* * *

Unde, în iad sau în rai, şi-a găsit sufletul meu un loc anume?
Numai pescăruşii plutind în slavă, sus pe cer, ar putea spune.

distih de După Glaucus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai pescăruşii...

În iad sau în rai şi-a găsit sufletul meu locşorul
După ce am părăsit această lume?
Asta numai pescăruşii plutind dincolo nori,
Sus în înaltul cerului, o pot spune.

poezie de Glycon, poet grec antic, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spune "Am găsit adevărul" ci, mai curând, "Am găsit un adevăr." Nu spune "Am descoperit cărarea sufletului." Spune, mai degrabă, "Am întâlnit sufletul mergând pe cărarea mea." Căci sufletul umblă pe toate cărările. Sufletul nu merge pe o sârmă şi nici nu creşte ca o trestie. Sufletul se deschide pe el însuşi ca un lotus cu nenumărate petale.

Khalil Gibran în Profetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munca, oricare ar fi, lasă urmele ei nu numai în palmă, ci şi în creier: deşteaptă anume cugete, stârneşte anume simţiri şi aduce pe buze anume cuvinte potrivite cu gândirile, după cum haina se mlădiază potrivindu-se după trup.

citat clasic din Simion Mehedinţi
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treaz e sufletul

Treaz e sufletul, peste fire,
numai ziua prin cimitire;
treaz, unde drumuri şi inimi s-adună,
unde mormintele stau împreună
ca liniştea după furtună.

Treaz e sufletul peste fire
numai ziua prin cimitire;
treaz, unde muşchiul pe lespezi
acopere numele, relele, bunele.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Adina Rotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adriana Bahmuţeanu şi-a găsit sutien pe măsură

S-ar putea s-ajute,
Pentru sânii ei,
Două paraşute,
Ca să fie... trei.

epigramă de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am reuşit să concretizez idealul universal al iubitului-prieten-părinte în sufletul Ei. Am izbutit s-o tulbur, dar am tulburat-o cu ea însăşi, nu cu mine. Formele le avea, eu am fost numai conţinutul. Unde sunt Eu în sufletul Ei? Dacă aş lăsa-o să spere, m-ar îndrăgi. Ce aş fi făcut eu în dragostea Ei? Ar trece din mine numai ce sufletul şi trupul Ei ar putea apuca. Iar sufletul şi trupul unei fecioare sunt micuţe, mărunte, neputincioase, mediocre, iremediabil mediocre.

Mircea Eliade în Isabel şi apele diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescăruşii

Nu ştiu unde îşi au cuibul pescăruşii,
unde îşi găsesc ei pacea.
Eu sunt asemenea lor,
într-un zbor continuu.
Viaţa o ating
precum aceştia, apa la prinderea hranei.
Şi, asemenea lor, iubesc liniştea,
imensa linişte marină,
dar destinul meu este să trăiesc
dansând printre furtuni.

poezie celebră de Vincenzo Cardarelli, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slavă, slavă, slavă Ţie!

Slavă, slavă, slavă Ţie
Bun şi blând şi sfânt Păstor
Care-aduci cu bucurie
Mântuirea tuturor.
Slavă Ţie ce din jalea
Morţii ne-ai eliberat
Şi ne duci la cer pe calea
Unui unic har curat.

Slavă Ţie care-o turmă
Nesfârşită-Ţi pregăteşti,
Ca mărirea cea din urmă
Peste ea să străluceşti.

Slavă Ţie-n fericirea
Unui veşnic viitor
Când pe toată nesfârşirea
Va fi-o turmă şi-un Păstor!

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

B. J.: Ai idee unde suntem?
Hawkeye: Cred că în Coreea.
B. J.: Grozav. Suntem în mijlocul pustietăţii, mergând către ceva anume, căutând pe cineva anume, care cine ştie unde este.
Hawkeye: Uită-te la partea bună a lucrurilor, s-ar putea să fim şi împuşcaţi.

replici din filmul serial M.A.S.H.
Adăugat de Huzlău Alina Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

a mai rămas o stâncă
în larg
unde pescăruşii se duc
să îşi facă siesta
pe singura piatră ce arde
eu nu iubesc pescăruşii
ţi-am spus de o mie de ori
cu guri închise în estuare
ţi-am zis
cu valul de foc în reflux
ţi-am spus că nu iubesc
pescăruşii
nici aerul dintre aripile lor insalubre
ce zboară pervers
deasupra cerului oglindit
în coama stâncii rămase

mă tot repet

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutăm

să ajungem unde ajungem
după ce croşetăm
pielea toarsă după o noapte
de scris epigrame
dă o dependenţă suspectă
şi-ţi vine să te cauţi
pe tine însuţi într-un birt unde ai adormit
sub masa unde stătea cu fusta ridicată
până la subsuoară
tu alegi să dormi
pe drumul lung găsit după colţ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basorelief cu îndrăgostiţi

