Am puterea să recunosc că nu sunt vinovat.

citat din Gheorghe Ştefan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunoaşte-te vinovat, iar toate încurcăturile se vor limpezi imediat. E mereu uşor să te recunoşti vinovat în faţa lui Dumnezeu, în faţa celei mai bune părţi din tine. Iar pe oameni lasă-i să creadă că eşti vinovat în faţa lor. Dar eu, de caut, de bună seamă sunt vinovat faţă de ei.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să recunosc...

Nu vreau să recunosc că sunt bătrân
Să dau morţii apă la moară,
Mai bine un hectar de fân
Am să cosesc ca-ntâiaşi oară.

Apoi am să mă urc în prun
Să strâng la prune-n gărnicioară,
Nu vreau să recunosc că sunt bătrân,
Să dau morţii apă la moară.

La foc cazanul am să-l pun
Să scot din prune acea tărie,
Ce-mi dă imbold spre-a mea Mărie,
Ce aşteaptă-n prag cu mâna-n sân...

Nu vreau să recunosc că sunt bătrân!

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt vinovat

Cearta a fost din vina mea,
"Ce-i pe TV?" a întrebat,
Am zis că praf, neşters de ea,
Şi-n clipa aia a turbat.

epigramă de Paul Constantin (4 octombrie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunosc

Astăzi, la aniversare,
Recunosc: "Eu sunt fecioară!"
Şi am şi piper şi sare
Când sunt pusă-n epigramă.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recunosc

Recunosc, nu sunt poet,
Cum sunt mulţi colegi la modă;
Dar când beau bărdaca-ncet,
Ca Horaţiu scriu o odă.

epigramă de Victor Ion Popa din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există unii oameni atât de încăpăţânaţi în ateismul lor încât nici atunci când sunt ameninţaţi de primejdie nu recunosc puterea divină.

citat celebru din Platon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mea culpa, vis-a-vis de femei

Azi, recunosc că-s vinovat,
Ce-am prins, vă jur, în ciurul sitei,
Eu, niciodată n-am iertat,
Că nu am rezistat... ispitei!

epigramă de Vasile Vulpaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi, recunosc, nu pururi

Totuşi, recunosc, nu pururi fost-am eu victorios,
Când vreo patimă cumplită sufletul mi-l răscolea,
Uneori, chiar şi balerca, cercetând-o prea zelos,
Doveditu-s-a în stare să mă pună la podea.

epigramă de Gheorghe Azap din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii egoişti nu recunosc niciodată că sunt fericiţi, chiar dacă se scaldă în aur! Nu recunosc, pentru că, nici nu sunt! Există o singură fericire pe acest Pământ: firicelul de aur, infinitesimal, pe care-l dăruieşti!

aforism de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii vinovat

Fii vinovat de iubire, creşte-mi vise în piele, sădeşte-mi flori pe sâni şi apoi cu soarele-ţi arzând înfloreşte-mi speranţa...
Fii vinovat de râsul meu din zori de zi, şi aşază-mi sărut pe mâini, pe pleoape, am atâta nevoie să te văd...
Fii vinovat de răspunsuri date întrebărilor puse şi punctează-mi destinul...
Trăim şi murim zi de zi cu fiecare iubire, floare, speranţă, râs, sărut, întrebare şi răspuns...

poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletele mici nu-ţi recunosc dreptatea.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Suflet (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovat pentru speranţă

La fiecare oază în pustiu
Îmi încarc desaga cu iluzii
Ca să-ntreacă dărnicia muzii
Pomenită într-un interviu

Şi bucuria mi-i puţină
Că supralicitează preţul
Şi nici dispreţul, nici judeţul
Nu au puterea s-o susţină

Eu nu sunt vânător de dividende
Ci numai vinovat pentru-o speranţă
Care-o comut din stanţă-n stanţă
Şi cu scadenţa la calende

E mult mai greu un jug de dus
Decât Sisif cu bolovanul
Sperând că mâine sau la anul
Vei spune tot ce ai de spus!

