Povestea ghiocelului

Poate-ati putut si voi afla,
Poate v-a spus-o cineva,
Ori ati citit povestea lui,
Povestea ghiocelului!
El a ramas orfan pe lume
Si n-avea capul unde -si pune.
Copil sarman, fara putere
N-avea nici rude, nici avere.
Iar Iarna a venit si ea,
Incercand viata sa i-o ia
Dar Dumnezeu l-a ocrotit
Si o zana buna a venit
Ca sa-l fereasca de ninsoare
L-a prefacut in alba floare.
De-atunci, copilul calator
E-al primaverii vestitor!
Cand ea apare, ca o boare,
El ii agata-n par o floare
Si pune pe vesmantul ei
Covor gingas de clopotei.
Iar omul, omul este fericit,
E semn ca iarna s-a sfarsit!

poezie de Marieta Marancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri

A venit iarna-ntr-o zi - Era de aşteptat -
N-ai vrut s-o primeşti în casă, ea tot a intrat.
A venit iarna subit într-o după-amiază,
Aveai gândul rătăcit, mintea nu prea trează.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.
A venit iarna din nou pentru-a câta oară?
Ca o albă amintire pentru primăvară.

A venit iarna discret, ca din întâmplare,
A venit iarna sublim ca o taină mare.

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.

A venit iarna şi eşti tot nedumirit:
Să te bucuri sau s-aştepţi până la sfârşit…
A venit iarna şi-ntreabă nevinovată:
"Nu ştii unde sunt zăpezile de altădată?"

Anotimpuri tot mai reci vin peste tine,
Anotimpuri care-aşteaptă s-auzi şi de bine.

poezie clasică de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

omul acesta este înalt şi alb
ca un mesteacan obosit
de lungile clemente

abia de vad de unde a venit
sa-mi fie frunte
frunza
in iarna ce se-apropie subtil
cu umbre fade si miros salciu
de gheata ce se sparge si disipa
lumina-n aurori

e omul meu venit de nicaieri

o doamne
cat suflet poti sa pui
peste ghetari
paduri
şi tot ce-a mai rămas
înalt şi alb în omul ăsta

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit iarna

Peisaj de iarna
A venit iarna tiptil
Intr-o zi de dimineaţă
Şi mă bucur că-s copil,
Mă voi da pe gheaţă.
Arborii sunt Incărcaţi
De ninsoarea ca un pluş,
Toţi copiii Incantaţi
Fug acum pe derdeluş.
Casele parcă-s pudrate
Alb afară-i totul,
Vantul aspru chiar de bate
Nu ne-ncurcă jocul.
La ferestre zambitoare
Se iţesc muşcate,
Săniuţa seamăn n-are
Rad pe săturate.
Gerul uite mi-a lăsat
In obraji bujori,
Sunt copil şi am uitat
De frig şi ninsori.
Şi m-aud strigat pe nume
De păsări din ram,
Eu cu drag le-am pus fărame
De paine la geam.
Iar Azor cu mine-aleargă
Prin nămeţi de nea
Şi atat Imi eşti de dragă
Iarnă, zana mea!

poezie de Lidia Batali din Copilărie, dalbă floare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea

Intr-o seara, sus in cer
Dumnezeu chemá un inger,
Sa-l trimita ce -mister -!
Pe Pamant de,, mesager"

Vrea sa stie daca omul
Rade, cand e fericit,
Daca tot el, pe Domnul
Dumnezeu, l-a necajit.

Ingerul colinda lumea,
Si pe oameni intreband,
Fiecare avea masura
Fericirii, pe Pamant.

Unul spune ca munceste
Si nu-i fericit deloc,
In cer nici nu priveste,
N-are timp si chef de joc.

Altii spun cum ca, banii
Au cuvant, dau putere,
De Dumnezeu nu vorbesc
EL traieste-n alte sfere.

Altul, cu avutie multa,
Doar copii nu a primit
Dumnezeu nu-l asculta,
Nu-i dă fiul mult dorit.

Altul striga ca nebunul
Cá-n afara de copii,
N-are nici o avutie
Sí mai bine ar muri.

