Suprema protecţie

Suprema protecţie vine de sus
În altă parte n-o căutaţi!
Amintiţi-vă ce Tatăl v-a spus
Niciodată El nu v-a exclus
În suflet, mereu, să-L purtaţi.

În orice zi ajutor aţi primit
‘Nălţaţi glorii cu multă ardoare
Când L-aţi chemat nu a glumit
Ci aţi cunoscut şi aţi simţit
C-aduce, oricând, uşurare.

Primejdii vin c-aşa e aici
Dar, sub aripa Lui vă păstrează
De vin îngrijorări mari sau mici
Sau sentimente izvorâte din frici
Gusta-veţi din părinteasca-I pază.

Priviţi în urmă: ce constataţi?
Nu v-a dezamăgit niciodată
Faptul acesta să nu-l uitaţi
În zbucium adânc, voioşi, să cântaţi:
Ce mare eşti Stăpâne, Tată!"

Prin lungi labirinturi trecând iar
Avântul din voi să nu dispară
Veţi vedea clar cum stele apar
Să vă ghideze spre cerescul Hotar
Unde-ntotdeauna e primăvară.

Furtuni vor veni să lovească în vas,
Să-l ducă-n adânc, să-l distrugă
Dar El a spus: "Eu nu vă las
Veghez orice gest şi-orice pas
Ascult cu atenţie orice rugă."

Din nou uriaşi declanşa-vor război
Fiind siguri că vă doboară
Dar şi-atunci Stăpânu-i cu voi
Să vă îndrume spre viaţa de-apoi
Triumfuri din Rai, mereu, se coboară.

Suprema protecţie e darul ceresc
Îşi are izvorul în iubirea-I sublimă
Făgăduinţele Lui, deplin, se-mplinesc
C-aşa, negreşit, speranţele cresc
Şi spre Ţara promisă v-animă.

poezie de George Cornici (15 mai 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte, atent, cum timpul zboară

Priveşte, atent, cum timpul zboară
Preţuieşte-l mult ca pe-o comoară
Ţi-e dat să-l trăieşti spre slavă cerească
Omul lăuntric, mereu, să crească.
Taină adâncă în CLIPĂ se-ascunde
Numai prin har se poate pătrunde
Secunda, minutul apoi o urmează
Mersul lor, nicicând, nu-ncetează.
Trecut-ai prin ani de grea frământare
(C-aşa-i în viaţa cea trecătoare)
Dar înc-un an de-ndurare ţi-a dat
Stăpânul care la El te-a chemat.
Priveşte, atent, cum timpul se duce
Spre cele divine el te conduce
Primit-ai în dar încă o vreme
Să poţi să priveşti cereşti diademe.
Păşeşte convins în anul ce vine
Că poţi, din nou, victorii obţine.
Cu-acelaşi zel să mergi spre răsplată
Cu cântec crucea să fie purtată.
Ţi-a fost hărăzit un an de-ndurare
Rod bogat s-aduci la altare
Ocazii vor fi: profită de ele
Să dai ajutor în clipele grele
Să nu treacă ziua fără Scriptură
(Doar ea îţi spune de-a luptei armură).
Măsoară succesul din anul ce vine
Doar prin Cuvânt – c-aşa se cuvine.
Când vin oropsiţi să ceară o pâine
Nu-i amâna pentru ziua de mâine.
Acceptă poveţe venite din Slavă
Respinge starea clădită pe pleavă
Priveşte, atent, cum timpul zboară
C-aşa revelaţii la tine coboară
Să ştii să numeri cadouri trimise
De-Acel ce-mplineşte doruri şi vise.

poezie de George Cornici (31 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşim cu Tine-n Noul An

Păşim cu Tine-n Noul An
Căci ştii cărarea bine
S-avem privirea spre Liman
Prin văi şi pe coline.

Păşim cu Tine-ncrezători
O, Domn al vieţii noastre
C-aşa vom fi învingători
Şi-n lupte şi-n dezastre.

