Basorelief cu îndrăgostiţi

Iar nu mai suntem noi înşine,
nu mai ştim de unde să începem şi unde
ne sfârşim, în spaţiul dat,
rezemat pe coloana acestor secunde.
Iar ne sunt trupurile basoreliefuri
existând din noi, anume,
numai jumătăţile-n mişcare
cele întoarse spre lume.
Iar se concentrează totul numai în ochi,
numai în sprancene, numai în bărbie,
numai în braţul întins şi atât,
restul încetând să mai fie.
Iar suntem înscrişi într-un cerc,
şi nu mai ştim de unde începem şi unde
ne sfârşim, în spaţiul dat
rezemat pe coloana acestor secunde.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

Amintiri nu are decât clipa de-acum.
Ce-a fost într-adevăr nu se ştie.
Morţii îşi schimbă tot timpul între ei
numele, numerele, unu, doi, trei...
Există numai ceea ce va fi,
numai întâmplările neîntâmplate,
atârnând de ramura unui copac
nenăscut, stafie pe jumătate...
Există numai trupul meu înlemnit,
ultimul, de bătrân, de piatră.
Tristeţea mea aude nenăscuţii câini
pe nenăscuţii oameni cum îi latră.
O, numai ei vor fi într-adevăr!
Noi, locuitorii acestei secunde
suntem un vis de noapte, zvelt,
cu-o mie de picioare alergând oriunde.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şo, pe zeiţă

Ce, tu eşti numai pentru privit!
Ce, tu crezi că moartea e numai pentru murit!
Ce, tu crezi că soarele e numai pentru răsărit!
Ce, tu crezi că inima e numai pentru bătut!
Tu crezi că spirala cochiliei
pentru cornul melcului e numai un scut!
Ce crezi tu, că ce se crede
e verde din iarba verde!
Ce crezi tu, că eu şi tu
suntem da, sau suntem nu!
Ce crezi tu!
U!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crâmpeie de febră

Până unde înţelegem?
Până unde mărginim?
Până unde iertăm?
Până unde iubim?

Unde sunt lanţurile ce-odată primite
Podoabe ni s-au părut,
Unde sunt revoltele ce odată deşteptate
Peste noi au căzut?

Aparţinem acestei epuizabile întâmplări
Acestor cinice fobii,
Acestui labirint de spaime şi profeţii...
Acestei memorii, capitonate cu trădari,
Care cu fiecare gest ne răneşte,
Acestui pas rezemat într-un haos lucid
Pe care nici unul dintre noi nu-l porneşte...

"A fi sau a nu fi" rămâne
Convalescent răspuns zădărniciei,
Când totul ni se dă pe datorie
Iar viaţa nu-i de cât o cacialma - a veşniciei...

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1985)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea este un amestec ciudat de sori şi pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai ştim unde un om încetează să mai fie piatră şi devine soare. Nu ştim nici măcar dacă sorii au fost creaţi pentru nevoia pietrelor de a fi încălzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Ştim numai că, sori ori pietre, suntem cu toţii fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalţi.

citat clasic din Panait Istrati
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?!

Azi ştim tot. Ştim de unde ai venit
ştim unde te-ai dus,
ştim şi de ce.
Ştim şi ce trebuie sa facem.
Dar facem?

Am mîncat din trupul Tau,
am băut din sîngele Tau,
şi ni s-a umplut gură
de o plăcere fara seamăn pe pamînt.
Dar ce am păstrat în noi,
în celulele trupului nostru
din proteinele divine?!

Duhul Tau pluteşte împrejur,
neîncetat ce e bine şi ce e rău ne învaţă.
Ochii ni-i deschide cu blîndeţe,
ne dojeneşte numai ca pe nişte copii dragi.
Ce este somnul acesta de plumb
ce să-i închidem la loc ne-ademeneşte?

