Fabulă literară

Un măgăruş, isteţ nevoie mare,
S-a săturat de iesle şi căruţă
Şi observând cum razele de soare
Se oglindesc pe-o floare, el o cruţă
Apoi răgi, din curte toţi să ştie,
Că el s-a apucat de poezie.

Ca debutant, nu a avut pretenţii:
A început să mâzgăle pereţii
Întâi la grajd, apoi şi la stăpâni,
Şi în curând la case din vecini.
A suportat nu rareori supliciul
Ce-l ofereau stăpânii săi cu biciul.
De remarcat că scrierile sale
Se limitau la scene pastorale.

Deşi a declanşat frecvent scandaluri
S-a apucat să ţină recitaluri,
Cu-atâta profunzime si tărie,
Că toţi sunt condamnaţi la insomnie
Pe-o rază de nu ştiu de câte mile:
Aceasta-a fost fatal, că Nea Vasile,
Stăpânul său, ţăran, ce nu prea ştie
Ce e adevărata poezie,
Pornit de un instinct răzbunător,
L-a dus şi l-a vândut la abator.

Morala
Chiar dacă ai talent, nu fii măgar,
Când te măsori c-un critic literar.

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă literară

Un măgăruş, isteţ nevoie mare,
Tentat în zori de zi, de Aghiuţă,
Înduioşat de razele de soare
Ce se oglindeau pe-o roată de căruţă,
Răgi cu foc, în curte să se ştie,
Că-i un talent şi scrie poezie.
La început nu a avut pretenţii:
A început să mâzgăle pereţii
Întâi la grajd, la şură, la stăpâni,
Şi-apoi la alte case din vecini,
Chiar dacă-a suportat, din greu supliciul,
Ce-l ofereau stăpânii săi, cu biciul.
De remarcat că gândurile sale
Se limitau la scene pastorale.
Deşi a declanşat frecvent scandaluri,
S-a apucat să ţină recitaluri,
Cu-atâta profunzime si tărie,
Că toţi sunt condamnaţi la insomnie,
Pe-o rază de nu ştiu de câte mile:
A fost un gest fatal, că Nea Vasile,
Stăpânul său, tăran, ce nu prea ştie
Ce e adevărata poezie,
Pornit de un instinct răzbunător,
L-a dus şi l-a vândut la abator.

Morala

Chiar dacă ai talent, nu fi măgar,
Când te măsori cu-n critic literar.

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie, poezie

Poezie, poezie,
Deşi sunt femei o mie
Eu îţi dau iubirea ţie
Ca pe o bijuterie.

Poezie, poezie,
Eşti frumoasă şi zglobie
Te sărut cu bucurie,
Cea mai bună terapie!

Poezie, poezie,
Este limpede, se ştie
Am face-o mare prostie
Să nu fim soţ şi soţie.

Poezie, poezie,
Nu ne leagă o hârtie,
Când iubeşti cu-aşa tărie
Eşti unit pe veşnicie.

poezie de Octavian Cocoş (29 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui critic de poezie

Să fii critic literar
Când de versuri n-ai habar,
Săvârşeşti o blasfemie
Tot vorbind de poezie.

epigramă de Gheorghe Busuioc din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristă floare

Dacă nu mor, cui rămâi?
Dacă mor, a nimănui.

Viu de ce să fiu aş vrea,
Dacă nu te pot avea?

Mort de ce să vreau să fiu,
Dacă mort înseamnă viu,

Iar viu se traduce prin:
Fără tine? Ca un crin

Rupt de vânt, nepăsător
Dacă mă usuc şi mor

Într-o zi sau, într-o glastră,
Pus de tine la fereastră,

Deşi nu sunt viu, să par,
Cât mai am apă-n pahar...

Versul meu, ce tristă artă,
Vas viu la o floare moartă

Care pică pe-o hârtie,
Dorul tău când o adie,

Mâna mea ce-n tremur scrie,
Frunză-n moarte, frunză-n vie

Literă cu literă
De aripi se scutură

Ca petalele, pe rând,
Până cine ştie când...

