Ninge pe aleea pustie
Și ninge cu fulgi uriași
Pe aleea îngustă, pustie
Se șterg ultimii tăi pași
Ce trist, ce-amară ironie...
Sufletul meu e fără glas,
Iubirea-i o urmă pe zăpadă
Și de mai bine de un ceas
Îmi plâng durerea-n stradă.
Sunt cu-a mea singuratate
Ce-mi ține-acum companie
Un pian cântând în noapte
Formează cu fulgii simfonie.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (16 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.