Tu-n orice clipă ne vei da
Puteri să-nvingem greul
Şi crucea s-o putem purta
Să nu domnească "eul"

Prezenţa Ta ne va spori
Avântul spre Cetate
Şi vom putea călători
Cu multă demnitate.

În lumea plină de nevoi
Nu mergem fără Tine
Chiar fără aşternuturi moi
Dulcea odihnă vine.

Vom însemna în calendar
De fiecare dată
Mesajul Tău atât de clar,
Povaţa-nmiresmată.

Vor trece zile, săptămâni
Şi lunile s-or duce
Dar nu vom fi lipsiţi de pâini
Şi n-om cădea sub cruce.

Cum pân-aci ne-ai ocrotit
În anii cei din urmă
La fel, în anul ce-a sosit
Vei îngriji de turmă.

Dezamăgiri nicicând n-au fost
De-a Ta călăuzire
Ai fost şi fi-vei adăpost
În drum spre Nemurire.

Nu avem teamă de furtuni
(Venit-au şi-or să vină)
Iar când veni-vor legiuni
Fugi-vor de Lumină.

Lângă Cuvânt vom sta mereu
Fiinţa s-o hrănească
De-o fi uşor, sau de-o fi greu
Credinţa o să crească.

Păşim cu Tine-n Noul An
S-ajungem la răsplată
Eşti dătător de sfânt elan
Pe marea-nvolburată.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începătorului în slujbă

Să fii, mereu, imparţial
Scriptura să îţi fie lege
misterul chiar dacă-i total
ea poate să-l dezlege.

De Adevăr fii purtător
la ideal spre a ajunge
pe cel cu duh răzbunător
dă-i sfat să îl alunge.

Împarte drept Cuvântul sfânt
în el să nu pui pleavă
să spui că dincol' de mormânt
e o eternă Slavă.

Fii ferm: păcatul e păcat
prin lacrimi, doar, se şterge
şi-atunci slăvitul Împărat
'naintea ta va merge.

N-amesteca ce e din lut
cu entităţi nemuritoare
când vasul nu este umplut
cere puteri suplimentare.

Pe cel rănit nu-l amâna
nu-i spune: "Vino mâine!"
c-aşa îl poţi încununa
cu bucurii divine.

Decizii mari, decizii mici
reclamă rugăciune
nu are rost să te complici
cu stări de uscăciune.

Veni-vor să îţi dea pelin:
mai iartă-i înc-odată
îndeamnă-i la un trai senin
nerupt de-al nostru Tată...

Iar consultări de vei avea
cu cei cu albe plete
minuni mai multe vei vedea
(şi nu nişte regrete).

Meniu bogat şi consistent
de vei avea pe listă
va fi ceresc medicament
(nu ca dintr-o revistă).

Furtunile vor bate greu,
va fi şi-mpotrivire,
dar propăşire pe traseu
primeşti când dai iubire.

Să te fereşti de-nterpretări
ce n-au nimic cu Cerul
mai ia aminte la chemări
ce-nalţă caracterul.

Şi nu uita! O, nu uita!
menirea ta sublimă
căci în Hristos dacă vei sta
te vor privi cu stimă.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (14 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră-n pribegie

Viaţa noastră-n pribegie
Primeşte daruri şi minuni
Ca-n zilele de nostalgie
Să nu se stingă pasiuni.

Nu ne-adaptăm împrejurării
Ci stăm pe Stâncă, neclintiţi
Privim, senini, spre largul zării,
Suntem în har adăpostiţi.

Când vin furtuni să ne doboare
Puteri divine iar răsar
Şi ce urmează? Sărbătoare
Adusă din ceresc hotar.

Viaţa noastră se supune
Cuvântului ce ne-a format
Oricând, oriunde putem spune
C-al nostru Domn ne-a înfiat.

Mesajul gloriei deşarte
Nu ne atrage, nu-l primim
Căci ştim că dincolo de moarte
Cu Salvatorul ne-ntâlnim.

Trăind să împlinim cerinţa
Transmisă nouă prin profeţi
Supunem gândul şi dorinţa
Unei cucernice vieţi.

