Cuprinde-mă

.. eu
am să rămân pe veci
captiv într-o staţie
prin care
nu o să mai treacă un alt vis,
am să te aştept,
ca şi când ai mai trece pe aici
şi am să mă prefac
că trăiesc în tot acest timp!

poezie de Mihail Coandă din Doar un nebun mai crede în vise
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captiv

chiar dacă mă ţii captiv în umbra ta
adu-mi un felinar de aer
să-mi văd conştiinţa subjugată
iar noaptea naşte-mă din nou
într-o eclipsă

chiar dacă mă ţii captiv în conturul tău pregnant
lasă-mă măcar să-mi măsor iluziile
în virtutea inerţiei tale
şi voinţa circumscrisă dorinţelor tale
apoi lasă-mă fâlfâind din toţi porii
să mă prefac într-o pasăre nelocuită
poate aşa te voi vedea fiinţă
iubindu-mă mai presus
de orice obscuritate

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa nemuririi

Aştept să treacă ziua, să vii tu.
Nu-mi mai trimite-n locu-ţi nişte stele
Şi nu mai zăbovi pe cale, nu,
Răsari la timp din visurile mele!

Aştept să treacă noaptea, să apari
În locul soarelui strălucitor
Nu-l mai trimite iară, ci răsari
La timp, căci vreau să fiu nemuritor!

Nemurirea nu e timpul nesfărşit,
Clipa nemuririi cel mai grabnic trece,
Nemurirea-i numai timpul potrivit,
Nicidecum această veşnicie rece.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici

Aici au trăit străbunicii,
Aici au trăit şi bunicii.
Aici îmi trăiesc şi părinţii,
Aici mi-au dat lumina, zeii şi sfinţii.
Aici îmi trăiesc cinci copii,
Aici se joacă şi fac năzdrăvănii.
Aici îmi trăiesc toţi nepoţii,
Aici vor trăi şi strănepoţii.
Aici este locul celor plecaţi,
Aici noi îi plângem, pe cei îngropaţi.
Aici ne hrăneşte şi râul şi ramul,
Aici a trăit, trăieşte şi va trăi, tot neamul.

poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numeroşi actori la meciurile de fotbal

Ei când joacă, se prefac
Şi-i firesc pe-aici să treacă:
Vor să vadă ce mai fac
Cei ce se prefac că joacă!

epigramă de Gheorghe Mitroaică din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi tot timpul călătorim cu acest metrou intern care este mintea şi el e mult mai rapid decât metroul extern. Priveşte la gândurile minţii cum priveşti la vagoanele ce trec în viteză, te arunci tu cu capul în ele? Nu, doar le laşi să treacă mai departe. Ei bine, problema apare când unul din aceste vagoane-gând par a opri în staţie şi spun: "Acum vă rugăm, poftiţi în vagoane!"

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiuni pe veci...

Şi chiar de trece timpul
În minte îţi am chipul
Simt că într-adevăr trăiesc
Doar dacă pot să te privesc

Când te-am văzut întâia dată
M-am întrebat dacă eşti adevărată
Şi ce am făcut în astă viaţă
Să merit să cunosc aşa o fată

Trecut-au clipe şi zile în van
Fără să pot în braţe să te am
Să te privesc adânc în ochii-ţi trişti
Să-ţi mulţumesc doar pentru că exişti

Ce pot să fac cu timpul care trece
Când e aşa de trist şi rece
Aş aduna puterea din întregul univers
Să fac pământul să se-nvârtă în alt sens
 
Să îl oprim ca-ntr-o fotografie
Iar în fundal de-ai vrea să fie
Doar două siluete-mbrăţişate
Noi doi prin timp, către eternitate

Am alergat în viaţă după mirajuri efemere
Un singur lucru îmi mai dă putere
Un vis ce vrea să fie realitate
Mână în mână să mergem mai departe

De par cam desuet şi prea poet...
Că te iubesc este un lucru cert
Nu îţi vorbesc în termeni seci
Sunt... promisiuni pe veci...

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe veci

Aici îmi este paradisul,
În ochii tăi când mă priveşti,
În braţele-ţi în care visul,
Îmi spune cât de mult iubeşti.