Ştim tot, avem tot, te cunoaştem.
De ce ne e teamă totuşi sa păşim pe apă?!

poezie de Dina Calin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

omenire

Omenirea este un amestec ciudat de sori şi pietre de o varietate atât de infinită încât nu mai ştim unde un om încetează să mai fie piatră şi devine soare. Nu ştim nici măcar dacă sorii au fost creaţi pentru nevoia pietrelor de a fi încâlzite sau pietrele pentru nevoia sorilor de a răspândi căldură. Ştim numai că, sori ori pietre, suntem cu toţii fără rost în lume de îndată ce rămânem unii fără ceilalţi...

definiţie celebră de Panait Istrati
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Undeva departe, unde-i veşnic soare,
Unde vânt nu bate, doar o sfântă boare,
Unde în izvoare curge numai miere,
Unde frunza-i verde şi nicicând nu piere,
Unde blând răsună cântece o mie,
Unde-i voie bună, joc şi poezie,
Unde ochiul vede numai frumuseţe,
Unde dezmierdarea-i plină de tandreţe,
Unde noi miresme nasul ţi-l îmbată,
Unde marea este cu azur pictată,
Unde orice suflet se înnobilează,
Unde simţi cum vesel inima vibrează,
Unde-i fericire şi-un puhoi de bine,
Acolo, iubito, vreau să vii cu mine.

poezie de Octavian Cocoş (8 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata nu ar putea să precizeze unde stătuse ascuns Marck, era maestru în camuflaj, tehnici de luptă, arte marţiale etc. Merg în laborator, unde Andrada rămâne mai multe ore. Acolo timpul şi spaţiul nu mai aveau sens, dispăreau, tânăra uită de tot. Se concentrează numai asupra studiului, se pierde printre experimente, până când vocea lui Marck o trezeşte la realitate, anunţând-o că e timpul să meargă la profesorul Costa.

Viorica Hagianu în Vocea fetei de piatră
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume, lume

De la mine pân' la tine
Numai fluturi şi albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău şi nici un bine.

De la mine pân' la ea,
Numai lanţ şi numai za,
Unde-i ea şi unde-s eu,
Numai piese de muzeu.

De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.

De la mine pân' la ei,
Numai lupte şi scântei,
Ei acolo, eu aici,
Şi-ntre noi e-un fel de bici.

De la voi la oarecine,
Numai guşteri şi ruine,
Din neanţ la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.

De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.

De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu şi eu şi plânsu-mi,
De la eu până la însumi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început...

Infern sau paradis, nu ştiu cum să-l numesc...
Mi-o spun în gând de fiecare dată,
Când las în urmă tot ce-i "nebunesc"
Şi părăsesc această lume fermecată!

Această lume, creată împreună
Şi despre care, ştim doar noi.
Această lume, atât de "nebună",
Unde ne refugiem când nu mai vrem să ştim de voi.

Este o lume magică, dar totodată,
Atât de egoistă; poate chiar pătată.
Căci doar pentru un singur scop a fost creată:
Să transformăm "inevitabilul" în artă.

Şi deşi suntem doi, în lumea noastră,
Cuvântul "noi", devine singular!
Ca să-nţelegi cât e de extraordinară
Pasiunea, când e sentimentul clar.

Păcat că suntem nevoiţi,
Să ţinem totul numai pentru noi.
Doar nu credeaţi că suntem diferiţi
Când vine vorba de-al vostru "noroi".

Nu, nicidecum! Doar nu degeaba
Am ales drumul cel mai rău privit!
Drumul, în care nu e simplă "treaba",
Dar cu finalul cel mai fericit!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

poezie clasică de Nichita Stănescu din volumul: Măreţia frigului (1972)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

scenă

Scena este un cerc magic unde se întâmplă numai lucrurile cele mai reale, un teritoriu neutru în afara jurisdicţiei Sorţii unde stelele pot fi traversate cu impunitate. Nu există un loc mai adevărat şi mai real în tot universul.

