Nu este ciudat că la Crăciun îţi doreşti atât de mult ceva, nici nu ştiu exact de ce, dar e ceva de care nu îţi pasă atât de mult în tot restul anului.

citat din Kate L. Bosher
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna trebuie sa existe cineva sau ceva mai 'special': - cel care şi-a depăşit condiţia, la care te uiţi cu uimire şi îi admiri rezultatele, e mai special, a avut oportunităţile, problemele şi avantajele pe care tu nu le ai, 'a fost special conceput pentru succes'. - tu eşti un caz mai special, problema ta nu e ca a celorlalţi, de aceea tu nu poţi să obţii ceea ce îţi doreşti, că problemele tale 'speciale' te împiedică. Dacă îţi doreşti atât de mult să crezi că ceva e atât de special în lume, renunţă la problemele 'speciale' pe care ţi le creezi şi alege ca tu să fii acel cineva special care schimbă lumea!

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă ceva mai mult

Încearcă ceva mai mult decât să exişti; trăieşte.
Încearcă ceva mai mult decât să atingi; simte.
Încearcă ceva mai mult decât să priveşti; observă.
Încearcă ceva mai mult decât să citeşti;absoarbe.
Încearcă ceva mai mult decât să auzi; ascultă.
Încearcă ceva mai mult decât să asculţi; înţelege.
Încearcă ceva mai mult decât să gândeşti; cercetează.
Încearcă ceva mai mult decât să vorbeşti; spune ceva.

poezie de John H. Rhoades, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea ştie acest lucru: cu cât mai mult urmăreşti ceva, cu atât mai repede fuge de tine şi cu cât mai mult ignori ceva, cu atât mai repede vine la tine.

citat din Roshon Fegan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Ceva doare!
Phoebe: A, este o durere de compătimire. Ce drăguţ!
Joey: Nu ştiam că îmi pasă atât de mult.

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea travestită în iubire

se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunţ la tot şi-mi fac socotelile
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu cu o întrebare
şi atât
de aia nu sunt trist deşi
mi-aş fi dorit să ştiu
cât de mult am fost iubit
am renunţat să mai ştiu de mine
de fapt nici nu ştiu cât mai sunt de uman
am corpul fleşcăit de întrebări
şi nu contest nimic

e şase dimieaţa şi restul din mine
încearcă un zâmbet

poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost

pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bileţel şi
o întrebare

nimic mai mult

distanţă de-o lacrimă sunt doar eu şi Ea

uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu ştiu dacă m-ar ajuta la ceva
ştiu însă că la marginea timpului meu sunt doi gemeni

poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea travestita în iubire

Se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunţ la tot şi-mi fac socotelile...
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu cu o întrebare
şi atât
de aia nu sunt trist deşi
mi-aş fi dorit să ştiu
cât de mult am fost iubit

am renunţat să mai ştiu de mine
de fapt nici nu ştiu cât mai sunt de uman
am corpul fleşcăit de întrebări
şi nu contest nimic

e şase dimineaţa şi restul din mine
încearcă un zâmbet
poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost

pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bileţel şi
o întrebare

nimic mai mult
la distanţă de-o lacrimă sunt doar eu şi Ea

uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu ştiu dacă
m-ar ajuta la ceva
ştiu însă că
la marginea timpului meu sunt două umbre...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica nu este numai ceva care ne linişteşte, ne distrează, ci mult mai mult decât atât – este o ideologie. Poţi cunoaşte un om după tipul de muzică pe care îl ascultă.

Paulo Coelho în Vrăjitoarea din Portobello
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât mai mult vreau ca ceva să fie realizat, cu atât mai puţin numesc acel ceva "muncă".

