Nu te voi găsi Ilia-Silvia

Ochiul meu, fluture transparent,
pluteşte în lungul fluviului,
te caută în oranjul din ora netedă a după-amiezei, în gestul
scurt
al sălciei, în aer,
traiectorie aripilor fragile,
în şoapta rătăcind de secole, căutând
urechea ta de fecioară, mistuită în muzica dintâi din izvorul cerului.

Nu se ştie niciodată adâncimea
singurătăţii
– citeam printre liniile palmei tale unduind,
în unica noastră atingere, atunci
când tu presărai, fără ca eu să ştiu, în mustirea sângelui,
miracolul mâinilor goale,
din care, în toate naşterile mele succesive, m-am nutrit.

Nu te voi găsi!
Nodul dezamăgirii, uscat mă strânge, plâng, am înţeles:
Se pierde o singură dată,
cu adevărat.

Sufletul se dilată apoi, cu imitaţii mărunte
şi dense.

Ochiul meu se scufundă, dizolvându-se în căutare,
explodând în adânc, în mii de ochi minusculi,
mii de fluturi transparenţi.
Nu te voi găsi, Ilia-Silvia
nu te voi găsi

din mână îmi cade lira,
se pierde în fluviu.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

A găsi înseamnă a pierde ceva

A găsi înseamnă a pierde ceva.
Mă gândesc, poate chiar plâng, la ce-am pierdut
ca să fac această descoperire.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă vei găsi...

mă vei găsi la malul mării
purtată de un val inspre noroc
mă vei găsi in umbra inserării
sau poate nu mă vei găsi deloc

mă vei găsi in floarea scuturată
in stropii reci ce cad acum din cer
mă vei găsi in versuri albe
sau poate nu mă vei găsi deloc

ma vei gasi in timp si spaţiu
plutind in cer senin cu dor
mă vei găsi in gândul tandru
sau poate... nu mă vei găsi deloc

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul care cade nu poate simţi sau auzi când a atins fundul. Cade, cade la nesfârşit. Asta se întâmplă cu oamenii care la un moment dat în viaţă au căutat ceva ce nu puteau găsi în mediul înconjurător. Sau care şi-au închipuit că nu-l pot găsi. Şi care atunci au renunţat să mai caute. Au renunţat încă înainte de a fi început să caute cu adevărat.

J.D. Salinger în De veghe în lanul de secară
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiu

Eu sunt refugiul tău.
Vino cu mâinile goale, descoperit,
fără bilet şi fără cuvinte.

După o lovitură a frigului,
caruselul celor o mie de maşini
care lunecă pe zăpadă,
după toate durerile
spitalelor care strălucesc,
doar.

Pentru a ajunge aproape de mine,
nu există scări în spirală,
nici coridoarele înguste şi lungi
şi nici măcar
un cod secret
ca să treci printr-o uşă
la alta
la alta -
trebuie doar să-ţi întorci capul şi să priveşti în sus,
mă vei găsi
în spaţiul deschis.

Mâna ta într-a mea,
pune-ţi fruntea
în valea pieptului meu
şi lasă să se odihnească toate gândurile.
Închide ochii, dacă vrei.
E destul să-ţi mişti degetul
pentru a declanşa un flux de lumină în sângele meu...
Auzi bătaia inimii mele?
E repetitiv, ştiu,
fiecare pulsaţie spune şi repetă
Te iubesc, te iubesc, te iubesc...

Când sărut palma mâinii tale,
îţi sărut întreaga viaţă,
tot ce ai cules
tot ce vei primi.
Pe harta palmei tale,
există o insulă.
Ea are un port adăpostit,
Are o plajă care aşteaptă
ca tu să te întinzi pe ea,
are o canapea de piatră
la capătul unei vechi faleze
care salută fiecare val
fiecare rafală rătăcită
fiecare nuanţă de lumină şi umbră
a soarelui care apune.
De-a lungul potecilor palmei tale
când vei obosi
sau când te vei sătura de toate
caută insula şi mă vei găsi.

Tu creşti, te răneşti şi înveţi,
visele uneori
prea mult pot apăsa pe aripi.
Sunt refugiul tău.
Indiferent dacă visezi sau nu,
odihneşte-ţi fruntea,
în valea pieptului meu,
şi dormi liniştită.

poezie de Antoine Cassar (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
Pe prundul gândului aş rătăci
Până cocoşii zării, prin cântat,
Ridică vălul cerului lăsat.