Altul imparateste,
Are bani, tot ce vrea,
Sanatatea-i subrezeste
Nu se poate bucura.

Intreband asa lumea
Ingerul ofteaza trist:
Toti ajung pe Golgota,
Niciunul in Paradis!

Mái face o incercare,
Opreste alt drumet,
Omule, o intrebare:
De fericit, pribegesti?

Eu, sunt fericit deplin,
N-am bani, sau palate
Am o casa de crestin,
La masa mea se poate
Aseza orice strain,

Mangaiere am munca,
Sufletul, curat, divin
Dimineata pup fruntea
Ultimului meu copil,

Dumnezeu a auzit ruga,
Am cerut sanatos sa fiu,
Sa-mi dea putere multa,
In viata, nici un suspin.

Copiii-s averea toata,
Familia, un dar divin.
Fericirea, nu e-n lume
Ea sta in Dumnezeu,

De ma-ntrebi maine
Tot asa-ti raspund eu,
Fericit is mereu, mereu.
Mereu, mereu...

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind dezgheţat

Lerui-ler floare de gheaţă

lerui-ler floare din vis

poate iarna mă dezvaţă

într-o floare m-a închis

Lerui-ler floare din vis

lerui-ler boboc de stea

cine oare te-a trimis

să răsai pe fruntea mea

Lerui-ler boboc de stea

poate iarna mă dezvaţă

poate iarna nu e (g)rea

lerui-ler floare de gheaţă

Lerui-ler floare din vis

hai în lumea mea pis-pis

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (17 decembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna

Iarna a venit pe crivat calare,
In caleasca de onoare.
Ea aduce bucurii,
Pentru cei mai multi copii.

Toti copiii stau si asteapta,
Sa vina sarbatorile de iarna,
Vor sa impodobeasca bradul,
Pentru ca sa aiba unde le pune mosul darul.

Ei ii scriu si mosului,
Ce daruri si-ar dori,
Si ii promit ca anul viitor vor fi mai cuminti,
Pentru a le aduce si alte jucarii.

poezie de Andra Popescu
Adăugat de Andra Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bataie de joc

Cu cata munca scrie un om o carte,
Ca peste cativa ani, doar file aruncate,
Cu cata suferinta traieste-un orb o viata,
Lumina-n intuneric va fi mereu o casa,

Cu cata bucurie ai vrea sa dai un sfat,
Dar cata suferinta cand nu e acceptat,
Cu cata aroganta privesti un om sarman,
Nu te-ai gandi o clipa sa-i dai si lui un ban,

Cu cata nepasare acuzi pe cineva,
Cand nici macar nu afli toata povestea sa,
Cu cata claritate aude-un surd ceva,
Parerile murdare, despre tacerea sa

Bataia de joc a ajuns cultura,
Oamnei buni nu prea se aduna,
Cat timp e o farama de umanitate,
Lumea poate sti, exista Spiritualitate!

poezie de Robert Roanovszky
Adăugat de Robert Roanovszky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciclul vieţii

Omu-i frunză frunza-i om
Trece vremea si se duce
Timpu îl pune la răscruce
Omul nu mai este om
Frunza nu mai este-n pom
Fericit tu vrei omule să fii
Viata multe îţi va daruii
Ea îţi da mereu un semn
De tot ce ntalnesti sa nu te temi
Viaţa ce o trăieşte un om
O frunză agăţată-n pom
O primăvară veselă se iveşte
Si tot pământul după o iarna
Se-ncălzeşte la viaţă ne trezeste
Si mugurul se arată in luna lui april
Zâmbet pe chipul vesel de copil
Acum in luna caldă de april
Apare frunza verde n pom
Inveseleste orice suflet din om
Iubeşti soarele si vântul zăpăcit
Si fetele ce stau la umbră de nuc răstignit
Aduc prânzul omul la plug
Iar vara frunza i fericită si omul si ea
Iubeste viaţa si este iubită
De multe ori se scutură de vânt
Se apleacă până la pământ
Si toamna apare printre nori
Atinge frunza cu stropi grei si ploi
Suiera un nebun de vânt
Se scutură si frunza verde zace
Căzută galbenă pe pământ
Trece grăbit timpu-n zbor
Frunza galbenă-i sfărâmata de picior
Si vine primăvara blândă luminoasă
O alta frunză mai frumoasă
Un om se duce o frunză cade
E o rotaţie a ciclului divin
Un mugur nou apare-n primăvară
Un prunc se naste devine bărbat
Un ciclu al naturii repetat
Este de mii de ani lumină neîncetat
Nu poate fi schimbat
Cu toate că de mult
omul a încercat
Dar bunul Dumnezeu ne-a iertat de acest mare păcat
Ciclul vieţii nu poate fi schimbat!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada daruirii