Lăsăm în urmă întristarea
Uitând de jug şi frământări
C-aşa învingem încercarea
Şi alte nedorite stări.

Viaţa noastră-n pribegie
Nu-mbracă haina vreunui mit
Ci noi urmăm o strategie
Şi ne-ndreptăm spre infinit.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunde chiar Dumnezeu

De ce îngădui încercarea?
"Să fiţi puternici zi de zi
Spre a continua lucrarea
Ştiind că Eu vă voi păzi."

De ce nu ai trimis răspunsul?
Îl aşteptăm cu plâns intens
"Să înţelegeţi nepătrunsul
Apoi să daţi durerii sens."

De ce există nedreptate?
"S-apreciaţi tot ce-i divin,
Să ridicaţi doar mâini curate
Spre cer-nnorat, sau cer senin."

De ce nu vine vindecarea
În ceasu-acesta, chiar acum?
"Vedea-veţi, negreşit, lucrarea
Căci sunt cu voi pe-ngustul drum."

De ce pe cale sunt capcane
Şi mulţi ce-ar vrea să fim învinşi?
"Ca să priviţi doar spre coroane
C-aşa veţi fi de har atinşi."

De ce e viaţa complicată?
"Cum? N-aţi citit Cuvântul scris?
Pe voi v-aşteaptă o răsplată
Dar nu aici, ci-n Paradis."

Se pune, iarăşi, întrebarea
Venirea-doua când va fi?
"Să nu vă părăsiţi răbdarea
Vegheaţi în fiecare zi."

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (7 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, om!

O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.
Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăieşti o viaţă... viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.

poezie de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă spre Tatăl ceresc

Amin! Aşa se încheie orice rugă spre Tatăl ceresc
Pe aripi de îngeri Iisus ne duce ruga,
Sfinţii cu chipul blând îi sărută picioarele
Plecându-şi frunţile înaintea Sa.
Se roagă-mpreună, pentru noi, păcătoşii...
Să trăim în adevăr,
În fapte de laudă
Şi în iubire de semeni!
Amin!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi azi ne chemi...

Şi azi ne chemi la o viaţă
De adevăr neajustat
Să ascultăm a Ta povaţă
Şi s-o-mplinim imediat.

Şi azi ne chemi să dăm de ştire
Că eşti şi Împărat şi Fiu
Şi că a noastră moştenire
E, sus, la Dumnezeul viu.

Şi azi ne chemi la rugăciune
Căci dă putere şi avânt
Să-nvingem orice presiune
Produsă de al lumii vânt.

Şi azi ne chemi să facem bine
Oriunde-am merge şi oricând
Pe drum, prin văi şi pe coline
Stindardul luptei fluturând.

Şi azi ne chemi la o lucrare
Spre slava Tatălui ceresc
S-o-nfăptuim făr-amânare
C-aşa speranţele-nfloresc.

Ne chemi, ne chemi să fim lumină
În bezna ce s-a aşezat
Ca toţi acei ce nu se-nchină
Să afle veşnicul Regat.

Chemarea Ta, chemare dulce
Inspiră crezul dându-i zel
Şi împlinire ne aduce
Să ştim că-i un ceresc apel.

poezie de George Cornici (11 ianuarie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pitici sau uriaşi în credinţă?

