Cântecul buburuzei

Ochii tăi – boabe de rouă,
gândăcel cu corp rotund
şi cu aripile – două,
de un roşu rar, profund...
păpăruie, păpărugă,
merge-vom, sfioşi la rugă!

Mămăruţă, cucuşor,
ce-i porţi mândruliţei dor,
boul-popii, vrăjitoare,
e a câta oară – oare?,
când observi că-i dau guriţă,
mândrii mele, Mărgăriţă!

Gărgăriţă, ştrengăriţă,
Măriuţă, bubuliţă,
mugur gândăcel aprins,
vin' la neica, dă-te prins,
să mă luminezi în noapte,
puncte negre ai doar şapte!

Vin' la mine în căsuţă,
păpăruie, păpăruţă!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gândăcel grăbit

Pe firul de iarbă verde
Urca un gândăcel grăbit.
Credea că nimeni nu-l vede.
Că astfel va fi fericit.

Cu mişcări anevoioase
A ajuns să fie mare.
Pasă-mi-te el uitase
Că nu poate să mai zboare.

Şi făcând un salt, căzuse.
Îşi mai rupse o aripă.
Pasărea neagră-l văzuse
Şi-l înghiţi într-o clipă.

Să fii mare nu-i de ajuns,
Dacă nu ai şi putere.
Repede poţi să fii prins,
Şi mult prea uşor, poţi piere.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corp delict

Aşternut ne-a fost doar fânul,
Pân'-a prins nevasta... tâlcul,
Că-ţi muşcam, iubito, sânul,
Şi-ţi uitai la mine... sfârcul!

epigramă de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a nu ştiu câta oară

Pentru a nu ştiu câta oară
Am dormit într-un copac
Îmbrăcat în sânii tăi
În culorile de mac.

Pentru a nu ştiu câta oară
Ţi-am supt sânii din iubire
Pentru a nu ştiu câta oară
Înviat spre nemurie.

Pentru a nu ştiu câta oară
Am băut din vinul vechi
Fermecat de ochii tăi
Şi de stele neperechi.

Pentru a nu ştiu câta oară
Te iubesc la infinit.
Seara îngână o chitară
Cerul s-a îndrăgostit.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

8 Martie

Când bate, Doamnă, vânt arhieresc,
Prin voalul dantelatei tale rochii,
Aştept semnalul tău dumnezeiesc:
Să-mi iscăleşti pe inimă cu ochii!

Sau poate cu un ţurţure de gheaţă,
Rămas stingher din iernile polare,
Să-mi scrii pe trup, în astă dimineaţă,
Un nou sonet şi-o nouă-nfiorare...

Să-ţi simt arsura buzelor pe umăr,
Să te iubesc fanatic şi spartan
Şi, siderat, pân' la cinci mii să număr,
Redefinind splendorile d'antan.

Să-ţi drăgălesc, pe trupu-ţi de vioară,
Sânii semeţi care scâncesc sublim,
Să-nebunim, iubito, oare a câta oară?
Şi-apoi, dogmatici, să ne revenim...

O, Doamna mea de rouă, nălucă şi ispită,
Trezeşte-te! În muguri, 8 Martie palpită...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A câta oară?

A câta oară viaţa lui Cristos
aşterne iarăşi flori în ramuri vechi
şi cântă rândunelele perechi?
Iar tu rămâi tot mort, tot neguros.
A câta oară slava lui Isus
aduce iar zambile şi cicori,
un rai ce-mparte veşnic iar fiori?
Iar tu rămâi tot crunt, tot nesupus.
A câta oară spunem: A-nviat!
Şi Cel ce-i viu, în zbor de ciocârlii,
te-aşteaptă iar între ai Lui să vii?
Iar tu, tot sub povara de păcat.
A câta oară, în lumini de gând,
El vine iar, ca vântul printre brazi?
Şi tu nu strigi: Rabuni! şi nu cazi
ca să-I cuprinzi picioarele plângând.
A câta oară, seara spre amurg,
tu vezi către Emaus un străin,
un om ciudat, cu chip de lacrimi plin.
Şi tu ştii pentru cine I se scurg.
A câta oară în cămara ta,
prin uşa ferecată cu zăvor,
străbate iar divinul Salvator?
Şi tu măcar nici nu-L întrebi ce vrea?
A câta oară, ca să-ţi dea dovezi,
te-ndeamnă iarăşi: Nu fi ne-nţelept,
ci puneţi mâna-n rana Mea în piept!...
Iar tu ţi-astupi şi ochii să nu vezi.
A câta oară El te-aşteaptă blând,
cu pâini şi peşti ca pe un ucenic?
Iar tu iei hrana şi nu spui nimic.
Cât vrei să te mai rabde? Până când?
A câta oară, ziua, spre Damasc,
se-arată o lumină-n jurul tău?
Iar tu alergi mai crâncen şi mai rău
să-i strângi ciorchinii şi să-i storci în teasc.
Nu înţelegi că, totuşi, într-o zi,
Îl vei vedea... când va zbura spre Cer?
Şi noi vom fi cu El... iar tu stingher.
O, vino astăzi, nu mai zăbovi.