Iar nu mai suntem noi înşine,
nu mai ştim de unde să începem şi unde
ne sfârşim, în spaţiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existând din noi, anume,
numai jumătăţile-n mişcare
cele întoarse spre lume.
Iar se concentrează totul numai în ochi,
numai în sprancene, numai în bărbie,
numai în braţul întins şi atât,
restul încetând să mai fie.
Iar suntem înscrişi într-un cerc,
şi nu mai ştim de unde începem şi unde
ne sfârşim, în spaţiul dat
rezemat pe coloana acestor secunde.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă o revoluţie e o idee care şi-a găsit baionetele, o dragoste e un sentiment timid care şi-a găsit aripile.

aforism de Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-a găsit "naşul"

Domnul X a botezat şi cununat
Multe persoane din acest oraş,
Dar azi un procuror l-a arestat,
Aşa că de acum are şi el un naş.

epigramă de Paul Constantin (27 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plutind peste ape

nuferi şi noroi, în noi
în jur doar puroi şi gunoi
intrase o boală în lume
urâtă şi hâdă, fără nume
sunt suflet bolnav plutind peste ape
sursură gânduri, sursură vise
mai mult imprecise
trăiesc la margini de lumi
mai mult în absenţe
mă sprijin de un nai
cioplit dintr-un pai
găsit odată pe plai
acolo, într-un colţ de rai
uneori cânt, de multe ori
plâng şi plâng
mi-e sufletul o viaţă ucisă

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a putea să învăţăm mai cu uşurinţă constelaţiunile, vom începe cu cele cari nu răsar şi nu apun, numite circumpolare. Ursa Mare, sau Carul Mare e constelaţiunea cea mai cunoscută şi cea mai uşor de găsit pe cer, din cauza formei ei curioase. De obicei sunt cunoscute numai şapte stele ale Ursei Mari şi anume α, β, γ, δ, ε, ζ, η, dar stelele Ursei Mari sunt mult mai numeroase. Mai trebuie să ştiţi că cinci din principalele stele ale Ursei Mari şi anume β, γ, δ, ε şi ζ au aceeaşi mişcare în spaţiu, formează acelaşi sistem stelar, pe când toate celelate sunt străine de acestea cinci.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fug

încă mai fug de propria mea inimă
ştiu că e mereu îndrăgostită
nu o mai ascult
ştiu ce mi-ar spune
o să-mi vorbească de ea
numai de ea mereu

fug de sufletul meu
are culoarea iubirii
eu iubesc cu sufletul
numai cu sufletul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tasin: Unde suntem?
Umie: În ţara mea.
Tasin: Şi unde-i fericirea, Umie?... Spune.
Umie: Unde anume, n-aş putea să-ţi spun. Dar fericirea, Tasin, e lângă tine, aproape s-o atingi cu mâna...
Tasin (strigă): Tu... tu! Cum de nu mi-am dat seama? Tu eşti fericirea, Umie? Am ghicit?
Umie: Trebui să ştii, Tasin, că fericirea nu se capătă pe ghicite...

replici din povestirea Povestea fericirii de Vladimir Colin (1958)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca silabele unui mare pian

Pot sta treaz o noapte întreagă lângă tine, în întuneric,
E o nebunie, recunosc, dar mie îmi place şi
Tot ce îmi place mă odihneşte. Cunoaşte-mă!
Spune noaptea, cunoaşte-mă!, spune sufletul,
Cunoaşte-mă! spune lumea de forme a nopţii.
Îmi deschid încet floarea craniului, îmi deschid
Venele, îmi deschid întreaga poartă de sânge,
Deschid auzul, ca o membrană imensă,
Deschid nervii, ca o plasă de fire electrice,
Pun şira spinării să stea la pândă, şi ea, ca hiena
În pustiu, îşi scoate ghearele şi aşteaptă.
Veniţi sunete!, spun, veniţi sunete!; şi ele vin,
Ca silabele unui mare pian, ca o rostogolire calmă de ape.
În fiecare noapte alte sunete, mai ciudate şi mai difuze.
Dacă închid ochii le văd, ca nişte forme aeriene,
Plutind în dezordine peste străzi, purtate de curenţi,
De vântul subţire al nopţii. Aş putea alcătui viaţa
Numai din sunete, mi-aş putea-o imagina,
Totul ar putea fi construit numai din sunete:
Muntele, oraşele, animalele, oamenii, dragostea, somnul,
Foşnetul coapselor tale, trupul tău pâlpâind sub cearceaf,
Respiraţia ta, ca un abur dulce care îmi mângâie faţa.
Din imensitate vin voci, zgomote de maşini, plescăituri,
Corpuri în apă. Sunete mici ca alicele, venind din apropiere,
Sunete grave, venind de la mare distanţă.
Noaptea pulsează, gâlgâie, doarme, agonizează,
Se varsă în mii de vase comunicante, se distilează, sounds in the darkness.
Pot sta treaz o noapte întreagă după ce am făcut dragoste şi acum dormi,
Pot să ascult la nesfârşit carnea ta sfântă şi înnoptată...

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabere unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde şi-a găsit sfârşitul Gulliver?

În ţara piticilor pe creier.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!