În credinţă nu pitici,
ci-uriaşi oricând să fim
Doar aşa învingem valul
chiar atunci când suferim
Doar aşa mutăm un munte
de probleme mici sau mari
Dovedind întregii lumi
că suntem ai Lui stegari.
Nu e umbră de-ndoială
El, Stăpânul absolut
A plantat în noi convingeri
nu spre pleavă sau spre lut
Ci, spre zonele stelare
şi-astronomice splendori
Să ne-ncânte nu reclama
ci divinele comori.
Îndoiala când pătrunde
n-o lăsăm să-şi facă loc
Nici n-aprindem lumânarea
s-o ascundem sub obroc.
Uneori credinţa-i mică
dar ne-ajută Duhul Sfânt
S-o-ntărim, să n-o răstoarne
vreo năpastă, sau vreun vânt
De-L lăsăm să modeleze
orice gând născut în noi
Confrunta-vom opoziţii
cu un spirit de eroi.
În credinţă, nu pitici,
ci titani, mereu, să fim
Doar aşa cu-ncredinţare
către Infinit suim.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se îndreptă din nou spre Institut. Maşinile colegilor săi plecaseră deja. Portarul se miră să-l revadă, dar nu-l reţinu. Alex nu se îndreptă spre rachetodrom, unde, în negura nocturnă, staţiona în linişte uriaşul vehicul spaţial albastru, ci spre clădirea principală a Institutului. Se opri şovăielnic în dreptul uşii pe care scria "Director". Să-l deranjeze sau nu pe Traian Simionescu? El nu era Luci, preferatul dânsului, ca să-l deranjeze la orice oră, dar fie ce-o fi... Ciocăni.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-l descopăr pe Dumnezeu în orice fiinţă sau formă, să-l simt peste tot, în orice moment şi în orice condiţii ale vieţii. Să văd, să aud, să gust şi să simt totul ca fiind Dumnezeu, acesta este ţelul meu.

citat din Swami Shivananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea dintâi

Iubirea dintâi era mai duioasă
Mult nu stătea, la cafea, pe terasă
Mergea la acei cu probleme spinoase
Chiar prin dogori sau nopţi friguroase.

Azi ne şopteşte la toţi cu ardoare:
"Mă-mpingeţi spre margini şi asta mă doare
Vreţi altă iubire îmbrăcată-n rutină,
Vreţi alt sentiment şi altă regină."

La toţi ne-aminteşte de timpul apus
Când mult mai intens iubeam pe Isus,
Când nu amânam lucrări importante
De dragul unor structuri captivante.

Tandreţea e-n ea, nicicând n-a forţat
Cu noi la necaz, oricând, ea a stat
Ce-am câştigat că i-am spus să se ducă?:
Simţim că în noi ceva se usucă.

Iubirea dintâi fiind răbdătoare
Mergea prin ninsori cu multă ardoare
Purta cu ea solia primită din Slavă
La cei ce stăteau, amăgiţi, în epavă.

De când n-am chemat-o să vină-n Cetate?
De când ne-au pătruns păreri încurcate,
De când am păşit în alte incinte
Unde-am primit doar blidul de linte.

Curaj dovedind în orice-ncercare
Depăşea furtuna şi-adânca-nnoptare
Pe cei căzuţi îi ‘nălţa din noroaie,
Nu tremura când veneau grele puhoaie.

Ea bate şi azi; la uşă iar bate
Dar vai! Nepăsarea din nou o combate
Credinţa modernă aşa o tratează
Pe cea mai tăcută şi sfântă Vitează.

Ar trece prin foc de-ar fi să o cheme
Acei inundaţi de puhoi de dileme
La sacrificiul suprem ea se duce
Pe cel încurcat în hăţiş să-l descurce.

De-o vrem printre noi, de-o vrem iar la masă
Vedea-vom, din nou, că-i cea mai frumoasă
Doar o privire spre ea de se-ndreaptă
Aleargă spre noi din treaptă în treaptă.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (7 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Ţara de Sus

(cu gândul spre Mihai Eminescu)

Trecând, nu poţi să nu opreşti,
Ajuns din zările albastre,
Să poţi vedea la Ipoteşti
Icoana poeziei noastre.

Săruţi, îngenunchezi uşor,
Faci semnul crucii spre Iisus,
Te duce gândul la izvor
Şi la LUCEAFĂRUL de sus.

Spre LACUL cel cu nuferi plin,
Înconjurat de falnici tei,
La FLOAREA-ALBASTRĂ, la suspin
Adânc pornit de dragul ei.

La buciumul din vârf de deal
Ce sună-a jale uneori,
La FĂT-FRUMOS, făr' de egal,
Să-l vezi o dată şi să mori.

Dar şi la PLOPII FĂRĂ SOŢ
Te duce gândul să rămâi
La pândă şi să prinzi un hoţ
Ce fură dragostea dintâi.