Şi iar te-nhami la tras din zori
Să duci aceeaşi grea povară
Ce nu durează doar o vară
Ci, din pruncie până mori

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgoliile, ca şi imperiile, nu recunosc meritele vecinilor, dar le exploatează.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Orgoliu (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori, oamenii încearcă să te distrugă, exact pentru că ei recunosc puterea ta...

citat din Janet Mock
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi suflet

În mintea mea e numai vară,
Femeile sunt motivate
De ochii mei şi provocate
Să-şi plimbe coapsele pe-afară.

Mi-s vinovat de-această stare
Şi-mi recunosc acest păcat,
Sunt, zilnic, aspru condamnat
La veşnicii de dezbrăcare

Din ochi, în mintea mea-i o mare,
La ţărmul căreia stau goale,
Purtând, simbolic, nişte ţoale,
Femei cu suflet de fecioare,

Dar şi fecioare, câte vrei,
Cu trup şi suflet de femei.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tupeul este vinovat, vrea ca tot bunul simţ să-şi ceară scuze.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Bun simţ-tupeu. (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morile

Au pornit morile de vânt, macină
făina albă a zilei, e momntul să ştii
că sunt laş, n-am puterea să-ţi spun
că nu te-am iubit, sunt laş,
n-am puterea să recunosc că m-am
culcat cu prietena ta, cu Dulcineea din Toboso.

ce mai vrei să-ţi spun? a, să nu uit,
eu nu sunt din lumea aceasta,
eu sunt un personaj dintr-o carte
pe care ai citit-o în adolescenţă
pe care deja ai uitat-o.

macină morile de vânt, se face ziuă,
dacă muream tânăr aveam o scuză,
aşa, cine să mă mai creadă?
nici sufletul, bietul, care îmi întoarce
spatele, acum e un suflet fără trup,
încotro s-o pornească şi el...

iată-l cum străbate lumea în armură,
moartea e credinciosul
lui scutier.

poezie de Mihai Duţescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma recunosc,ma regasesc

Ma “recunosc”, caci nu ma pot “cunoaste”
Si nu-nteleg, cind Mi-esti necunoscut,
Cind nu Te vad, m-am cufundat in noapte,
Cind Te gasesc, gasesc un inceput.

Ma recunosc in leaganul din casa,
Ma recunosc si-n plins si-n gingurit,
Ma recunosc si-n cel plecat din casa,
Ma recunosc si-n toate m-am gasit.

Dar cine sint, de unde vin si unde,
Spre ce ma-ndrept, spre ce liman m-avint,
Eu nu cunosc si nici nu pot patrunde,
Iar truda mea e goana dupa vint.

Sint fiul ratacit ce-a fost departe,
Fara parinti, far-casa, doar cu chin.
Sint cel ce se pierduse fara moarte,
Strin de toti si siesi tot strain.

Ma-ntorc acum-napoi si-mi caut dorul.
Te caut iar, si iar ma las gasit.
Iar Te cunosc si-mi recunosc izvorul;
Ma recunosc in Cel ce m-a gasit.

Ma recunosc in trecatorul astazi,
Dar sint flamind de timpul infinit.
Nu stiu ce sknt, dar recunosc in mine
Un Dumnezeu ce-n fine m-a gasit.

Ma recunoasc, caci nu ma pot cunoaste
Si nu-nteleg, cind mi-esti necunoscut;
Cind nu-mi vorbesti, cind negura ma paste
Nu sint nimic, dar SUNT cind Te-am vazut.

poezie de Daniel Branzai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărul ar trebui interzis! E vinovat de iad, cidru şi de acceleraţia gravitaţională.

aforism de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti tu!

Te recunosc:
ziua aceasta însorită
este surâsul tău
care prevesteşte primăvara!

Nu-i chip să mă amăgeşti:
Tu eşti steaua polară!
Stai neclintită
în inima mea.

Te recunosc după cum sclipeşti
prin norii de sticlă
risipiţi pe cer,
după cum străluceşti
din fundul adânc al mării...

Sunt hotărât
să mă afund în mare
printre rechini
şi printre scafandri
să culeg de la fund
steaua polară.

Te recunosc
în desenele pe care norii
le desăvârşesc pe cer:
eşti tu!

Te recunosc
după umbrela
sub care stai
când plouă...

poezie clasică de Constantin Nisipeanu din Cartea cu oglinzi (1962)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!