Aici îşi face loc sărutul,
Pe buzele-ţi ce mă doresc,
Pe care eu le vreau cu totul,
Să le ador, să le iubesc.

Aici devin îmbrăţişare,
La pieptul tău, la sânii tăi,
Unde iubirea nu mai moare,
Ademenită de noi doi.

Aici voi vrea să stau de-a pururi,
Să-mi fie dragoste pe veci,
Să-mi curgă lacrimile şiruri,
De bucurie că nu-mi pleci.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea este cea mai înaltă formă de fericire!
Nu ştiu dacă pot defini fericirea doar ca pe ceva sublim, feeric, etc, dar plânsul...
Plânsul este constanta sufletului nostru, prin câte locuri trece lacrima până ajunge să curgă pe obrazul nostru!

Mihail Coandă în Umbre pe asfalt, Pagina de autor (23 iunie 2022)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecând prin portal într-o altă dimensiune

el n-a înţeles că te iubea părinteşte, are un fel de gândire agresivă
nu renunţ la mască, rezolva problema aerului condiţionat
prin peretele jilav razbate miros de sex, miros de alcool, miros de tutun
nu ştii cum stă treaba cu dragostea, mi se reproşează
dacă singurătatea este o întrebare, acesta este răspunsul
care dragoste, întreb, acesta este sex nud,
dragostea este ceva mai presus de gând, mai presus de cuvânt
aici nu o înţelege nimeni
doar eu am întâlnit - o,
prin acest portal am trecut, vin dintr-o alta dimensiune
în care sentimentul este cunoscut
sărută buzele unui necunoscut ca să îţi treacă!
dar eu refuz
eliberarea instinctuală îmi îngrădeşte gândirea
vezi de ce nu ai avut relaţii de durată, printeso?
sexul este murdar, dar îţi place să te bălăcesti
iţi place sa te murdăreşti,
să devii o perversă, doar nicio femeie nu e o prinţesă
ştii, mi-ar plăcea să fiu o regină, să trăiesc printre flori, în grădină
să trăiesc în sublim, nu în trivial
imi plac privirile ameţitoare, cuvintele frumoase, nu scabroase, gesturile tandre, nu vulgare
da, prefer mimozele...
în acest loc arid nu găseşti decât cactuşi, darling
nu, multumesc, sunt convinsa că ai talent,
dar eu sunt în căutarea unui sentiment

poezie de Gorunescu V Carmen Lidia
Adăugat de Gorunescu Carmen Lidia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vâslesc către casă

cu o pană de scris
dau apa în stânga în dreapta
ajung pe moldova care seacă
sau
renaşte în mine - hâdă e
hidra cunoaşterii -
fluieră o mână pe fereastra vaporului
trece lăcrimând o poezie
aş rescrie finalul
nu mă
lasă apa
care trece pe când
trăia
din când în când veci
de veci voi scrie despre iubire

Vasile Culidiuc

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care e lucrul cel mai important în viaţa asta? Să trăiesc sau să mă prefac că trăiesc?

Paulo Coelho în Unsprezece minute (2003)
Adăugat de vave
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care aşteaptă

soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
şi în tot acest timp cerul aşteaptă

soarele trece, luna trece
ploaia trece, vântul trece
şi în tot acest timp pământul aşteaptă

soarele străluceşte cu sau fără mine
luna tremură cu sau fără mine
ploaia trece cu sau fără mine
vântul cade cu sau fără mine
eu sunt timpul, aşteptarea, tăcerea
eu sunt...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întâmplă exact acelaşi lucru cu acest străvechi strigăt de moarte, care umblă mereu pe străzile româneşti, dar care nu se aude decât în răstimpuri. Ani de-a rândul trece pe la urechea omului de treabă, indiferent, grăbit, preocupat de alte gânduri, ani de-a rândul flutură şi se agită pe toate drumurile – şi nimeni nu-l aude. Într-o bună zi, din senin, iată-l brusc trezit din tăcerea care-l învăluia, iată-l răzbind din toate ascunzişurile, de sub toate pietrele. Din senin? Exagerez. Trebuie pentru asta un timp de oboseală, de enervare, un timp de aşteptări extenuate, un timp descurajat. Atunci, vocile care nu se auzeau, se aud.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Styxul, acest râu pe care nimeni nu vrea să-l treacă dar pe care îl trec cu toţii mai devreme sau mai târziu...

