Scrisoare către cea din urmă muză
Tu ai să mă cunoști voios
Și abjurat de sine;
Dar nopțile vor slobozi
Pe jalnicul din mine.
Iar tu vei vrea să mă-nțelegi,
Dar e prisosul înșuși!
Și nu voi vrea să te dezlegi
De râsu-ți și de plânsu-ți...
De-ai să rămâi să veșnicim
Ni s-or deschide toate,
Dar nu castele, ce-s venin!,
Ci lumile din ape!
Am să te-alint cu foc și dor!
Dar rar, când se cuvine;
Nici să dorești a-i face cor
Deșartei promisiune.
Și-n vis când plec să nu mă cerți,
Că una ți-e menire!
Purtând cununa să m-aștepți;
Mă-ntorc, salășluire.
De-o fi târzie steaua mea
Și sorții nu se înclină,
Când negru vin în calea ta
Tu iarăși mă lumină!
Tu fii atentă de, stângaci,
La vorbe nu țin seama,
Într-o secundă să mă taci!,
Cu gura, ori cu palma.
Când gol de simțuri te privesc
Să te prefaci Giocondă!
Și voi pleca să-nsămânțez
Din ochii tăi, o vorbă.
poezie de Silviu Obreja (noiembrie 2016)
Adăugat de untimidsijumatate

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre stângaci
- poezii despre stele
- poezii despre simțuri
- poezii despre secunde
- poezii despre scrisori
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ochi
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Citate similare
O, până când?...
De-atâta vreme-auzi și tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină și spre rai,
Și tot n-asculți, nici plânsul, nici cântarea
Și nu-ți îndrepți nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai și tu lucrurile care
Pe alții mulți i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când așa?
O, tu cunoști că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Și totuși tu rămâi pe căi deșarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns și-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?
Tu știi și de la tine ce așteaptă
De-atâta vreme și astăzi Dumnezeu!
Cunoști chemarea sfântă și-nțeleaptă,
Cunoști și calea rea și calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?
A mai trecut un an din scurta-ți viață
Și-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopții ceață,
O, rupe-ți vălul negru de pe față:
O, până când, o, până când mai stai?
Curând solia morții-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ți-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre negru
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre răsplată

Mă-ntorc și plec
Un chip frumos o piele măsline
O toamnă frunză argintie
Un voal de negură aruncat
O inimă de om care a-nșelat
Își caută iubita pe înserat
La ceas târziu în noapte
Îi spune multe șoaptă
El tot așa de mult iubește
Ea știe că o amăgește
Atunci când noaptea vine
L-apucă un dor de mine
Că el ar fi un făt frumos
Și vrea să stau lângă el jos
Că s-a gândit în fiecare zi
Acum dorul cel mare îl găsi
Că el a fost la fete-n sat
Cu privirea el le-a mângâiat
Că fără mine nu poate trăi
Că-și pune ștreangul într-o zi
Mă uit și nu știu ce să cred
Cu ochii minții îl privesc
Ma uit mă-ntorc și plec
Rămâi să stai de vorba
Cu iubirea chinuită a mea
Eu plec departe de inima ta!
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre inimă, poezii despre toamnă, poezii despre seară, poezii despre măslini sau poezii despre frunze

Nu mai pleca! ...
Vrei lânga mine să rămâi,
Să-mi faci din pieptu-ți căpătâi?!
Să uit de al tristeții gând,
Nu mai pleca nicicând, nicicând!
Să-mi fie sufletul senin,
Nu doar o cupă cu venin.
Să mă trezesc sperând, dorind,
Să ard, cu patimă iubind.
Să mă privesc în ochii tăi,
În care tremură văpăi.
Să uit trecutu-mi făcut scrum,
Nu mai pleca nicicum, nicicum!
Spre tine să mă-ntorc râzând
Când ți-aud glasul implorând:
Eu voi rămane! Tu rămâi,
Să-mi fi iubirea mea dintâi?!
Și-am să îți spun cu glas domol,
Fără s-amân, fără ocol,
Cu ochii larg deschiși visând:
Nu mai pleca nicicând, nicicând!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre iubire, poezii despre gânduri, poezii despre cenușă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
De vorbă...
De vorbă cu mine... De vorbă cu noi...
De vorbă cu tine... De vorbă cu voi...
De vorbă cu noi... De vorbă cu mine...
De vorbă cu voi... De vorbă cu tine...
Este un mare dar ca să poți vorbi,
Este o minune ca să poți zâmbi!
Comunicarea înseamnă speranță,
Atunci când suntem la distanță!
Eu stau uneori de vorbă cu mine,
Să aflu tot ceea ce nu îmi convine.
De vorbă cu mine mai stau uneori,
Să înțeleg clipele care îmi dau fiori.
De vorbă cu tine aș vrea ca să stau,
Să aflu toate lucrurile care te afectau.
Bucurie aș vrea să aduc în viața ta,
Iubește și trăiește-ți prezentul, nu uita!
De vorbă cu noi aș vrea să stau mereu,
Să aflu ce însemnă prietenia la greu.
Pentru că noi, uneori ne mai schimbăm,
Atunci când suntem bine uităm să ajutăm.
De vorbă cu voi încă nu am apucat să stau,
Dar aș vrea să știu dacă aș putea ca să iau...
O parte din imensa voastră strălucire,
Ca să o transform într-o planetă de iubire.
poezie de Ovidiu Kerekes (19 aprilie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre schimbare, poezii despre prietenie, poezii despre prezent, poezii despre planete, poezii despre informații sau poezii despre bucurie