Chiar această poezie
Poate ultima să fie.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călcâiul lui Ahile

Un cimpanzeu, în jungla citadină,
Descoperi natura sa divină,
Putând să vadă chiar şi un ateu,
Că îngloba particula de "zeu".
Îsi puse deci pe frunte o coroană,
De frunze, pe-a sa tigvă roşcovană
Şi sta măreţ pe tronul din liane,
Improvizând un sceptrul din banane.
A început timid, apoi sonor,
Să cucerească voturi în popor,
Instituind curând, fără sfială,
Un soi de dictatură personală.

Dar intr-o zi, ţinând o cuvântare,
Se ridică maimuţa în picioare,
Şi ca să fie mai convingător,
Bătu cu frenezie din picior.
Aceasta-a fost se pare o greşeală,
Fiindcă apărând în pielea goală,
Poporul, până-atunci umil, sfios,
De râs nebun, se tăvălea pe jos!

Morala

Problema scapă, des, de sub control,
Când te ridici... dar eşti în fundul gol!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai trecut un an din viaţa mea

Am îmbătrânit măicuţă
Si-n curând la tine vin
Anii-mi sunt într-o căruţă
Care-mi lasă doar suspin

Şi nu-nţeleg bucuria
De-a mai aduna un an
În buchetul bătrâneţii
Când s-a dus clipa în van

Singurul motiv pe care
Sa il am, nu am putut,
N-a venit pe-a mea cărare
Şi copii nu am avut

Nu prea am fost fericită
Dar de viaţă-mi pare rău
Şi chiar de nu-i strălucită
Nu aş vrea să merg în hău

Însă timpul nu ma iartă
Clepsidra s-a cam golit
Deşi sufletul mă ceartă:
- Ce-i cu tine? Te-ai tâmpit?

Bucură-te cât poţi încă
De un zâmbet, de o floare
Şi fii tare ca o stâncă
Cât ai razele de soare!

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picături de poezie

Picături de poezie

Dacă ai pune frunza
să facă poezie,
atunci frunza
cu ce oare ar scrie?
Nu ştie nici ramul,
nici codrul nu ştie
în freamăt şi-n valmă,
cu ce oare frunza ar scrie
când iată, aproape-i de toamnă.

Dacă ai pune iarba
să facă poezie,
atunci iarba
cu ce oare ar scrie?
Nu spune cuvinte,
creşte, se ofileşte,
se frânge-n două,
cu ce oare iarba ar scrie
când uite, vara trece
şi nu mai plouă.

Dacă ai pune steaua
să facă poezie,
atunci steaua
cu ce oare ar scrie
de acolo, din nemurirea ei?
Numai Dumnezeu ştie
care-a facut-o ca pe noi din iubire
şi din dor de poezie.

Dacă ai pune Fiul Lui
să facă poezie,
atunci Fiul de pe cruce
cum şi-ar scrie poezia?
Nu ştie nici Maica Preacurată Maria,
nu ştie nici Pilat
cel pe mâini spălat,
nici Baraba cel vorbăreţ,
nu ştiu nici oştenii romani
care fac de pază
şi se-ncălzesc la foc.
Ştiu însă totul
cele doua cuie
bătute în palme,
dar ele nu pot scrie
din care şi ani mai cad
picături de poezie.

Inviato dall'app Tiscali Mail.

poezie de Iurie Bojoncă (2021)
Adăugat de Iurie Bojoncă
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta, poezie

Am început să scriu azi poezie
Ce-ar mai fi fost odata scrisă,
Nu-nşir în versuri vorbărie,
Ci scriu, de mine, tainice-nţelesuri.
Nu-nclin balanţa înspre scrisuri multe,
Nu am pretenţii de poet 'bogat',
Mă lupt cu mine, să mi-aduc un bonus,
Din tinereţea mea, de altădat'.
Cu poezia am crescut odată
Când alfabetu'-am început a scrie
Şi m-a-nsoţit şi-acum, şi-n vise,
Azi încercând să scriu o poezie.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu Anul nou

ca de fiecare dată mă prinde schimbarea la faţă fără întrebări pregătite
şi anul nou nou vine, începe chiar şi fără interviul de rigoare
el face ceea ce ştie mai bine, îşi oferă zilele ofrandă
tuturor, fără discernământ