Cu sufletul în straiul vieţii tern,
Pe pragul casei tale-am să m-aştern
Şi-atât de dragă raza vieţii mele
Aş face-o zbor de aripă spre stele.

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
De clipe trupul mi l-aş desfrunzi
Până ce toamna, fără de cruţare,
Va lua din mine pata de culoare.

Când ziua obosită-ar amurgi,
Tot plânsul norilor l-aş răscoli
Şi-atât cât poate lacrima să vadă,
I-aş ţese iernii fulgii de zăpadă.

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
Cocon în fir de lună m-aş zidi
Să pot renaşte-n fluture de noapte
Şi-n cruce inima prinzând pe spate,

Aş rătăci, în nopţi lungi şi pustii,
Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi.

poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (4 iulie 2008)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

vin ierni

nervos
primul fulg
de parcă ar fi Columb – şi mai nervos
ochiul meu – nu ştiu care pentru că am
câţiva
l-a înecat în traiectorie părăsită
până s-atingă profunzimea – filozofic!
nu-i încă iarnă în acest pătrat
câinele Bobiţă melancolic atârnă
privirea lui între copacii desfrunziţi
şi mâine
zâmbesc, şi cu foarfeca plutind
– a înţeles –
mă apuc de lucru, vin vremuri
omătoase şi-mi pun lanţuri
să nu-mi patineze ochiul, gata
nu mai tai
frunzele la…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

Te-am visat, dragostea mea,
îndrăgostit de albastrul cerului meu,
unica zare în care îţi pluteşte galeş lumina,
ca o pasăre ce nu doarme niciodată fără aer sub aripi,
numai dor, fără zbor, numai dor.

Te-am visat, inima mea scumpă,
trup de copac cu ramuri rânduri
înfrunzindu-mi pădurea orfană de verde,
călcându-mi cu însoleiri lutul, cu miresme de fructă albă şi fluturi reînviaţi raze solare.

Te-am visat, sufletul meu,
ca atunci când îl visez pe Dumnezeu,
mereu şi mereu fără chip doar adiere de iubire prin nări şi în ochi,
doar murmur dulceag cu gust de lapte şi de miere,
boare peste căruntu-mi apăsat de secunde.

Te-am visat, suflul gurii mele,
se făcea că îţi spuneam pe numele mic, Mângâiere,
şi te respiram atlant
trupul meu devenea tot mai mare până când ieşeam din el
până când universul se umplea de bucăţi de noi, surplus de iubire
de bătăile inimii mele albe şi de albastrul sângelui tău.
Se întorc din învieri fluturi pe jos ca să vadă.
Ah, ce copil îţi voi naşte.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă condamnaţi!

Să nu mă condamnaţi atunci când plâng,
Când uneori mai cad pe-al vieţii drum...
Voi nu-nţelegeţi cât de tare doare
Atunci când visul se transformă-n scrum...

Să nu mă condamnaţi atunci când tac
Căci vorbele pot fi de nu gândeşti
O armă ce-i perfidă şi ucide
Încrederea când sincer mai iubeşti...

Să nu priviţi la mine-ntrebători
Când voi căuta răspunsuri printre stele...
Simt inima în piept căutând ceva
Şi voi găsi Lumina printre ele...

Iar dacă nu puteţi să mă-nţelegeţi
Când vă privesc cu ochi înrouraţi
Crezând în pace, dragoste şi viaţă
Să m-acceptaţi dar... nu mă condamnaţi!!!

poezie de Maria Luca
Adăugat de Theo van Beck
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe către Augusta II

De lume, m-aş lipsi, de mi-ar fi dată
Cealaltă fericire, dar tu ai
Şi alte legături, fireşti. Ciudată
E soarta fratelui tău vitreg, vai!
Ca a bunicului, dar răsturnată –
Şi nu o pot schimba, nici să mă tai:
Pe mare, nu-şi putea găsi odihna, el;
Eu, pe uscat, n-o pot găsi, la fel!

poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-una din primele seri ale lunei mai, pe la orele 9, veţi găsi Carul Mare aproape deasupra capului. Cu ajutorul stelelor ei, vom găsi una dintre cele mai frumoase constelaţii ale cerului primăverii: Leul. Duceţi o linie închipuită prin roatele din urmă ale Carului Mare (Ursa Mare) drept spre sud şi veţi da de o stea strălucitoare foarte albă, un adevărat diamant al cerului, Regulus, sau α din Leul. Dacă priviţi spre Regulus cu un binoclu, veţi găsi în apropierea lui o steluţă. Regulus e un soare enorm, de la care lumina ne ajunge în 35 de ani.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine caută scuze plângându-şi de milă, îşi pierde abilităţile de luptător, iar capacitatea de a găsi soluţii i se atrofiază.