Te duce gândul zburător
La cerbii ce vin să se-adape,
Iar eu MAI AM UN SINGUR DOR
Să fiu mereu de voi aproape!

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ne-aduce ziua?

Ziua ne-aduce înc-o lucrare
Şi-al ei final se cere-n curând
C-aşa e în Vie: fără-ncetare
Urmăm exemplul Păstorului blând.

Ziua ne-aduce o nouă speranţă
Să nu ne-ndoim păşind spre Canaan
Să cultivăm în noi cutezanţă,
Să navigăm spre doritul liman.

Ne-aduce ziua o nouă-ncercare?
Cum s-o primim? Cum s-o tratăm?
Cu cea mai sfântă încredinţare
Ştiind că doar cu EL câştigăm.

Ziua ne-aduce promisa comoară
Răsplata răbdării, răsplată de Sus
Să ştim că harul ne înfăşoară
Aşa cum, clar, profeţii ne-au spus.

O nouă putere, când ziua apare,
Răsare în noi să fim devotaţi
Să nu ne-ataşăm de-o altă grupare
Ci doar de ceata sfinţilor fraţi.

Revelaţii cereşti ziua ne-aduce
Să-nvingem urgia torentului greu
C-aşa fiinţa dorinţă produce
Să stăm, necurmat, pe-ngustul traseu.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (25 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştim niciodată cum să recunoaştem "momentul potrivit". El nu există, undeva, să ne aştepte să-l găsim ori să-l ajungem din urmă; nici să-l "prindem". Doar curajul nostru poate face ca orice moment să fie cel "potrivit". Încrederea în noi înşine şi în celălalt poate să transforme orice moment într-o şansă.

Doina Postolachi în Maeştri din cotidian (2015)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descoperirea tainei Tale...

Descoperirea tainei Tale
Isuse scump, m-a transformat
Mi-ai arătat o altă cale
Îţi mulţumesc că m-ai chemat.

Mi-ai arătat ce-i veşnicia
Cu tot ce poate oferi
M-ai învăţat ce-i vrednicia
Să poată-n suflet înflori.

Am înţeles că nu-n monede
Pot idealul să-l găsesc,
Că Legea Duhului prevede
Să Te urmez, să Te slujesc.

Din ceasul întâlnirii noastre
Noi revelaţii mi-ai adus
Privesc spre zările albastre,
Spre Plaiul fără de apus.

Sunt conştient că fără Tine
Pelerinajul n-are sens
Când nu sunt zilele senine
M-ajuţi să trec prin fumul dens.

Descoperirea voii Tale
A fost momentul crucial
Când n-am mai stat în sumbra vale
Să dau merinde lui Baal.

Că văd dincolo de probleme
Un scop înalt, vizionar
E că găsesc în orice vreme
Izvorul de-unde vine har.

Trezindu-mă din nepăsare
Ai pus în mine dor divin
Să m-ataşez de cei ce-s sare
Şi-şi înţeleg al lor destin.

Descoperind a Ta comoară
Spre Paradis mi-a dat avânt
A Ta iubire mă-nfăşoară
Şi mă desprinde de pământ.

poezie de George Cornici (10 octombrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişarea iubirii

În braţele iubirii uităm c-a fost furtună,
Simţim că aparţinem Regatului ceresc
Şi gândul şi simţirea pot, foarte clar, să spună
Că-n ea, cu exaltare, oricând se odihnesc.

O starea-a-ngrijorării dispare din fiinţă
Atunci când ne cuprinde cu farmecul ei sfânt
Aleargă spre acei cuprinşi de neputinţă
Să îi ridice iar, să le mai dea avânt.

E făr-asemănare a ei îmbrăţişare
Şi-atunci noi ştim ce-nseamnă şi har şi Paradis
S-a dus la cruce s-avem descătuşare,
Să nu uităm nimic din tot ce ea a zis.

Privirea ei suavă devotament produce
Fideli, vrem s-o urmăm la fiecare pas
Spre piscul biruinţei, senină, ne conduce
Cu ea pe drum, oricând, e untdelemn în vas.