N-ar mai fi nici fluturi
N-ar mai fi nici flori
Fara nebunia
De fiori...

Nu e nici o punte
Intre ieri si azi,
Unde-ti lasi cocorii?
Unde cazi?

N-ar mai fi nici ploaie
N-ar mai fi nici vant
Fara inceputul
Si sfarsitul de cuvant

Care-ti vine-n minte
Fara nici un rost
Cand dai iubirii
Tot ce-a fost...

Totul este frunza-n vant,
De la soapta la cuvant,
De la buze pan' la cer
Numai ger, numai ger...

Tu esti insa viata mea
Si nu-mi pot imagina
Daca nu ar exista
Ochii taï, umbra ta.

N-ar mai fi nici pietre
N-ar mai fi nici cai
Fara indrazneala
De-a fugi prin rai...

Cand te-apuca pofta
Sau mai bine zis
Cand ajungi
La fructul interzis...

N-ar mai fi nici ape
N-ar mai fi nici munti
Fara nerabdarea si mirarea
Altei nunti.

Totul ti se pare
A fi fost facut
Numai cat cuprinde
Un sarut...

cântec interpretat de Ştefan Hruşcă, muzica de Ştefan Hruşcă, versuri de Ştefan Hruşcă din Balade speciale
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un suflet

Un suflet
E fericit
Prin ochii tai

O floare
Zambeste
Cand dimineata te trezesti

O stea
Sclipeste pe cer
Cand tu dansezi

Un inger
Tresare din somn
Cand tu imi zambesti

O viata
In palmele tale
S-a aprins

O lume
Fara tine
Nu va exista

Un cantec
Al iubirii tresare
In inima mea

Un sarut
O imbratisare, de-a ta
Ma face sa ma simt iubit

poezie de Florea Nicolae din Praf Stelar (20 iunie 2008)
Adăugat de Florea Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, Zeu nemuritor

S-au născut dintr-o durere,
Într-o seară încetişor,
Nişte versuri despre viaţă
Despre moarte, despre amor.
Să vă spun acum povestea
Cand dormeam eu mai demult
Nu-mi înţelegeam nici lecţia
Nici prin cap nu mi-a trecut.
Că atunci când ai durere
E să înveţi despre iubire
Despre milă şi iertare
Şi ce poţi face mai bine.
Iar cand alţii n-au habar
Şi mai rau fac decât bine
Dacă îi vei judeca
La judecata ajungi tu maine.
Timpul trece si răstoarnă
Ale vieţii lectii mari
Cand tu pierzi altii se înalţă
Sunt ca nişte judiciari.
Asta-i omul, asta-i lecţia
Pentru omul muritor
Cat e în viata el se crede
Mare Zeu nemuritor.

poezie de Nicoleta Petre
Adăugat de Nicoleta Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit iarna, "drăguţa"!

Iarna zvârle iar din cer
Suliţele ei de ger,
Dar în casă, "la căldură",
Lumea tremură şi-njură.

epigramă de Marian Cioacă (1988)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haide, mama, haide, tata

Haide, mama, haide, mama, hai
Niste liniste sa-mi dai,
Haide, tata, haide, tata, hai
Niste liniste sa-mi dai.

Haide, mama, haide, tata,
Mai priviti-va o data
Si, pe urma, daca-i bine,
Sa ma faceti tot pe mine.

Mi-ati dat suflet, mi-ati dat nume,
De cand sunt si eu pe lume,
Mi-ati dat multe si de toate,
Dar si zbucium peste poate.