Patimă nescrisă
Uneori aș vrea să te cunosc
Sau poate e mai bine să rămâi necunoscut,
Căci doar așa pot eu să te iubesc
Fără să știu de-al tău prezent și nici trecut,
Uneori aș vrea să-mi cânți doar mie
Și ochii tăi căprui să-i tot privesc,
Iar dragostea ce-o simt acum în mine
C-o bucurie nelumească s-o trăiesc,
Uneori aș vrea să nu te fi-ntâlnit
Să pot să-mi văd de viețile trăite,
Cu zile scurte și mai lungi
Cu nopțile senine mai dormite,
Uneori aș vrea să nu mă întristez,
Când știu că al tău trudit suflet
Pe mine nu m-a regăsit,
Iar visul meu s-a velnicit în plânset.
poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre visare sau poezii despre somn
Tu
Tu pleci când stai
Și fugi când te apropii,
Și te mai miri că-n mine ochii
Își vând din vise
Când genele umbresc
Din rai...
Tu pierzi când dai
Și te ascunzi când ieși,
Și mă mai cerți că-n mine, șterși,
Copii ai dorului se sting
Când flăcările fug:
Alai...
Tu râzi când plângi
Și îmi vorbești când taci,
Și te mai plângi că-n mine zaci,
Ca-n plânset sarea, caldă,
Când pleoapele se scurg:
Adânci...
poezie de Gabriela Chișcari (6 iunie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre nuntă, poezii despre foc sau poezii despre dor

Rămâi copil
Rămâi copil,
cu palma ta să-mi scrii povești
ce le-am dorit de-o viață,
să-mi fii în diminețile de iarnă reci
soarele ce-mi râde cald pe față.
În zilele când s-or așterne ploi
și lacrimi printre noi vor vrea a curge,
tu sa topești prin zâmbet tot ce-i sloi
să nu știm niciodată ce inseamnă a plânge.
Cu palma ta în palma mea
hai să pictăm o lume nouă,
copil și tu și eu prin ea
și-o bătrânețe ca un răsărit spălat în rouă.
Rămâi copil iar eu copila ta
povești să scriem cu a inimii bătaie
iar zilele ce vin să reușim a le picta
în fericire folosind... picurii de ploaie!
Rămâi copil.....
poezie de Georgeta Șuta
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre pictură, poezii despre copilărie sau poezii despre arte plastice
Taci
Taci!
Nu vreau niciun cuvânt
De ce s-arunci în vânt
Cu vorbe.
Taci!
Iar veșnicu-ți fior
De-o da vreun semn de dor
Eu am să-l prind din zbor.
Taci!
Și noaptea de povești
Nicicând să n-o trezești
Cu vorbe.
Taci!
Și lasă-ți ochii grei
Să-noate-n ochii mei
Și-am să-nțeleg ce vrei.
Taci!
Că-n lume n-am văzut
Nicicând un vis născut
Din vorbe.
Taci!
Cuvintele de spus
Mai mult de două nu-s
De ce vorbești în plus?
Taci!
Și noaptea de povești
Nicicând să n-o trezești
Cu vorbe.
Taci!
Iar de mă porți în gând
Și dorul ți-e flămând
Vreau să mi-o spui tăcând.
cântec interpretat de Doina Limbășanu, muzica de Vasile Veselovski, versuri de Doina Limbășanu
Adăugat de Iulia Mirancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre cuvinte, poezii despre vânt sau poezii despre naștere