poezie clasică de Costache Ioanid
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre narcise-
doar un gândăcel grăbit
căutând locul

haiku de Gabriela Genţiana Groza (31 martie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te uiţi ce-i viaţa

Când te uiţi ce-i viaţa, pe-a toamnei crude bolţi,
Observi că-i un Mordor cu uriaşe porţi!

Când te uiţi ce-i viaţa, privind cum timpul trece,
Sa ştii că viitorul e-al dracului de rece!

Când te uiţi ce-i viaţa, în prag de Anul Nou,
Vezi cum se-nvârte roata, ca la un cazinou!

Când te uiţi ce-i viaţa la un televizor,
O parte-i comedie, iar restul film horror!

Când te uiţi ce-i viaţa-n al soarelui apus,
Tânjeşti după cei dragi, care demult s-au dus!

Când te uiţi ce-i viaţa, nu fi pesimist,
E câte-un happy-end ce se termină trist!

Când te uiţi ce-i viaţa, privind marea-nspumată,
E valul care nu se va-ntoarce niciodată!

poezie de Alex Dospian, după Mihail Lermontov (decembrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatica iubirii

Stau drept, dar gându-mi cade şui
pe trupu-ţi înflorit în toate cele,
Când sânii tăi – ulcioare cu gurgui –
tresar subit, ieşind din ghilimele.

Şi, vai, de dor, privirile-mi sunt treze,
spre-acel abis lăuntric, temător,
ascuns subtil în tandre paranteze,
tot aşteptând un gest complinitor.

Fierbinţi şi voluptos neconsolate,
coapsele-ţi poartă semnul întrebării,
spre-acele sărutări nenumărate,
dând sens suav şi cald capitulării.

Apoi, iubito, două puncte – două(:),
să punem, între virgule, iubire,
mai pură decât boabele de rouă,
ce curg pe-o liniuţă de... unire.

Şi apostroful cin' să-l înţeleagă,
când trupu-ţi în silabe se desparte,
şi puncte... puncte tainice ne leagă,
de îţi anin pe ochi un semn de carte!

Iar, în răstimpuri, sensul fericirii,
melodic, ne înalţă-n contrapunct,
gramatica dă sens deplin iubirii,
dar, hai iubito, ca să punem punct.

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două arce

Între două arce... zări de cer purtate,
te văd prins, iubite, între zi şi noapte;
mâinile deschise către amândouă -
în văzduh de cruce trupu-ţi plin de rouă.

Te văd prins, iubite, între zi şi noapte,
blândă resemnare prin singurătate;
ochii tăi cu sete par că mie-mi plouă -
ah!... ce mai aversă'i roua dată-n două.

Blândă resemnare prin singurătate,
ţin pe umeri cerul plin de apostate,
cearcănul meu fuge, mă trădează-mi pare,
vrea să-mi dau sfârşitul pe o 'mbrăţişare.

Ţin pe umeri cerul plin de apostate,
braţe ce sunt arce-n zări apropiate;
gleznele ce-ţi prind... crucea mea de rouă,
blândă-i răzvrătirea dată pe din două.

Braţele-mi sunt arce-n zări apropiate
şi-s păgâna nopţii-n cruci fără păcate;
să nu-mi certe nimeni cearcăne ridate
că te port cu mine între zi şi noapte.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorii

A câta oară mugurii, a câta oară?
Fictive promisiuni de fericire.
Poţi fi scriitor, profesor de română,
Dar fericit? Dar... Un ochi de ţap speriat.
Doar concurenţa va distruge tot.
Primul coş gratuit cu caise. Ce om?
Explozia unei brânduşe în afara Nevadei.
Eram îmbrăţişat fără a fi văzut.
Un genunchi de aur strălucea printre ruine.
De când teatrul s-a mutat în mine, nu mai merg niciunde.
Am avut întotdeauna un respect pentru gunoierii de dimineaţă.
Avem ceva comun. Bătrâneii au fugit după mine toată viaţa.
I-am ajuns din urmă. Mais ou sont les poetes?
Îngerii aşezaţi pe scaune negre? Orice boală e o carte pierdută.
Pokerul se joacă până la moarte. Opacităţi? Mergeţi la RMN.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de rouă

E părul meu un val plin de candoare
Parfumul lui m-adoarme ca pe o floare
Pe buze-mi ard trei picături de rouă
Sărutul tău le-a atinge doar pe două…