Buna ziua, noapte buna,
Separat si impreuna,
Dar si buna dimineata,
Dragii mei, mai dragi ca viata.

Cand mi-e jale, cand mi-e teama,
Ma gandesc la tine, mama,
Cand mi-e viata tulburata,
Ma gandesc la tine, tata.

Haide, mama, haide, tata,
Mai claditi-ma o data,
Fara nume si avere –
Numai liniste v-as cere.

Nu-mi ajunge tot ce este,
Caut vesnic o poveste,
Un ochi rade, altul plange,
Pe-amandoi va port pe sange.

Ca nici unul n-avem parte,
De la nastere la moarte
De o viata linistita –
Frunza-n plop mereu se- agita.

Inapoi la tine ia-ma,
Sa ma stergi de lacrimi, mama,
Lasa-ti mana sa ma bata,
Sa ma – nveti cu viata, tata.
Bune, rele-amestecate,
V-ati obisnuit cu toate.
Creste noapte, creste iasca
Pe iubirea pamanteasca.

Bate vantul dinspre viata,
Si eu lacrimi simt pe fata,
Dinspre moarte bate vantul,
Lacrimeaza si cuvantul.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (a doua ediţie, adăugită) (2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea alba, negrul soim

Cand ziua-n colturi amurgeste
Soimu-n ceruri se roteste
Si se-ntreaba de ce oare
Trista-i mica floare?

-Floare alba de cires
De ce-n frunze lacrimi lasi,
In petale de ce-ascunzi
Triste ganduri…ori nu vezi,
Ca in lume nimeni nu-i
Mai gingas ca ochii tai,
Nici mai pur ca fata ta
Fragezita-n bob de roua?
Nu-s ca tine-n lume doua!

-Mica floare ce-n mireasma
Ma rasfeti in dimineata
De ce-n frunze lacrimi lasi?

-Mandru soim, stapan pe cer,
Ce sub aripi prinzi pamantul
Lacrimile azi nu-mi pier
Caci intunecat mi-e gandul
Cum ti-e pana-abanos
Pe sub razele de soare.
Doru-i greu si dureros
Cum ti-e tipatul taios
Cand despici cerul in doua
In amurg sub Luna noua
Singuratic plin de dor
Te rotesti stapan pe cer.

Ziua-n colturi amurgeste,
Floarea alba, negrul soim,
Departarea ii uneste
De-i senin ori de e nor.
Dorurile lor nu pier,
Furisate-s printre frunze
Ori prin zarile confuze.

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul si batrana

O lume plina de suflete
In care poti fi nou sau vechi
Pe care timpul si-a pus lacate
Si tot ce-i viu domneste-n dualele perechi.

Dualitatea este un puternic inteles
Ce cateodata pare a avea un singur univers
Rau, bun; urat, frumos; lumina si-untuneric
Viata noastra este construita dup-un inteles temeinic.

Asa ca intr-o buna zi m-i se ivi in fata
Copilul si-o batrana ce mi-au dat o povata
Fara sa vrea mi-au pus in comparatie
Lumina ochilor care reflect-o revelatie.

Copilul cel trecut devreme-n lumea noastra
Parea nepasator cu o privire vasta
Stiind ce-i fericirea fara s-o gandeasca
Si neindoindu-se de bunatatea cea lumeasca.

Si eu eram odata asa,
Dar varsta stie fericirea a ti-o lua
Prin constiinta ti-o va trece si ti-o va filtra
Si la final, doar praful stelei ce demult s-a stins vei observa.

Batrana, batuta de valurile aspre ale timpului trecut
Ochii ei mari si de cristal care-au trecut prin viata crunt
Fara sa vrea ea imi soptea
Asemeni vantului ce bate fulgul lin de nea.

E o poveste cu de toate
Cu fericiri, tristeti si suflete curate
E o poveste cu morala, cu multe personaje
Uitate sau inca amintite de faptele ce inca stau de straja.