Atingerea-i plăpândă creează vindecare,
Lucrează prin credinţă; sunt ca două surori
Ea nu ne părăseşte când vine vreo-ncercare
Din lacrimi şi suspine ea face sărbători.

În braţele iubirii e-o dulce mângâiere
De care-avem nevoie când zbuciumul e greu
Urmeaz-o uşurare, momente de tăcere
Să mergem, fără teamă, pe-acest îngust traseu.

Şi noi te-mbrăţişăm, eşti fericirea noastră
Trăim în armonia ce-n Cer s-a zămislit
Buchetul de-adorări e-ntotdeauna-n glastră
Ca semn că de la tine cunună am primit.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (17 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slujiţi-L cu pasiune

Slujiţi-L cu credinţă
Pe Cel ce v-a chemat
La har, la biruinţă
S-aveţi acea voinţă
De-a-I da un trai curat.

Slujiţi-L prin viaţă
Ce nu s-a încuscrit
Cu stările de gheaţă
Şi n-are colb pe faţă
Că-n sânge s-a albit.

Slujiţi-L cu ardoare
Chiar când necazuri vin
Căci El în încercare
Trimite uşurare
Şi zâmbetu-I senin.

Slujiţi-L pe-mpăratul
Care-a venit la voi
Să şteargă tot păcatul,
Să poată vinovatul
Primi speranţe noi.

Slujiţi-L cu umblare
În Sfântul Duh, oricând
Priviţi spre zări stelare
Cu multă-ncredinţare
În lan, cu zel, lucrând.

Slujiţi-L cu-ndrăzneală
Învinşi nu vă lăsaţi
Slujirea e o şcoală
(O şcoală ideală)
Prin ea în Cer intraţi.

poezie de George Cornici (4 ianuarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-atâtea ori...

De-atâtea ori m-ai ajutat
Să ies din grele situaţii
Cu braţul Tău m-ai ridicat
Să pot munci la reparaţii.

Mi-ai arătat de-atâtea ori
Ce drum să iau spre rezolvare
Trimis-ai multe sărbători
Şi-ai netezit a mea cărare.

De-atâtea ori, Isus iubit
Ai dat răspuns la rugăciune
Când sufletul mi-era zdrobit
L-ai vindecat printr-o minune.

De-atâtea ori prin al Tău sfat
Ajuns-am la râvnita ţintă
În viaţa mea Te-ai implicat
Căci şti ce traiul reprezintă.

De mii de ori mi-ai spus duios
Că-n Slavă totul e splendoare
Când e sezonul secetos
Laşi ploaie densă să coboare.

De-atâtea ori... de-atâtea ori
Ai alungat îngrijorarea
Şi mi-ai descoperit valori
Să înţeleg ce-i încercarea

Nu pot să număr ce-ai făcut
Până aici în pribegie
Mă bucur că Te-am cunoscut
Şi că mi-ai dat o strategie.

Că mă-nsoţeşti la orice pas
E o favoare şi-o răsplată
În orice zi, la orice ceas
Eşti bunătate-ntruchipată.

poezie de George Cornici (3 ianuarie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru voi pereche scumpă

Pentru voi pereche scumpă
Am adus urări cu drag,
Le proştern ‘naintea voastră
Şi le cânt astăzi în prag;

Nunta voastră-i sărbătoare,
E-mpletită ca-n poveşti,
Iar iubirea voastră-I mare
S-o trăiţi tot mai intens.

Şi de vin furtuni în viaţă
Voi să fiţi biruitori;
Să-L aveţi pe El la cârmă
Şi să fiţi încrezători.

Să căutaţi mereu iubirea
Şi răbdarea s-o aveţi,
Bunătatea şi credinţa
Sunt pietre de mare preţ.

Casa voastră plină fie
De Cerescul Domn Isus;
Să-L aveţi pe El ca sprijin,
Să-L iubiţi cu dor nespus.

Iar acum vă las cu bine,
Să rămâneţi fericiţi,
Să faceţi din Domnul scopul
Şi veţi fi prea mulţumiţi!

poezie de Toma Simona Magdalena
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!