Milioane de femei se privesc zilnic în oglindă, dar puţine dintre ele recunosc ceea ce văd.

citat din Ion Cristofor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să-mi aranjez fularul, mă privesc în oglindă. Brusc, o spaimă cumplită: cine e omul ăsta? Cu neputinţă să mă recunosc.

citat din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da,recunosc, iubesc !

Da, recunosc, iubesc!

Da,
recunosc,
am iubit-o!
E ăsta un păcat?
Să arunce cu piatra
cel care nu a iubit niciodată.
Cred că m-am născut
îndrăgostit de ea.
Am căutat-o în sânul mamei,
în primul pas.
Când am pronunţat primul cuvânt
a fost numele ei.
De câte ori deschideam o carte
îi auzeam chemarea.
Cuvintele jucau ca ielele
un joc al seducţiei.
Nu a fost acolo la primul sărut,
dar l-a simţit,
vântul adia uşor,
zgomotele produse de frunzele
copacilor din noi
erau şoapte de iubire.

Da,
recunosc,
o iubesc!
O iubesc pur şi simplu.
Este chimia aceea invocată mereu.
Se pare ca Mendeleev ne este protector.
E dragostea supremă dintre mare şi ţărm,
dintre vultur şi zbor,
iubirea unică a unui lup.
E ceea ce unii nu îşi permit să viseze.
Trăiesc din zâmbetul ei,
mai frumos,
mai seducător decât orice
din acest univers.
O respir în fiecare secundă a vieţii.
O iubesc fiindcă s-a născut pentru mine,
m-a aşteptat cuminte în povestea noastră, chiar dacă am scris milioane de cuvinte până am ajuns la ea.

Da,
recunosc,
o voi iubi!
Nu ştiu să trăiesc dincolo de privirea ei,
de glasul ei,
de râsul ei,
toate balsam pentru sufletul meu.
Nici nu aş avea ce să trăiesc,
totul ar fi tern,
m-ar înghiţi întunericul din mine.
Recunosc,
am iubit-o,
o iubesc
şi o voi iubi.
Condamnaţi-mă!

poezie de Mihail Coandă din Umbre pe asfalt (1 iunie 2022)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vasul fantomă

(lui Constantin Tonegaru)

În port a ancorat un vas fantomă
Cu trei catarguri frânte
Şi cu prora
Zdrobită
Şi desfigurată, ca un craniu
De sinucis intrat în comă...

Îl recunosc!...
Pe puntea lui, odată,
Am navigat cu Cristofor Columb
Spre insula cu mine de platină
De aur,
De aramă
Şi de plumb...
Şi ancorele pline de rugină
Le-am aruncat în rada unui port
Cu apele opace ca opacul
Decolorat al ochiului de mort...

Îl recunosc!...
Pe puntea lui, odată,
Am navigat spre vechiul continent,
Purtând mândria luptei câştigate
Sub veselele lui pavilioane
În noul continent
Din Occident...

Şi toate bogăţiile furate
Din insula cu mine de platină,
De aur,
De aramă
Şi de plumb
Le-am debarcat cu Cristofor Columb
În Monarhia celor trei Coroane!...
........................................
........................................

În port a ancorat un vas fantomă...
Îl recunosc ―
Dar unde-i căpitanul?
Şi mateloţii unde-au debarcat?...

Pe punte te sufocă o aromă
De sânge tropical,
Iar cabestanul
Suspină ca un matelot înjunghiat!...

poezie celebră de Ion Minulescu din România nouă, nr. 1, 1 februarie - 1920
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţine femei ştiu şi pot să tacă atunci când trebuie, şi mai puţine vor cu adevăra.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi suflet

În mintea mea e numai vară,
Femeile sunt motivate
De ochii mei şi provocate
Să-şi plimbe coapsele pe-afară.

Mi-s vinovat de-această stare
Şi-mi recunosc acest păcat,
Sunt, zilnic, aspru condamnat
La veşnicii de dezbrăcare

Din ochi, în mintea mea-i o mare,
La ţărmul căreia stau goale,
Purtând, simbolic, nişte ţoale,
Femei cu suflet de fecioare,

Dar şi fecioare, câte vrei,
Cu trup şi suflet de femei.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este ruşinos că în lume există atât de puţine femei în domeniul ştiinţei. În China sunt multe, multe femei implicate în fizică. În societatea chineză, o femeie este apreciată pentru ceea ce este, şi oamenii o încurajează să aibă realizări, iar ea rămâne veşnic feminină.

citat din Chien-Shiung Wu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barbă albastră