Dar o poveste buna are-un sfarsit temeinic si bine construit
Batrana stie asta si-l va avea, dar nu va fi grabit
Alaturi de cel nou va sta si-i va transmite din povestea tineretii
Pentru a nu regreta nimic din randurile vietii.

poezie de Ştefan Eparu
Adăugat de Ştefan Eparu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea vântului

A trecut o adiere ca o boare, apoi a venit zefirul
aducând cu sine primăvara.

Ne era dor de soarele călduţ, de zefir,
de parfumul primelor flori...

A venit timidă, apoi, prima ploaie de primăvară
Ca nu cumva să strice fragedele petale,
Şi ne-a adus prospeţimea dimineţii de martie.

Mai apoi, a trecut vijelioasă ploaia de vară,
Ţopăind veselă pe caldarâm...
Dar soarele de Iulie s-a ivit şi ne-a mângâiat cu razele sale...

Încet, încet, s-a furişat, pe negândite, toamna, ca o condamnată.
Tot furând în cale frunzele gălbui.
Cu vântul hai-hui.

În final sosi şi iarna, alungându-ne soarele,
Şi pe dată, totul fu de ghiaţă!
Iarna a devenit Imperiu, iar Crivăţul... Rege.

Dar las' că-i vine de hac iară,
Blânda Primăvară...

poezie de Crăiţa Moroieni (25 septembrie 2003)
Adăugat de Crăiţa Moroieni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce spun

A venit clipa in care ai sa pleci
Si asta fara sa te uiti inapoi
O sa iti fie dor de amandoi?
De clipele cand ne mangaiam in noapte, goi?

O sa-mi lipseasca surasul tau senin
Figura ta perfecta-ntotdeauna o sa am in minte
Tu-mi cureti viata de venin
Si no sa mai fie la fel de-acu-nainte

Deja mi-e dor de al tau dor
De clipele cand ma-ntrebai
De ce nu vii? De ce mai stai?
Fiind un simplu calator

Hai! Vino-acum eu te astept
Sa ma saruti cum numai tu stii
Iubita mea, fii fericita
Cum te-am iubit iubesc...sa fii iubita

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna ezitantă

Iarna asta şugubeaţă
Şi cu nasturi de verdeaţă
Pune grilă la valori
Şi transformă fulgi în ploi.
Ori e soare, ori e nor,
Sau un vânt răscolitor,
Nici îngheţ, nici săniuş
Ghioceii stau ascunşi.

Caisul a-nflorit deja,
Îngheţat cam tremura.
Lebăda pe lac pluteşte
Liniştită ca-n poveste.
Salcia verde de ciudă
Tot încearcă s-o ascundă.
Iarna pare ezitantă....
Însă toţi o vor plecată.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imi plange iarna...

Imi plange in palme iarna
cu albele-i lacrimi zalude,
Si picurii mici de gheata,
raman fara viata,
in palmele-mi ude.

Si munti si paduri stau garbove,
sub o povara alba, curata,
Iar iarna le plange pe umar la toate,
o iarna geroasa si trista
si imaculata.

Si corbii nauci scormonesc cu gheara
in covorul pufos de zapada,
Si negre naluci se zaresc printre pomi,
aratandu-si stinghere
fata lor fadă.

Fumul din hornuri dantuie
cu vantul taios de afara,
Si-i povestesc tacerii si mie,
cum oamenii stau langa sobe visând
la primavara.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de iarnă

Cad în spirală fluturi albi din cer,
Cresc flori de gheaţă-n nopţile cu ger
Pe geamuri par dantele de cleştar,
Se-ntinde roba iernii pe hotar

Îmi pare câmpul alb imaculat,
Zăpada se aşterne peste sat,
Cern albe stele norii cenuşii,
Pădurea îmbracă haine argintii

Povestea despre Moş e doar un mit
Dar pentru cine crede... a venit
Pe întinderile albe de ninsoare
Cojocul roşu-i pată de culoare

Iar sacu-i greu de-atâtea jucării
Tablete, lego, cărţi pentru copii
Ei scriu şi fac cu Moşul un acord
Să vină iarna de la Polul Nord

Mi-am pus în gând să fiu din nou copil
Să mă strecor din iarna mea tiptil
Să cred în Moş Crăciun şi-n Făt Frumos
Chiar azi clepsidra vieţii mi-am întors!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!