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti martorul suferinţei mele

şi mă bucur să ştiu
că nimic din ceea ce mi se întâmplă
nu se pierde
că ploaia ce curge
de-o vreme
îmi spală fiecare celulă

eşti martorul suferinţei mele
singurul care ştie că sângele
şi carnea
au învăţat să trăiască
pentru un singur cuvânt
scăpat
printre buzele tale

da
tu eşti singurul meu martor
în faţa unui întreg univers
şi stropii de ploaie
trec mai departe
din celulă în celulă
ca din visul meu
în visul tău
şi nimic nu se pierde

da
dragul meu
tu eşti martorul suferinţei fără sfârşit
singurul care ştie
că sinele meu
umblă în pustiu
ca un fiu risipitor
ce se va întoarce
pentru un singur cuvânt
scăpat
printre buzele tale
şi mă bucur să ştiu
că nimic din ce se întâmplă cu mine
nu se va pierde
nimic
totul va trece
din celulă în celulă
din visul meu în visul tău
până la sfârşitul acestei vieţi
şi mai departe

poezie de Any Drăgoianu din Recuperarea sinelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caută-mă, până te vei găsi!

mi-ai spus, că te vei întoarce în timp să mă iubeşti,
iar eu, te-am privit adânc, suspinându-te în mine ca şi cum aş fi murit,
dar nu murisem, dragul meu. eram vie, acolo, în faţa ta,
în timp ce tu mă căutai în alte lumi, în alte timpuri, să îţi ştergi păcatele
m-am ridicat pe vârfuri, ţi-am zâmbit sărutându-ţi fruntea
şi ţi-am spus: dacă nu mă poţi iubi acum, nu mă căuta în alte timpuri! e în deşert!

în timp ce plecam, paşii mei mureau unul câte unul,
până nu te-am mai zărit, nu te-am mai desluşit, nu te-am mai durut, nu m-ai mai sfâşiat. sunt liberă! mă pot întoarce oricând pe urmele paşilor mei,
eu ştiu că tu nu ai fost niciodată acolo. mă cauţi. în alte vieţi,
alte femei, alte amintiri
te-ai rătăcind, rătăcindu-te în cei care ţi-au decis soarta

ce nu ai înţeles tu, este că iubirea nu e o alegere! noi da!
viaţa, fericirea, oamenii de lângă noi, ce băgăm în gură, în minte,
dar nu ce simţim în suflet!

caută-mă, până te vei găsi!

poezie de Sandrina-Ramona Ilie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andromeda, Pegas, Perseu, Cefeu!... Ce nume sunt acestea? Am pierde poate prea mult timp, arătând cine au fost Perseu, Cefeu, etc. Le veţi găsi în mitologie, dacă vă interesează poveştile tuturor acestor eroi, cari pot fi amuzante, dar cari pentru ştiinţa cerului nu mai servesc. Aveau rostul lor aceste fiinţe mitologice, când se vorbea în vechime de steaua din părul Casiopeei, sau de cea din Ochiul Taurului. E destul de poetic să vezi doar stelele ce reprezentau odată aceste fiinţe.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De te-aş găsi, Doamne

În liniştea unui schit
de te-aş găsi Doamne,
m-aş face şoapta unui înger,
şi aş pluti din stea în stea
pe-o rază în cer.
Aş bate cale lungă peste mări
şi ţări de-aş şti că te găsesc în astă lume.
Tu eşti minunea,
pe care-mi doresc s-o ador
şi s-o slăvesc o viaţă-ntreagă.
Zâmbiri cereşti tu-mi trimiţi,
şi vreau să cred
că şi eu sunt pentru tine,
altfel ning anii de aşteptare,
norii cern melancolie,
în ape, în stele,
în ale mele gânduri.
Graiul meu se transformă
în tăcere şi vis,
iar versul e unica mea scăpare...