Ai fi putut să nu deschizi această uşă, dar ai deschis-o;
Aşa că intră-acum, şi miră-te pentru ce lucru de nimic
Ai fost trădat... Nu-i nici o comoară ascunsă aici şi nici-o
Oglindă magică să-ţi cumperi viitorul, şi nu-s, după tipic,
Ţeste de femei pe raft pentru foamea celor cu care semeni,
Doar ceea ce vezi, priveşte iarăşi: o-încăpere-aproape goală,
Adăpostind necazuri şi bucurii puţine, mie-asemeni,
Lipsită de confort şi lustru – totuşi din tot ce mă-nconjoară
Numai pe ea vreau s-o păstrez întreagă, nutrind părere
Că pescarul nu trebuie să ştie ce-i dincolo de val.
Iar tu, când te-ai strecurat azi noapte-n încăpere,
De cum ai trecut pragul m-ai profanat, ai sfâşiat un voal;
Nu pot să-ţi privesc faţa şi să rămân cu mine-ntr-o fiinţă.
Aceasta-i de-acum a ta. Eu o să-mi caut altă locuinţă.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, dă-mi curaj să fac ce pot, umilinţă să recunosc ceea ce nu pot să fac şi înţelepciune să conştientizez diferenţa dintre ele.

citat din B.J. Gupta
Adăugat de Gorneanu (Voicu) Oana-Madalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare adevăr pe care îl descoperim este o oglindă netulburată care împrumută ceva din strălucirea ei şi celor din jur, înainte de a le reflecta imaginea. Atraşi de tot ce străluceşte, oamenii de rând se adună, privesc în oglindă din depărtare, iar tocmai în centrul strălucirii zăresc, pe jumătate ascunsă în fund, o imagine înfricoşătoare, sinistră şi ceţoasă. Cuprinşi de groază şi repulsie, ei îşi întorc privirea de la oglindă şi o învinuiesc pe ea, învăluind în acelaşi simţământ de ură şi oglinda şi strălucirea ei. Ceea ce i-a înspăimântat a fost doar răsfrângerea propriei lor nimicnicii!

citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homo Sapiens Futuris

*

Câte dintre sistemele, structurile, hotarele,
câte dintre cutumele, culturile, popoarele
pe cale de dispariţie, vor fi renăscut?
Câte dintre convenţiile, dogmele, credinţele,
câte dintre invenţiile, normele, tendinţele
pe care de apariţie, vor fi dispărut?

**

Peste milioane de ani
după ce toate continentele se vor fi ciocnit
oare cum va arăta acel supercontinent, acea Pangeea Ultima
poate privirea noastră se va înălţa
spre visul dintâi şi cel de pe urmă
de parcă tot ce va conta, va fi că şi atunci
ceea ce ne închipuim că e Raiul, va rămâne
locul preferat.

Peste milioane de ani
după ce toate rasele umane se vor fi diluat
oare cum va arăta acea rasă hibrid, acel Homo Sapiens Futuris
poate trupul nostru va reînvia
din ADN-ul dintâi şi cel de pe urmă
de parcă tot ce va conta, va fi că şi atunci
ceea ce reprezintă anafura, va rămâne
corpul preferat.

Peste milioane de ani
după ce toate limbile se vor fi amestecat
oare cum va suna acea limbă universală, acea Nova Esperanto
poate vocea noastră va răsuna
în limbajul dintâi şi cel de pe urmă
de parcă tot ce va conta, va fi că şi atunci
ceea ce numim iubire, va rămâne
cuvântul preferat.

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţine lucruri te fac fericit. Unul dintre ele este înţelepciunea care îţi cere să –ţi concentrezi toată puterea minţii asupra lucrurilor bune pentru a-L slăvi pe Creator; eşti ceea ce eşti prin ceea ce faci.

aforism de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei frumoase

Îmi trec prin gând aleatoriu
Arome de haşiş, femei frumoase
În transparenţe de mătase
Prin mari castele de ivoriu

Şi cum, plutesc lascive prin odăi
Cu miros de ambră şi de mosc
Le privesc dar nu le recunosc
Ascunşi pe după draperii, călăi

Dac-aş întinde-o mână, le-aş atinge
Dar stăpânit de-o lene suverană
Cadânele ca un balsm pe rană
Şi un păcat spre ele m-ar împinge

Dar vin piraţi cu săbiile curbe
Se clatină seraiuri în oglinzi
Şi tremură păienjenii pe grinzi
Şi cade înserarea peste urbe

Şi-atunci femei frumoase de haşiş
Se estompeză-n baia de lumină
Şi se grăbesc să moară pe retină
Ca apele molatecului Criş

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce sunt eu?

Ce sunt eu, arhitect,
salahor sau nepreţuitul aspect
pe care nu-l alegeţi?!
Dar cum se face ca mi-a cazut galaxia pe piept!
A, nu!
Vă înşelaţi!
Eu sunt doar un amarât de poet!
Iubitor de femei?! Da! Aici m-aţi ghicit!
Doar ele ma fac fericit!
Numai daca vor!
Dar, nu ştiu de ce, mă ignora;
vor sa ma prinda în hora!
Nu ma recunosc
ca doar eu le iubesc de milioane de ani,
pe sub castani
şi le-am smuls milioane de şoapte!
Şi ele m-au tatuat cu noapte!
Unde sunteţi voi
iubite pământeşti sau celeste?
Luaţi aminte!
Eu sunt cel ce sunt
şi doar eu vă scriu
a vieţii voastre poveste!
Habar n-aveţi voi
ca doar eu, cel din vise
rebele
va călăuzesc pâna la minunatele stele!
De mucava? De cinema?
Nu, nu, nu!
De ce te vaieţi tu?
Era vorba de steaua mea,
care le nemurea,
le nemurea,
le nemurea....