Ochii tăi - sorii mei
Când te privesc, altfel vorbesc,
Când îți vorbesc, altfel privesc,
Când mă gândesc la tine... cresc
Și te-ndrăgesc de înfloresc,
Deși, afară și-n viața mea,
Începe toamna; O, cât aș vrea
Ca bătrânețea să ne mai stea
Întemnițată, de s-ar putea...
S-apuc să îți sărut-privesc
Picioarele când ostenesc
Și ochii-sorii când sunt triști,
Ca mulțumire că exiști.
poezie de Marius Robu (20 septembrie 2022)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre mulțumire, poezii despre flori sau poezii despre existență
Nihil sine Deo
Cu mâna să te-închini
Cu gura să dezbini
Să faci fapte cu toaca
Dar să nu vezi că-n troaca
În care-i vrei pe toți
Nu poți să bagi, să scoți,
După "bun" placul tău
Ce nu vrea Dumnezeu!
Acatiste de dai
Să crezi în duh și-n rai
Că geaba te închini
La oameni arlechini.
Unde nici slava nu-i
Credința, pusă-n cui,
Cuvânt ți-a ruginit
În gândul rău dospit.
Să te prefaci mieros
De-ai suflet oneros
Ți-e ție de folos
Dar nu ești credincios.
Așa cum vorbe dulci
N-ai cum să-împarți în pungi
Să-ndestulezi de harți
Doar joia după marți.
Când candelă aprinzi
Lumină să perinzi.
Și tihna, pacea ta, Împarte-o și-altcuiva
Fără s-aștepți nimic,
Nu-ți fă sufletul mic.
Degeaba vrei să pari,
Cu muritori vulgari!
Învață să fii Om!
Mai bine unui pom
Divulgă când ți-e greu
Nu unui fariseu.
Că-i plop, că-i nuc sau tei
Tu liniștea să-ți iei
Din rădăcini ca stânci
Statornice și-adânci.
Probabil maica ta
Crescut-a altceva
Și-ți zic să-ți amintești,
Fără să te smintești,
Maternul ei lirism
Sec de fariseism
Curat cum se-nchina,
Icoană- maica ta.
Prea greu s-o moștenești?
Prea trudnic să-mplinești?
Nimicul poleit
Demască-un ipocrit!
Așa că fă, cumva,
De nu te întina!
Ia-ți hrana din scripturi
Căciula să nu-ți furi!
19.08.2020
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre stânci, poezii despre pace, poezii despre mâini, poezii despre moștenire, poezii despre miere, poezii despre mamă sau poezii despre lumină

De ce?
De ce-ai vrea tu să îmi cunoști misterul,
Și tainele care mă fac să plâng,
Când răscolesc cu-n frigurare cerul,
Iar mâinile de neputință-mi frâng?
De ce-ai vrea tu să-mi afli visele,
Pe cine strigă noaptea până-n zori,
Când disperate rătăcesc cărările
Și-mi scutură petalele din flori?
De ce-ai vrea tu, să afli de ce-mi cântă
Sufletul, și-n pași de vals dansează,
Când ofurile toate se împlântă
În inima ce din adânc oftează?
De ce ai vrea tu, să afli cine-s eu
Ce gând ascuns te-ndeamnă către mine
De ce ești curios și mai mereu
Mă strigi duios chemându-mă la tine?
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre vals sau poezii despre muzică