Mihail Mataringa (22 aprilie 2021)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt ca într-o poveste

când pipăi locul acesta
nu simt încă vidul
dau de un crâmpei de lumină
mă văd o livadă încărcată de rod
verde-azuriu este acest aer ce
nu încetează să-mi fie plămân
aici toamna nu se grăbeşte
frunzelor nu le-au crescut aripi
prin frunzişul nucului cad bănuţi de soare
vast şi încăpător nu mă înşală
acest loc mă înşfacă până rămân
un copil pentru mine însămi
sau poate o mică vietate liberă
ce nu are drept pavăză
decât o bucăţică de hârtie
în spatele căreia învaţă
să separe ce e rău

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul cuvintelor

Plec şi mă întorc.
Urc şi cobor.

Iluzii şi umbre pe un covor.

Zbor şi cădere.
Cer şi pământ.

În mine, totul este cuvânt.

Ştiut, neştiut.
Etern, trecător.

Paşii sunt umbre pe un covor.

Cal, călăreţ... pe un podeţ.
Podeţ peste apă, asteapta să treacă.
Aştept să vină şi calul.

Voi trece prin ger.
Eu sunt călăreţul... cu cal, fără cal.
În mine se-aude jelind un caval.

Aştept dimineaţa.

Plâng când ea vine.
Mă întreb de ce oare, sunt azi lângă tine

poezie de Iulia Giuşcă din Jocul cuvintelor Editura Emma Cluj Napoca 2016 (2016)
Adăugat de Iulia Popov(nume autor...numele din certificatul d
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva de la mine ţi-am dat

bucuria de a trece dincolo de spaţiu şi timp
ceva de la tine am primit
o altă viaţă
şi am învăţat să trăiesc
în acelaşi timp
două vieţi

ceva am dat şi ceva am primit
chiar şi cu mâinile pline de sânge
tot aşa am spus
că viaţa pe care mi-ai dat-o
e cu mult mai frumoasă
şi vezi tu
nu vreau să o pierd
nu vreau să rămân ca o piatră la marginea gândurilor tale

nu
nu lăsa nimic din toate astea să se întâmple
caută-mă
în adâncul fiinţei
şi-ai să mă găseşti
cu respiraţia tăiată
cu buzele arse de-atâtea rugăminţi

nu mă lăsa
te rog
nu vreau să mă sting
când ştiu
cât de mult am dat din bucuria mea
şi cât de mult am primit de la tine
o altă viaţă
una pe care vreau s-o trăiesc
mereu

nu vreau să mă sting
nu vreau

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, n-am cerut nimic

Doamne, n-am cerut nimic,
Cum am putut, am trăit,
Mi-ai dat să port răni adânci,
Nu mi-ai spus că dor atât,
Nici cum pot ca să le duc.

Când m-aşez pe iarba crudă,
Roua îmi păre a fi cucută,
Sufletul mi-e Doamne plin,
De amar ca de pelin,
Zilele îmi sunt un chin.

Privesc cerul înstelat,
Cânt, că doar cântul mi l-ai dat,
Lacrimile-mi sunt de foc,
În jurul meu arde tot,
Pe pământ nu-mi găsesc loc.

Niciodată n-am să-ţi cer,
Nici nu mă opreşti să pier,
Mă duc când îmi vine rândul,
Dar îmi las în urmă cântul,
Trec mai repede ca vântul.

Mihail Coandă

cântec, versuri de Mihail Coandă (31 ianuarie 2020)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mie mi-e dor de tine, tu între ale cui gânduri eşti îmbrăcată?

Mihail Coandă în Poezie, Contul de autor (10 iulie 2022)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversară

îmi vine să trăiesc
la fiecare aniversare
a câte unui veac
de singurătate
nu poţi scăpa
decât cu sufletul amputat
la marginea oraşului
îngeri desculţi
sculptează din noroi
ceruri
burţi goale
manele
prin mine
demult nu mai trece nimeni
arareori poate
un marfar
obosit
să-şi schimbe locomotiva

îmi vine să trăiesc
să suflu în lumânări
dar

o să-mi treacă

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!