definiţie de P.S. Baber
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi
dar eu şi cu tine,
nu ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roşcovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
face un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmulţiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Apa care este moale
dacă curge tot timpul este trainică.
Să ne facem case
numai pe ceea ce se repede.
Ecoul este trăinicia noastră.
Dacă luăm aerul şi-l facem
să fie numai şi numai şi numai respirare
ah, păsările ne-ar cădea în braţe
şi nu numai din lipsă de aer
ci şi din îmbrăţişare.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptură cu îndrăgostiţi

am încăput amândoi pe bucata
de material cioplit de artist
mă uit atent să văd dacă mai semănăm
de aici încep eu de acolo
începi tu şi ajungi lângă mine
jumătate tu jumătate eu
împărţim aceeaşi mişcare
ne regăsim în fiecare basorelief
suntem neclintiţi şi atenţi
la fiecare mişcare de daltă
ne sfârşim unul în ochii celuilalt
eşti mai dulce-n forme
unghiul îmi stă la îndemână
sunt mai colţuros în formă pură
rezemat stau de braţul stâng
stăm aşa mai multe zeci de ani
poate un veac neclintiţi
pe un postament de bazalt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de geografie

Noi doi suntem ca şi când ar veni, la Paris, un boşiman
să discute, cu un eschimos, despre vreme. Tu eşti dusă
cu pluta pe toate râurile din Europa şi din alte cinci continente
iar eu trag targa pe uscat. Tu ai toate
regretele din lume şi pe mine mă doare
de lume unde nu pot spune-n poem.
Ţie-ţi plac perdeluţele roz şi mie mi se fâlfâie.

Asta nu e viaţă, care ne-a adus pe noi laolaltă,
ci un şofer beat plecat spre Cancun şi ajuns la Calcutta!
Aş vrea să fie limpede, limpede. Limpede!
Nici un dulce din lume nu va stinge, vreodată,
amarul din noi: numai o clipă privindu-ne, cei mai mari cofetari
italieni şi turci îşi vor frânge mâinile a neputinţă
şi se vor împuşca în cap, cu gloanţe de plumb.

Noi doi suntem ca şi când ar veni, la Viena, un boşiman să discute,
cu un eschimos, despre vreme. Ca şi când cei doi ar supravieţui
numai şi numai conversând despre ploaie! Noi doi
suntem ca şi când, la Berlin ori aiurea, un boşiman şi un eschimos
adânc în ochi s-ar privi, ar ofta şi-ar vorbi nesfârşit despre ploaie!

Noi doi suntem ca şi când un beţiv ar amesteca, toată noaptea,
tequila şi sake. Ca şi cum aş fi eu victima tuturor accidentelor
rutiere din lume şi numai în fantasmele tale mai trăiesc.

Dacă noi doi am sta în faţa unei oglinzi, sunt sigur, sunt sigur,
în ea s-ar vedea doar unul din noi!

poezie de Adrian Suciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim că vom muri, de fapt este singurul lucru pe care-l ştim din tot ce ne aşteaptă. Restul: numai presupuneri - şi de cele mai multe ori presupunem greşit.

Axel Munthe în Cartea de la San Michele (1929), traducere de Teodora Sadoveanu
Adăugat de adriana23
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem într-un tren care merge cu viteza de trei sute de kilometri pe oră, nu ştim unde ne duce, mai mult decât atât, ne-am dat seama că suntem fără maşinist.

citat din Carlo Rubbia
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

venim fiecare cu câte un zid,
nici măcar nu contează cele patru dimensiuni,
timpul, motivul, adevărul sau spaţiul,
ele se întâlnesc într-un unghi
deschis de grade
ca nişte caiete de libertate
pe care tragem cu degetul roşu
mai întâi linii, apoi cercuri,
ca şi când suntem un cod binar
şi trebuie să umplem
cu trupurile noastre începătoare
acest colţ de cuante.

din oricare noi se aude
"ce s-a întâmplat cu azi?",
ne intersectăm sub-lumile personale
de teamă că ştim.

dar ştim.
orbitor,
suntem anti-divergenţi
în cea mai frumoasă tăcere moleculară
a sărutului.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă această lume îşi permite fericirea adevărată, o poate găsi într-o casă unde dragostea şi încrederea cresc odată cu trecerea anilor, unde nevoile vieţii sunt asigurate fără eforturi prea mari, unde luxul intră numai după ce costurile lui au fost analizate cu grijă.

citat din A. Edward Newton
Adăugat de Nicoleta Stroie
Comentează! | Votează! | Copiază!