Ce culoare au ochii tăi?
Nu știu ochii mei despre cine, ce-ți vorbesc,
Dar imaginea ta mi-e intipărită pe retină.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când te privesc,
E ca un deja vu, cu frame-uri pe secundă.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când mă atragi,
De simt cum pierd controlul,
E profunzimea lor, nu știu cum faci,
În viață îmi reamenajezi decorul.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când mă respingi,
În contradicție cu ceea ce simți
Și ascunzi în ei sensuri și non-sensuri,
Paradigme cu subînțelesuri.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când îți spun, mai stai,
Se deschid în semitonuri sau capătă nuanțe de nu pleca
Și mă întorci din drum,
Direcții diametral opuse,
Dar găsesc calea, chiar și-n vremuri demult apuse.
Ce culoare au ochii tăi, atunci când întreabă de mine,
Și-mi cauți privirea în oricine,
Pentru că în ei găsești ceva familiar,
Acel "așteaptă-mă", că vin îndat'.
Nu știu ochii mei despre cine, ce-ți vorbesc,
Dar derulează imagini în dublu sens,
În primul plan, mi te proiectează, așa cum te cunosc,
În perspectivă, mi te scanează interior-exterior.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imagine, poezii despre cunoaștere sau poezii despre contradicții
Ce mai faci, mamă?
Nici eu nu mai știu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor să îți mai văd odată chipul
În nopțile când sunt atât de trist
Și doar din amintirea-ți mai exist
Doresc ca uneori să mă mai cerți
Pe urmă, cu blândețe, să mă ierți
O zi de aș putea să îți vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc
Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încrețită,
Atige-o cu iubirea-ți infinită.
Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp să te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reușit să-ți spun cât te-am iubit.
Acolo unde ești, mai poți să mă privești?
Îmi este dor de tine și știu că mă iubești
Tu mi-ai rămas în inimă și-n gânduri
Și păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.
Ți-am mai vorbit din când în când de mine
Să nu te temi, aici e totul bine,
Aș vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică sau poezii despre păsări
Când îți lipsește mama
Când îți lipsește mama
și soarele se ascunde.
Se adâncește rana
și în suflet îți pătrunde.
Când îți lipsește mama
florile-n grădină mor.
Rău le oflește mana,
ajungi să plângi de mila lor.
Când îți lipsește mama
cu tine plânge și cerul.
Îți dorești chiar să treci vama,
să-i dezlegi și lui misterul.
Din înalt te cheamă mama
în brațe vrea să te strângă.
Să îți potolească rana,
ochii tăi să nu mai plângă.
poezie de Dumitru Delcă (29 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre vamă, poezii despre dorințe sau poezii despre Soare
În patul meu
Ah, cât de frumoasă ești
Seara când mi-adormi pe pernă,
Când în somn parcă-mi zâmbești
Cu o dragoste eternă!
În cascadă vălurită
Părul tău îmi umple patul,
Blânda, draga mea iubită
Cu păr negru ca păcatul!
Din făptura ta gingașă
Un oftat ți se prelinge,
Iar un sân, pe sub cămașă,
Mai obraznic, se împinge!
Palma mea, acum căuș,
Mai c-ar vrea ca să alinte
Sânul mic și jucăuș,
Dar mai bine stă cuminte.
Știu că sunt în vis, cu tine,
De aceea te-nfiori
Și-atunci cred c-ar fi mai bine
Să te-alint pe ochișori.
Eu mă rog către toți sfinții
Și-l mai rog pe Dumnezeu
Să mă vezi cu ochii minții
Și să mă iubești mereu!
Dormi, iubito, înger blând,
Îți șoptesc și te privesc,
Mă ia somnul murmurând:
"Oare știi cât te iubesc?"
poezie de Florentina Mitrică (28 august 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre păr negru

Numai una!
Pe umeri pletele-i curg râu
Mlădie, ca un spic de grâu,
Cu șorțul negru prins în brâu,
O pierd din ochi de dragă.
Și când o văd, îngălbenesc;
Și când n-o văd, mă-mbolnăvesc,
Iar când merg alții de-o pețesc,
Vin popi de mă dezleagă.
La vorbă-n drum, trei ceasuri trec
Ea pleacă, eu mă fac că plec,
Dar stau acolo și-o petrec
Cu ochii cât e zarea.
Așa cum e săracă ea,
Aș vrea s-o știu nevasta mea,
Dar oameni răi din lume rea
Îmi tot închid cărarea.
Și câte vorbe-mi aud eu!
Toți frații mă vorbesc de rău,
Și tata-i supărat mereu,
Iar mama, la icoane,
Mătănii bate, ține post;
Mă blestemă: De n-ai fi fost!
Ești un netot! Ți-e capul prost
Și-ți faci de cap, Ioane!
Îmi fac de cap? Dar las să-mi fac!
Cu traiul eu am să mă-mpac
Și eu am să trăiesc sărac,
Muncind bătut de rele!
La frați eu nu cer ajutor,
Că n-am ajuns la mila lor
Și fac ce vreau! Și n-am să mor
De grija sorții mele!
Mă-ngroapă frații mei de viu!
Legat de dânsa, eu să știu
Că am urâtei drag să-i fiu?
Să pot ce nu se poate?
Dar cu pământul ce să faci?
Și ce folos de boi și vaci?
Nevasta dacă nu ți-o placi,
Le dai în trăsnet toate!
Ori este om, de sila cui
Să-mi placă tot ce-i place lui!
Așa om nici vlădica nu-i
Și nu-i nici împăratul!
Să-mi cânte lumea câte vrea,
Mi-e dragă una și-i a mea:
Decât să mă dezbar de ea,
Mai bine-aprind tot satul!
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre vaci, poezii despre urâțenie, poezii despre supărare, poezii despre soție, poezii despre sat sau poezii despre prostie