şi câte nu aş fi avut să-l întreb (chiar dacă ştiu că nu răspunde tuturor)
dar încercarea tot încercare rămâne, şi nu întotdeauna costă
de pildă l-aş fi întrebat unde se duc toţi cei ce fac mârşăvii
şi când îşi vor plimi plata şi răsplata

apoi mă gândeam să-l întreb dacă prostia o să înceapă să doară
chiar dacă uneori sunt rău, dar... mi-ar place să-i văd tăvălindu-se de durere
pe toţi cei care se cred buricul pământului
dintre degete

cândva îmi plăcea să-i ascult: atât pe vechiul an cu ale lui cât şi pe cel nou
acum ştiu că poveştile lor sunt de fapt poveştile noastre
de aceea iau din când în când pauză la ascultare.
şi mă retrag mut şi surd. printre alte cuvinte.

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, de ziua poeziei

Azi, de ziua poeziei
Vreau să scriu acest vers.
Nu ca lumea să mă ştie,
Nu am niciun interes.

Căci scriind o poezie
Nu devii bogat sau cu mulţi bani.
O poezie bună
Dăinuieşte peste ani.

Vă îndemn pe toţi cu bucurie,
Să fim mai înţelepţi.
Hai azi să recităm câte o poezie
Şi să-i slăvim pe poeţi.

poezie de Vladimir Potlog (21 martie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi critic literar nu înseamnă că l-ai apucat pe Dumnezeu de un picior. A fi critic literat - iată o profesie ingrată!

Marin Sorescu în Uşor cu pianul pe scări (1985)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul rol, ultima scenă

Ieri ai avut aplauze, dar azi
Nimenea, când te vede, nu te ştie.
Toţi cred că viaţa ta e-o tragedie,
Toţi râd cum faci numai un pas şi cazi!

Nu te ridică nici un trecător.
Grăbindu-se, ei vreme n-au de tine.
Ieri te ducea în braţe un popor,
Iar şefii statului---în limuzine.

O, Doamne, duşi demult sunt acei ani
Şi-acum doar Tu mai vezi o bătrânică
Ce-n nopţi târzii, pe-o bancă, sub castani,
Când vede oameni tremură de frică.

În camera ei mică, la etaj,
Cu ordine i-s pline trei sertare.
Ca pe gunoi, le toarnă-n sacvoiaj
Şi coborând, le-aruncă-n drumul mare!

Apoi bastonu-i lunecă pe-asfalt
Şi-atunci când vrând să-l prindă se destramă,
Parcă pe scenă a îngenuncheat,
Iar spectatorii toţi la bis o cheamă!

18 iulie 2019

poezie de Traian Vasilcău din facebook, 2019
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

D-lui I.C. Uţă, mare negustor de cereale

Isteţ a pornit-o Uţă,
Întâi modest, c-o căruţă,
Mai apoi, tiptil-tiptil,
Se sui-n otomobil.

epigramă de Ştefan Ricman din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina gândului

Ţi-am vizitat grădina gândului
Şi-am dat de-o floare foarte rară,
Nici n-am apucat ca s-o privesc,
Că s-a inchis, deşi, nu se făcuse seară.

Am fost apoi la grădinar
Să-mi spună cum şi... unde-i cheia,
Dar el era plecat la târg
Dup-o sămânţă ca aceea.

Prin jur, grădinile-s pustii
Şi toate pline de ciulini.
Înţelegând atunci de ce
Nu se deschide la străini,

Am să aştept în prag, de seara,
Când ziua se retrage...-n pat,
Lăsând loc nopţii să se-ntindă
Şi să cuprindă-ntregul sat.

S-o văd măcar cum se deschide
Să prindă-un răsărit de soare,
Fără să ştie că din tindă,
Priveşte unu' care-l doare.

poezie de Julian Radu
Adăugat de Julian Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indignare bovină

Pentru că boul "s-a ajuns",
Adică-n sat, ca preşedinte uns,
Măgarul, ce-l ştia c-a fost... măgar,
Din vremea când fusese doar primar
Într-o ogradă-n care a putut
Prin furt, să-şi rotunjească-al său avut,
Luând, prin fals în acte, şase case,
Pe care, evident, le-nchiriase,
Măgarul, deci, cu acte-a dovedit
Că boul, preşedinte parvenit,
E un penal cum nu s-a mai aflat
Şi-ar trebui să dea-napoi, la stat,
Toţi banii încasaţi în mod nedrept.
Dar boul operase mai "deştept":
Ales, cum ştim, ca preşedinte-n sat,
O cucuvea juristă-a constatat
Că ar avea mereu imunitate,
Deci, faptele-i n-au cum să fie judecate.
Iar bou-atunci, dorind să îşi arate fala,
A şi mugit, puternic, în satul lui, MORALA:

"Ce treabă-are măgarul, răspunsul chiar îmi scapă,
Să ştie el, de unde un bou bea-ntruna apă?"

