Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
1
Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă
Se prăbușesc din ceruri ca fiarele-nsetate
Să sfâșie pământul și vântul cum ne bate
Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă?
Acum e clipa aia măreață, hai la luptă
Dă-mi merele, frumoaso, arată-ți coapsa dulce,
Să nu lăsăm zăpada cea pură să ne spurce -
Și luna de durere pare acuma suptă
Pe fruntea ta senină se sprijină pământul
Auzi cum se-ndârjesc și stelele, și vântul
Vrând parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc
Hai, sfâșie-mi cămașa și caută-mi o armă
Iubirea mea se-ntoarce-n-potrivă-mi și mă sfarmă
De-aceea, minunato, candoarea ți-o cerșesc.
2
Se pregătesc copacii să Înflorească iară
Din florile de gheață or să se nască miei
În visul tău cu fluturi cu tine să mă iei
Acum când vine iarna ca altă primăvară
Și ține-mă în brațe, tu ești așa fierbinte
Zâmbește-mi, nu sunt sigur, dar cred că mă iubești
Îți dau tot Universul cu struguri de dorești -
Cuvinte mai frumoase nu mai îmi trec prin minte
Tu ești plină de taine și mă îmbeți cu șoapte
Suntem atât de singuri noi doi în recea noapte
A început să ningă... și părul mi-a albit
Salcâmul de la stradă... cum scârție-amărâtul
Ce soartă tristă are. Nu l-a cuprins urâtul?
Trosnește de durere că nu este iubit.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.