Să nu-mi fie dor
O parte din mine ești tu, iubita mea fragilă!
Când mi se-ndoaie inima de nesfârșită milă,
Când mă revolt strigând apoi de-absurdă nedreptate,
Când mă trezesc cu noapte-n cap ca să le fac pe toate,
Când scot din greul așternut tălpile-nfierbântate,
Când toți acei ce te-au știut mă strigă-n pietate,
Meliodoră, alintând neîntâlnitu-ți nume,
Când râsu-ți mi-e splendoare din surâsul meu în lume,
Atunci neîndoios sunt tu, suflet de Filoftee,
Ce-n colț de Rai și-n mine stai, contur sfânt de femeie!
O parte din mine ești tu, iubitul meu, și-ți sunt spic!
Când trag îndârjită în ham, nu spun, docilă, nimic,
Când, pașnic, pe toate le iau așa precum au venit,
Când mă închid în mine, rănită de ce-am omenit,
Când ochii mi se umezesc și inima-i bulboane
De văd că omul este om, cum îți plăcea, Ioane,
Când mă aprind precum scânteia și tot ca ea mă sting,
Când în smerenie mă plec, Mâna Sfântă tind s-ating,
Atunci sunt poleită-n tu, marele suflet de Iov
E-acolo sus și-n mine e, așternut duios ostrov.
Sunt tu și tu, sunt eu cu voi, ne leagă strâns glicine,
Îmbrățișați în vioriu, stați lângă scumpul odor,
Deși plecați, nu-mi este dor, căci v-ați mutat în mine,
V-ați sfâșiat în două lumi, cumva... să nu-mi fie dor!
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie sau poezii despre revoltă

Să nu-mi fie dor
O parte din mine ești tu, iubita mea fragilă!
Când mi se-ndoaie inima de nesfârșită milă,
Când mă revolt strigând apoi de-absurdă nedreptate,
Când mă trezesc cu noapte-n cap ca să le fac pe toate,
Când scot din greul așternut tălpile-nfierbântate,
Când toți acei ce te-au știut mă strigă-n pietate,
Meliodoră, alintând neîntâlnitu-ți nume,
Când râsu-ți mi-e splendoare din surâsul meu în lume,
Atunci neîndoios sunt tu, suflet de Filoftee,
Ce-n colț de Rai și-n mine stai, contur sfânt de femeie!
.
O parte din mine ești tu, iubitul meu, și-ți sunt spic!
Când trag îndârjită în ham, nu spun, docilă, nimic,
Când, pașnic, pe toate le iau așa precum au venit,
Când mă închid în mine, rănită de ce-am omenit,
Când ochii mi se umezesc și inima-i bulboane
De văd că omul este om, cum îți plăcea, Ioane,
Când mă aprind precum scânteia și tot ca ea mă sting,
Când în evlavie mă plec, tind Mâna Sfântă s-ating,
Atunci în tu sunt poleită; suflet smerit, de Iov,
E-acolo sus și-n mine este un așternut ostrov.
.
Sunt tu și tu, sunt eu cu voi, ne leagă strâns glicine,
Deși plecați, nu-mi este dor, căci v-ați mutat în mine
Îmbrățișați în vioriu, stați lângă scump odorul,
V-ați sfâșiat în două lumi ca să nu știu ce-i dorul!
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare
Frumosul meu, azi te-am văzut, nu râde.
Mergeam pe drum cu ochii lăcrimându-mi calea.
Priveam Pământul ce nu se deschide
Ca să mă ia să îmi aline jalea.
Zâmbeai, tu nu faci asta. Mie, oare?
De ce-a vrut Dumnezeu să potrivească
Calea mea, cu drumul drumul tău? Mirare!
Ce bine e să te iubească
Si Cel de Sus și îngerii. De ai putea si tu s-o faci.
Încerci? Ți-e greu? Mai bine pleci?
O dată doar. Te uiți în ochii mei și taci.
Apropii gura de a mea... Rămâi pe veci.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gură, poezii despre frumusețe sau poezii despre Pământ

De-o fi să plec
De-o fi să plec și crezi că-i prea curând
Să nu mă cerți și să nu-mi porți ranchiună,
De lumea asta nu mă rup râzând,
Cu siguranță nu de voie bună!
De-o fi să plec te rog doar să mă ierți.
Am inima de-atâtea lacrimi plină...
Și nici cu cerul nu vreau să te cerți
Și nici nu vreau să cauți lumii vină.
Atât mi-a fost de lungă-a vieții ață,
Prea scurt popasul pe acest pământ.
Cum să trăiești în lipsa mea învață
Și poartă-mă în suflet și-n cuvânt.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre iertare