poezie de Eugenia Calancea (20 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea mea…

ce gust are
speranţa, ce gust are
aşteptarea când un capăt
înseamnă îndrăzneala să iei
de brâu libertatea
şi să-i arăţi toate visele tale
cele puse la uscat
precum peştii la coardă pe prispă
precum strugurii în podul casei…
celelalte moi, jilave, gata-gata
să-ţi cadă frunţii brumă rea
celelalte tainice
la care tu ajungi doar
cu inima în căuşul palmelor

ce gust are speranţa când
afli că ea munceşte în schimburi
pentru cea din schimbul trei plângi
apoi dimineaţa
nici nu te mai gândeşti că va fi
o altă dimineaţă, îţi ajunge aceasta
întreagă
ce gust are ochiul
celui care priveşte din ce în ce
mai departe sau doar departe
ce gust are strângerea de mână
la hora celor care trudesc
fără să te fi cunoscut vreodată
ca tu să crezi că speranţa
mai are speranţă!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă nescrisă

M-am lăsat dorită în braţele tale
de când mi-ai zis că primăvara a inventat
aşternutul fânului cosit,
atunci m-am încredinţat că exişti;
ia-mă cu tine în lumea increată
să-ţi dăruiesc un gând nerisipit
rătăcind de mână
într-un loc curat
simplu şi albastru
acolo unde răul nu ajunge,
voi fi doar a ta
în anotimpuri toate care trec prin mine,
tu doar pune-ţi sufletul aproape
si ascultă-mi clipa...

M-am lăsat în dorinţa ta nescrisă
la margine de lume
spre miracolul din suflet
unde "te iubesc" are gust de veşnicie...

poezie de Lusiana Drăguşin (23 februarie 2013)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i daţi drumul...

dacă tot am scris cartea asta
să-mi permit acum
să fiu snob
să vă rog
când îmi veţi face statuie
(nu aveaţi de gând
dar cine ştie)
să puneţi şi un cal sub mine
fiindcă toată viaţa mi-am dorit
să am un cal
şi apoi
să urcaţi calul într-un car
copilăria mi-a rămas acolo
cu ochii pe un car ce străpungea depărtări
iar carul
să-l suiţi pe un deal care caută spre mare
toată viaţa mi-am dorit
să ajung mare şi
să-i daţi drumul în jos
când vor găsi calul
peste sute de ani
vor zice
uite ai dracu
ăştia alde barbu
călăreau pe sub ape

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

zilele tale

îmi merg tristeţile bară la bară
aproape ambuteiaj
jilave drumurile închipuite altfel ieri
de fapt, eu stau pe loc, doar ele fug
se preling în jurul meu pretutindeni.

de-ar fi numai dorurile… dar mai strânge
rândurile implacabil şi pasărea că ştiu
câtă risipă de aşteptare face chipul tău
ieri a fost ziua ta aniversară
ziua mea de plâns, fără lacrimi, ca şi cum
cineva înăuntrul meu plânge şi nu am cu ce
să-l împac

dintr-un clopot cubic sunetu-i
ca de zaruri pe masa de joc – ochiul meu
vor fi douăsprezece dangăte
pentru ziua ta de mâine, ziua de nume
în care efigie obsesivă unduind mă trage
în strada unde tristeţile merg bară la bară
aproape ambuteiaj
iubito, «lamulţiani»-ul meu este
o rugăciune
pentru zilele tale.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluture pe-un iceberg

Iţi plimbi orgoliul printre riduri de frig
nici obsesia coapselor nu te mai poate topi
Sunt un fluture pe-un aisberg
cufundat trei sferturi în apa sărată
iar trupul de gheaţă e dulce, dulce

Măsura se ia cu palmele
nu cu aripile, nu în zbor
nu printre gratii, nu pe cruce
nu de-a pururea, nu
Coroana de spini îţi cade pe chip
mă pot uita la tine numai cînd plîngi
şi lacrimile te fac transparent
Numai cînd învii fără a fi răstignit
printre pietre căzute în extaz

Nu te pot vedea cu ochiul liber

Mă duc să mă culc în Antarctatida
m-am ascuns în bateria neagră a unui pinguin
să mă încălzesc
Măsura s-a dus de rîpă
Hristos s-a-nţeles cu Pilat
cu Iuda şi cu Varava
să se uite toţi patru înapoi
să se prefacă în stîlpi de sare.

poezie de Lucia Sotirova
Adăugat de Marian Denescu
Comentează! | Votează! | Copiază!