Oare ce simte colacul când stă pe o pupăză?

citat din Adrian Grauenfels
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii ajută babele

Orice tânăr, pentr-o babă
E plăcerea dar şi leacul,
Dacă-i PUNE, chiar şi-n grabă,
Peste PUPĂZĂ... colacul!

epigramă de Mihai Haivas din Seminţe din... dovleacul meu (2015)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi capra legată mănâncă.

citat din Adrian Grauenfels
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai văzut ce jos zboară vacile? O fi vreun stup în apropiere.

citat din Adrian Grauenfels
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă rândunica zboară cu coada înainte, vei primi salariul mărit.

citat din Adrian Grauenfels
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colac peste pupăză

De acum, peste pupăză colac...
Mă-nsurai, de soacră nu mai scap
Dar nu-i bai, că scapă ea de mine,
Căci o îmbăt, la cârciumă când vine.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-a aruncat colacul de salvare. Colacul era dezumflat.

aforism de Mihail Mataringa (2 noiembrie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui marinar

Marinarul e cu apa
Cum e ginerele cu soacra:
Apa pentru el e chin
Când o simte pusă-n vin.

epigramă de Adrian Timofte (2018)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

I:... şi eu-l nu va înceta să atace femeia, bărbatul, să critice genul care sunt doar invenţia gândului. A. M: Păi absolut toate rolurile sunt invenţia gândului. Şi cel de bărbat şi cel de femeie, de copil, de bunic sau tătic. Dar oare nu şi rolul de "victimă ce se simte atacată", este tot o invenţie a gândului? Sau "atacul, contraatacul şi apărarea nu sunt invenţii ale gândului, ci sunt reale? Banalul "eu" se simte întotdeauna "atacat" când cineva sau ceva nu e de acord cu el şi se simte binecuvântat când un alt "eu", îl aclamă sau îi validează aiurelile. Doar încetaţi să mai credeţi că puteţi cunoaşte Necunoscutul Infinit şi Totul se va reîntoarce natural la matcă!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce simte pentru mine

De mi-ar fi strâns piciorul mai demult
Şi l-ar sărutat, cred, i-aş fi spus:
- Nu-i o dovadă absolută de iubire.
Dar ştie-acum oricine-o vede şi-i înţelege pe copii,
Ce simte pentru mine.

poezie de Adrian Moroşan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o să mai ştiu oare...

Când o să mai ştiu oare
Să vorbesc graiul pâinii
Ca atunci când alergam,
copilă
să culeg îmbrăţişări
din marea galbenă
despletită în pletele verii...

Când o să mai ştiu oare
să ascult şoapta pământului
ca atunci când închideam ochii
şi atingeam cu palma
obrazul pământului ud
înăsprit de zdrenţele ploii.

Când o să mai stiu oare
să hoinăresc fluierând prin padure
ca atunci când creşteam
doar o frunză în priviri
şi o plângeam verde
pe trunchiul unui copac
să-i panseze rănile
lăsate de naşterea frunzelor.

Când o să mai stiu oare
că dorul nu e o rană.
Când o mai ştiu oare
că amintirea nu e o lacrimă tristă.
Când o să mai ştiu oare
că nu o să mai ştiu...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei poezii japoneze

Culorile florilor
au dispărut deja
în fadul ochilor mei

Viaţa mi-a trecut degeaba
Cum priveam nemişcat
verdele cascadei Hoshi

O femeie mi-a zis:
"Iishi bakari ni"
într-o clipă voi reveni
Mai stau, aştept
Până când Luna trece-n zi
Doar pentru că a spus-o...

***

Lumea sta neschimbată
Seminţele sădite de străbuni
Cresc frunze în inima mea
Cuvintele, poeme uitate
sunt o amăgire fugară
Moartea e moarte...

***

Primăvara a trecut
Îmbrăcate-n mătase albă!
să-mi amintesc de câmpul de orez
În care picioarele tale
pluteau suav
scormonind umezeala sufletului meu
Aki no tano...

poezie de Adrian Grauenfels
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu

Ştiu ce simte mama, când copiii cresc,
Ştiu ce simte pomul, când mugurii plesnesc.
Ştiu ce simte mama, când copilul plânge,
Ştiu ce simte pomul, când coroana-şi frânge.
Când copiii cresc, mama, mult se bucură.
Când muguri plesnesc, pomul, roada-şi scutură.
Când copilul plânge, mama îl alintă,
Când creanga se frânge, păsări în pom cântă.

poezie de Dumitru Delcă (15 februarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu soacra...

De-acuma zic: am pupăză în cap.
M-am însurat, de soacră nu mai scap,
Dar nu e bai, că scapă ea de mine,
De-i dau să bea, la cârciumă când vine...

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teatru pustiu

Ai spus că tu ai vise
şi vrei să le-mplineşti,
Cum vei putea, tu, oare
să poţi să le trăieşti?
când sufletul tău zace
răpus într-un trecut
ce nu simte dorinţă
şi-n care te-ai pierdut...

Cum vei putea-nţelege
când tot ţi se va da?
aşa cum tu speri, încă,
să ai în viaţa ta;
Cum vei decide preţul
la tot ce ai cerut?
dacă iubirea-n tine,
demult, a decăzut...

Ai spus că tu ai vise,
dar suflet ţi-a rămas?
Îţi va ajunge, oare,
să fii doar bun-rămas?
Ce rost mai e în tine?
cu trup frumos, dar gol...
Tu, care, în Iubire,
nu poţi primi un rol!

poezie de Florin Răileanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva simte că îi displace răul, când se simte senin, găseşte plăcere în a asculta învăţăturile bune; când cineva are aceste simţăminte şi le apreciază, este eliberat de teamă.

citat din Buddha
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marinarul la înălţime

Când din balcon a lunecat,
Căzând cu zgomot mare,
Nevestei, calm, i-a aruncat,
Colacul de salvare.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori nimeni nu-ţi simte lipsa, dar mai rău e când nu ţi se simte nici prezenţa.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare sunt eu?

Oare sunt eu cea de atunci
Când ruşinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îţi caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Şi stau la pândă între da şi nu
Între cea de acum şi cea de atunci
Şi îmi ţes amintirile cu aţa durerii
Şi trag cu dinţii de un nou început
Mă-nfăşor în mantia uitării
Şi-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Şi aştept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Şi cea de ieri
Închid ochii şi vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare ce simte focul, atunci când mistuie nişte cărţi? Are satisfacţia că are hrană? Are satisfacţia că dă lumină şi căldură? Nu are nici o remuşcare pentru întunericul pe care-l naşte?

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Foc (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare

Când eu nu v-oi mai fi,
Cineva lipsa îmi va simţi?
Şi de acolo de unde oi fi
Oare peste cei dragi aş putea privi?

Fără trup oare tot eu aş fi?
Aş avea aceleaşi amintiri?
Mi-ar mai păsa de cineva?
Oare toate astea ar mai conta?

Stau nopţile şi mă întreb
Destinul meu e împlinit?
Rostul meu este aici?
Oare viaţa asta e doar un test?

Când firul vieţii brusc s-a rupt,
Luminile uşor sau întunecat
Şi toate becurile sau stins,
Oare stinse au rămas?

Tot ce am fost,
Tot ce în viată am făcut
În afară de cei cunoscuţi,
Oare pentru altcineva ar mai conta?

poezie de Ciprian Ionuţ Chiricea (24 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!