Când printre gene îmi mai joacă luna
Mai zburd desculţă şi te-ating întruna
Din val cu val vor răsări în noapte
Atingeri pline de prea multe şoapte

Renasc din alge pline de iubire
Săruturi dulci uitate-n amorţire
Pe buze-mi stau trei picături de rouă
Iar gura ta le-atinge doar pe două

Doi paşi de dans, curată nebunie
Răsună-n noapte… dulce feerie!
Prin părul meu eşti vânt doar pentr-o zi
Iar pentr-o viaţă suflet îmi vei fi

Pe buze-mi ard trei picături de rouă,
Sărutul tău le soarbe doar pe două…
Iar cea ramasă - noapte va zâmbi
Pe-aripi de timp mereu te va iubi
Pe buze-mi ard trei picaturi de rouă,
Săruţi doar una...şi apoi, doar două…

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de împrumut

Împrumută-mi visul, Criss,
Dă-mi-l aşa într-o doară,
Ca să văd a câta oară,
Mă înşeli chiar şi prin vis...

Să văd prin ce Paradis
Pasul tău de domnişoară
Şi-ochii-ţi verzi de căprioară
De-al meu nume s-au dezis!

Împrumută-mi visul, zeie,
Dăruieşte-mi-l o noapte,
Ca să văd cui, măi, femeie,

I-ai dat sfârcurile-ţi coapte...
Şi-apoi coapsa-ţi rotofeie,
Printre mângăieri şi şoapte!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea din noi

Câta linişte e în noaptea din mine,
Şi câta iubire e în ziua din tine,
Sunt fericită, că avem de acum,
Şi zi şi noapte, doar un singur drum.

Am rătăcit străini prin lume...
Dar nimeni n-a ştiut să dea un nume
Şi pe la fel de fel de uşi am fost,
Însa iubirea noastră, are acum un rost.

Îmi mângâi pletele si asta ma-nfioară
Si gura mi-o săruţi, a câta oară?
Sunt împlinită că am fost şi suntem doi,
Şi fericită c-avem liniştea în noi!

poezie de Lusiana Drăguşin (14 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încurcătură

Un gândăcel, în marginea pădurii,
Iubea frenetic o floare de cicoare:
- Ce facem noi încalcă legea firii!
- Şezi blând, e doar polenizare.

fabulă epigramatică de Cornel Maican (15 iulie 2013)
Adăugat de Cornel Maican
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decât gândăcel într-o corporaţie, mai bine boier pe plantaţie.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă degeaba

Să nu mă ocoleşti la noapte
când treci pe strada mea visând
să nu mă ocoleşti, o, Doamne!
Să nu mă laşi cu luna stând!

Îndreaptă-ţi ochii spre fereastra
la care eu aştept de mult
şi nu-mi lăsa clipa aceasta
într-o neştire şi s-ascult

La fel ca ieri şi altădată
am amorţit să tot veghez
o viaţă căreia nu-i pasă
de râd sau plâng sau creionez

Mă rog acum în prag de seară
cum m-am rugat şi-n alte dăţi
şi am aprins o lumânare
să-mpartă noaptea-n două părţi

O parte să mă rog la tine
şi-o parte să vorbim încet
să îmi arăţi, Doamne, ce-i bine
ceva să pară mai concret!

Să nu mă ocoleşti la noapte
să nu mă laşi să mă-nfior
şi, Doamne! Spune-mi cine-mparte
norocul care-l ştiu doar chior?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

casă de piatră –
două boabe de rouă
ochii miresei

haiku de Vasilica Grigoraş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Dunăre de-ar curge vin

Pe Dunăre, cred că-i poveste
Să crezi că-i vin, când el nu este.
Ar fi a nu ştiu câta oară
Când ne-mbătăm cu apă chioară.

epigramă de Ion Bratu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu şi negru

Te-ndrepţi către mine în roşu şi negru
Trezită de demoni din soclu funebru
Iar voalul tău de de-un roşu aprins
Va sterge din nou întregul cuprins.

Din floarea roşie uitată pe criptă
Din unghia ta în piatră înfiptă
Curg lacrimi negre pe vechile ruine
Sunt lacrimile demonului ce zace în tine.

Cu zâmbetul tău ce suflete omoară
Cu părul tău ce zburdă ca o fiară
Dansăm printre cruci în modul alegru
Îmbrăcaţi ca de gală în roşu şi negru.

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi în noapte

Venii întors pe dos
Ca un buzunar
Pe lumea asta.
Rămas fără ţigări
Anii se prefac consecvent în fum
Mă scotocesc
Prin buzunarul memoriei
Până la urmă scanez
Două boabe de piper:
Ochii tăi în noapte

poezie de Octavian Clement
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!