citat din Richard Bach
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mitch: Am plâns ca un copil în noaptea în care te-ai născut.
Dawson: Pe bune? Nu ştiam asta.
Mitch: Cred că am plâns 24 de ore neîncetat. Ţinându-te în braţe, erai atât de mic, mi-am dat seama că nu ştiam că pot iubi pe cineva atât de mult, atât de repede. Din tot sufletul meu. O parte din mine era îngrozită. Să creşti un fiu depinde de destin mai mult decât ar crede multe persoane.
Dawson: Aşa e şi să fii unul.
Mitch: Ai dreptate. Cred că am realizat ceva astăzi.
Dawson: Ce?
Mitch: Că datoria mea ca tată nu este să îţi ofer totul despre viaţă, pentru că adevărul este că nu ştiu nici eu tot. Datoria mea este să încerc să te ajut. Şi din când în când să potrivesc piesele unui puzzle.
Dawson: M-ai ajutat, tată.
Mitch: Sper. Dar viitorul tău, speranţele tale.. îţi aparţin. Nu lăsa pe nimeni să-ţi stea în cale. Nici măcar pe mine.
Dawson: Întotdeauna m-ai împins să fiu eu însumi. Să gândesc singur. Am făcut doar ce m-ai învăţat.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi un dascăl de înţelepciune ar însemna ceva mai mult decât un discipol care încă nu a ajuns destul de departe spre a se conduce pe sine, şi cu atât mai puţin pe alţii, în aşteptarea certă de a atinge un ţel atât de înalt; aceasta ar însemna a fi un maestru în cunoaşterea înţelepciunii, ceea ce vrea să spună mai mult decât îşi va atribui lui însuşi un om modest.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Dialectica raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ajuns la concluzia că orice frustrare avem, orice lipsă, este doar un fel al vieţii de a ne învăţa că defapt putem să fim foarte fericiţi fără acel "ceva" după care tânjim acum atât de mult. Ai observat că uneori poţi să îţi doreşti foarte tare ceva luni şi ani de zile şi niciodată să nu ajungi la destinaţie? Mai mult, parcă obiectul dorinţelor tale te evită cu orice preţ. Într-o zi, te resemnezi, capitulezi şi dobândeşti o stare de linişte interioară, chiar fericire amestecată cu împăcare sufletească. Şi când ridici privirea din pământ, în faţa ta este exact premiul după care ai alergat în toţi anii ăştia, parcă spunându-ţi: "Am fost tot timpul aici, la doar un braţ distanţă, aşteptând să pui mâna pe mine. Însă rolul meu în viaţa ta a fost să te transform în interior, căci tot ceea ce este în exterior e irelevant comparat cu ceea ce se află în noi înşine. Eu am fost acelaşi lucru, o iluzie, care a luat o formă pe care tu să o poţi înţelege, m-am transformat în orice îţi doreai tu cel mai mult. Bicicleta, maşina, un stil de viaţă, bani, partener de cuplu, succes, faimă, reputaţie, carieră. Acum, ştiu că fără mine sau cu mine în interior tu eşti sincer cu tine însuţi, că te-ai descoperit pe tine şi comoara ta interioară şi iată, acum întreaga lume exterioară este la picioarele tale."

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Dar spune-mi, Luci, nu te înţeleg... De ce te chinui atât de mult? De ce te închizi în tine şi nu-i spui odată totul? Tocmai tu, care, de obicei, eşti atât de direct... De ce nu-i destăinui sentimentele pe care le ai faţă de ea de atâta timp? Tu spui că-ţi pare rău de Nick, că suferă atât de mult, dar el exagerează puţin; noi ne-am cunoscut de abia patru zile, pe când tu, pe Lia, o ştii de mai mult de şase ani...
Lucian: Şapte; şapte ani şi jumătate.
Maria: Eh, poftim, şapte... Şi atunci, de ce? Ce rost au toate astea?
Lucian: Nu ştiu... Cu Lia nu-i deloc atât de simplu. Nu pot... Nu sunt încă pregătit să-i spun. În plus, mă leagă şi mă încurcă teribil o promisiune absurdă, pe care am făcut-o mai demult cuiva; şi ei, dar şi altcuiva. O promisiune pe care nu mi-o pot încălca aşa de uşor, nu pot trece peste ea, deşi aş vrea... Dar, în fine... N-are importanţă!
Maria: Cum să nu aibă?! Nu vorbi aşa, Luci! Dă-o încolo de promisiune! Uit-o! Şi... Spune-i odată!
Lucian: Ah, nu merge; nu-i atât de simplu... De altfel, drept să-ţi spun, mi-e şi teamă; mi-e teamă de un refuz din partea ei. Nu ştiu dacă ea ar accepta această destăinuire, iar eu nu ştiu cum aş reacţiona dacă ea m-ar refuza categoric, după atâţia ani de aşteptare, de speranţă, sau numai de iluzii deşarte...
Maria: Ar trebui să încerci totuşi ceva, nu să suferi atât de mult. Nu meriţi să suferi atât, Luci!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivul pentru care se scriu atât de puţine cărţi bune este acela că atât de puţini oameni care scriu ştiu ceva.

citat din Walter Bagehot
Adăugat de Cristiana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu cât mai mult lucrezi, cu atât mai mult oamenii pot vedea că eşti ceva diferit de ceea ce erai înainte.

citat din Felicity Jones
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii dintre cei mai mari oameni din Statele Unite, din domeniul comerţului şi productiei, se tem de ceva. Ei ştiu că undeva există o putere atât de organizată, atât de subtilă, atât de atentă, atât de completă, de perseverentă încât nu au curajul să o vorbeasca de rău sau să o condamne, decât în şoaptă.

