iubirii stă nebunul
În braţe c-un buchet de iasomie.

Într-un hăţiş de riduri stă norocul,
Un caprifoi cu patru foi mă strigă,
Că i-a venit prea timpuriu sorocul
Şi lacrima neşansei mă irigă.

În palma ta sunt linii paralele,
Nu se-ntâlnesc nici în afara lumii,
Cum nu se întâlnesc visele mele
În nicio stea şi nici în palma lunii.

M-aşez în palma ta s-aud cum viaţa,
Mă cheamă să-i deschid ferestre-albastre,
Când de sub gene-mi cântă dimineaţa
Într-un poem cu versurile noastre.

Îţi scriu, iubite,-n fiecare seară,
Să nu mă uite noaptea printre stele,
Cu picături din lacrima amară
Proptită de eşecul vieţii mele.

Şi de-o găseşti pe-o linie-anonimă,
Adun-o în căuşul palmei tale!
Pe linia iubirii, într-o rimă,
Să-i faci alcov într-un poem de jale!

Un fluture cu aripile frânte,
Într-un extaz de-o clipă efemeră,
De vine moartea să ne înspăimânte,
Să ne nuntim pe-a vieţii emisferă.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!