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nebunia maselor se clădeşte pas cu pas.

Întâi dezbrăcatul până la lenjerie, apoi de tot.
Întâi abandonarea cititului, apoi renunţarea la gândire.
Întâi credinţa naivă, apoi fanatismul religios sau ideologic.
Întâi ura şi discriminarea, apoi omorul.

Prostia omenească e notorie, dar la prostie rareori ajungi dintr-un salt. De cele mai dese ori trebuie să urci nişte trepte (sau să le cobori). Şi în prostie e nevoie de perseverenţă, de gradaţie. Ecce homo.

poezie de Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă a nu plânge...

Încearcă a nu plânge, când zorii dimineţii
Nu vor putea să-mbrace în purpură poeţii,
Şi tu, nu plânge dacă ei nu mai pot să scrie,
De dragoste de viaţă o altă poezie.

E un sfârşit în toate, cum este pe pământul,
Unde o nemurire e numai în Cuvântul,
În care toţi poeţii au fost şi-or să mai fie,
Trăind doar cu Femeia, mereu, în Poezie,

Că lor le e Femeia un vis crescut în floare
Şi ea le este muză, în veci nemuritoare,
Aşadar, tu, nu plânge, Femeie, când se duce,
Poetul să îşi pună în vers aripi de Cruce,

El ştie că-i rămâne, în urmă, numai cântul
Iubirii lui, ce poate a înflori pământul,
Nu plânge, când el ştie că nu-i va fi sfârşitul
Acolo unde Crucea-i aşteaptă răsăritul...

poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logică bovină

Pentru că boul s-a ajuns,
Adică-n sat, ca preşedinte uns,
Măgarul, ce-l ştia c-a fost... măgar,
Din vremea când fusese doar primar
Într-o ogradă-n care a putut
Prin furt, să-şi rotunjească-al său avut,
Luând, prin fals în acte, şase case,
Pe care, evident, le-nchiriase,
Măgarul, deci, cu acte-a dovedit
Că boul, preşedinte parvenit,
E un penal cum nu s-a mai aflat
Şi-ar trebui să dea-napoi, la stat,
Toţi banii încasaţi în mod nedrept,
Pe casele furate ca "deştept".
Fiind el, însă, preşedinte-n sat,
O cucuvea juristă-a constatat
Că boul este, totuşi, "împărat"
Şi are, evident, imunitate,
Iar faptele-i, desigur, nu pot fi judecate.
Iar bou-atunci, ca să-şi arate fala,
A şi mugit, puternic, în satul lui, MORALA:

"Ce treabă-are măgarul, răspunsul chiar îmi scapă,
Să ştie el de unde un bou bea-ntruna apă"?

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început, Kafka a fost citit cu o expresie tragică pe chip. Apoi s-a aflat că, citindu-le prietenilor săi primul capitol din Procesul, Kafka i-a făcut pe toţi să râdă. Toată lumea a început atunci să se forţeze să râdă, fără să ştie prea bine de ce.

Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

10 de Bâte (Sonet Tarot)

Te-ai apucat de mult prea multe lucruri
Şi te-ai împovărat atât de tare,
Încât nici nu mai ştii cum să te bucuri,
Munceşti din zori pân' la apus de soare.
Şi încet-încet puterea îţi slăbeşte,
Iar ce făceai cândva cu uşurinţă
Acum te-apăsă şi te copleşeşte
Şi te vei prăbuşi cu neputinţă.
Cu trupul sau cu mintea toţi lucrează,
Dar cine e deştept, ştie prea bine
Că un efort prea lung epuizează
Dacă răgazul nicidecum nu vine.

Când simţi că nu mai poţi, ce mult contează
Că cineva povara-ţi uşurează.

poezie de Octavian Cocoş (13 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!