citat din Woodrow Wilson
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DOUA INIMI

Inima mea, desigur şi a ta
Ca la atâtea milioane
Sau miliarde,
În pieptul de miner
Neîncetat îmi bate.
A bate, a pulsa
Cu multe bătăi pe minut,
Te miră? Ce-i anormal
În aceste verbe?
E ceva de neconceput?
Dimpotrivă, e ceva atât
De obişnuit încât
Nu ştiu ce-ai găsit
În asta neobişnuit?
Dar eu acolo, în abatajul,
Din mină am o a doua inimă,
Care alături de mine
În ritm mai susţinut
Se cheamă la în trecere
Pe sine
Şi caută să realizeze
Tot mai mult.
Dar cine mi-a dăruit-o?
Atât de aprigă.
De înfocată,
Puternică
Şi neastâmpărată?
Vreo vrăjitoare? Ursitoare,
Sau poate hurii
Mi-au adus-o
De la Mama Pădurii?
Nu, nimic şi nimeni
Din lunga pledoarie
Ce mi-ai înşirat

Două inimi nu mi-a dat.
Da, acesta este verbul,
Ascultă-l!
A munci, e ceva.

1963

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi ani la rând mama mea era singurul meu cititor, scriam numai pentru ea. De atât are nevoie un scriitor, de un cititor. La început îmi corecta greşelile gramaticale, apoi, văzând că personajele mele erau fie foarte periculoase, sufereau mult şi făceau mult rău, fie foare bune, mi-a spus că lucrurile în viaţă nu sunt nici atât de bune, nici atât de rele.

citat din Care Santos
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă feresc să recunosc că duc lipsă de oameni de calitate. Pur şi simplu, acestea-s vremurile pe care am ajuns să le trăim. Tot mai puţin se pune preţ pe ceea ce contează cu adevărat în viaţă. Tot mai puţini ţin cont de conştiinţă şi pun preţ pe suflet, tot mai puţini acordă timp literaturii, poeziei, naturii; tot mai puţini ştiu să facă diferenţa dintre bine şi rău. Tot mai puţini ştiu să se respecte... Aceasta-i realitatea, iar exemplele pot continua la nesfârşit. Aşa că, dacă citeşti acest text şi te numeri printre cei de bună credinţă, vreau să ştii că mereu va exista o portiţă deschisă în viaţa şi sufletul meu pentru cei ca tine. Te aştept! Vă aştept pe fiecare în parte. Doar împreună, uniţi în principii, vom mai putea schimba ceva în bine în jurul nostru. Nu-i mult pentru normalitate, s-ar fi putut mult mai mult, dar, ţinând cont de anormalitatea în care am ajuns să trăim, e minimul de strict necesar pentru liniştea noastră sufletească. Măcar atât... Măcar pentru sufletul nostru să putem face ceva, dacă pentru restul nu mai putem face nimic.

Andrei Ş.L. Evelin în Începuturi
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Dar, ce face?
To Kuny: Cine?! Ah... Lucian... Nu ştiu, scumpo. Să vedem ce are de gând tânărul vostru comandant.
Lia: Dar ce face? Nu-mi vine să cred! Plânge?! El?! Cum?! Eu... Niciodată nu l-aş fi crezut în stare de aşa ceva.
To Kuny: De ce, draga mea? Plânsul e totuşi un gest atât de uman. Prin asta dovedeşte că şi el este totuşi doar un om, o fiinţă umană, că are sentimente. La urma urmei, nu este deci, nici el, decât un simplu om, ca oricare altul.
Lia: Adevărat, dar... Luci?! Să plângă?! El... Emotiv, sensibil?! Nu credeam că lui i s-ar putea întâmpla aşa ceva, nu l-am văzut niciodată atât de abătut, cu atât mai puţin plângând. Părea a avea tăria de a trece nepăsător peste orice, de a înfrunta curajos orice situaţie. Părea întotdeauna de neclintit, ca o stâncă.
To Kuny: Şi totuşi, draga mea, iată că nu-i mereu chiar ca o stâncă. E doar o fiinţă umană, dar ce fiinţă... Minunată! E Lucian, fiul celui mai bun prieten al meu, Traian, căruia îi seamănă atât de mult, în toate.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii sunt deja în Sine pentru că ei sunt Sinele care se manifestă prin toate corpurile acestei lumi. Şi atunci de ce dau crezare minţii lor care pretinde că ei călătoresc nu ştiu pin ce planuri sau lumi? Iubim atât de mult poveştile şi atât de puţin adevărul că suntem exact ca şi copiii mici care cred în făt mişto şi merele de blană!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!