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iresponsabilitate

Nu ma mai recunosc!
In ceea ce sunt,
In ceea ce-am fost...
Si-mi ingrop tineretea in arome de mosc.
Nu ma mai recunosc!
Inceea ce-am fost,
In ceea ce sunt...
Si-mi sugrum batranetea
Si-o ascund in pamant
Si nu stiu sa fi fost
Si nici daca mai sunt!
Doar viata ma poarta ca pe-o frunza in vant...

poezie de Falvian Sorin Mureş din Poezie pe gard (24 iulie 2009)
Adăugat de Falvian Sorin Mureş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei mai mulţi dintre noi trebuie să înveţe zilnic pentru a putea contrabalansa ceea ce uităm.

citat din Frank A. Clark
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gingis-Han a omorât milioane de femei şi copii din propria lui voinţă şi fără mustrări de conştiinţă. Istoria vede în el doar un mare întemeietor de state. Ceea ce crede despre mine debila civilizaţie occidentală nu mă interesează.

citat din Adolf Hitler (august 1939)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Milioane şi milioane de oameni au murit... milioane şi milioane de oameni vor muri. Dar numai moartea mea e moarte adevărată.

Camil Petrescu în Danton
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am urmărit-o cu ochiul ca s-o măsor; nu privesc în modul acesta niciodată o femeie. O privesc însă întotdeauna cu bunăvoinţă şi aştept să văd ce vrea sau ce are ea să-mi ofere. Nu suntem noi de vină dacă cele mai multe dintre femei ne arată, cu insistenţă, ceea ce e obscen sau inert, sau caduc în corpurile lor. Pe o femeie care-şi subliniază contururile obscene nu o poţi privi altfel decât obscen. Obiectul ne indică de cele mai multe ori, cum trebuie el privit şi judecat. Un bărbat care priveşte cu aviditate corpul unei cocote nu poate fi acuzat de indiscreţie. Femeia ne invită întotdeauna s-o privim aşa cum vrea ea.

Mircea Eliade în Nuntă în cer
Adăugat de Iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De abia în 2003, folosindu-se unul dintre cele mai mari telescoape, o echipă de astronomii a determinat diametrul stelei Archenar. La ecuator steaua are 8,4 milioane km, iar la poli 5,4 milioane km! Nu este o eroare. Diametrul ecuatorial al stelei este cu mult mai mare decât cel polar. Achernar nu este o stea rotundă, ci este foarte alungită. Diferenţa dintre diametrul ecuatorial şi polar al Soarelui este de numai 10 km. În cazul stelei Achernar este de 4 milioane km (4.000.000 km). Imaginaţi-vă cum ar fi să ai pe cer o stea asemănătoare cu o minge de rugby.

citat din Adrian Şonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc la două lumi

Privesc în ceaţă
Într-o lume incorectă,
Mă uit în jur şi văd balanţa
Dintre tristeţe şi fericire.
Mă uit într-o oglindă înnegrită de atâtea vise
Şi văd sufletu-mi gol.
E poate o enigmă,
Deşi, poate, destinul şi-a dorit...
În jurul meu negura se înteţeşte,
Acum este de netrecut.

Iar eu, un simplu om
Într-o lume-a nimănui,
Observ doar răutate
Oglinda mi se sparge,
Nu mă mai uit la ea!
Acum privesc doar lumea
Fără reflexia ei.

Şi ce să văd?! Lumină!
Un suflet mult mai plin

Sunt două lumi distincte,
Sunt lumi fără destin.
Pe care dintre ele să o aleg acum?
Cioburile îmi sclipesc...
Privesc la ele, îmi răspund...
De ce să vezi ceea ce nu e bun?
De ce să nu privim lumina?
De ce te uiţi în ceaţă?

Mă uit în jurul meu,
E-o lume ce dispare,
Ce are-un singur loc
Mă uit în întuneric,
Mă uit şi în lumină...
O barieră le desparte,
Cioburile le îmbină.

Unde să stau? Unde mă duc?
În negura fără trecut?
Nu!
E o lume rece-acolo
O lume-n care sufletul mi-e gol
Dar nici în lumea cu căldură
Nu m-aş duce – e prea mult!
O privire să doboare o lacrimă fără trecut?

Într-o lume adevărată nu există limite
E căldură şi răcoare
E prezent şi e trecut
E un univers comun.

poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!