La început, Kafka a fost citit cu o expresie tragică pe chip. Apoi s-a aflat că, citindu-le prietenilor săi primul capitol din Procesul, Kafka i-a făcut pe toţi să râdă. Toată lumea a început atunci să se forţeze să râdă, fără să ştie prea bine de ce.

Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kafka, Franz

Kafka este poetul care a dat cea mai pură expresie secolului XX.

definiţie de Elias Canetti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat roman, America lui Kafka: într-adevăr, de ce şi-a situat tânărul prozator de douăzeci şi nouă de ani acţiunea primului său roman pe un continent unde n-a călcat niciodată? Alegerea arată o intenţie clară: aceea de a nu face realism, mai mult, de a nu face ceva serios. Nici măcar nu s-a străduit să-şi suplinească ignoranţa prin studiu; şi-a format propria idee despre America după lecturi de mâna a doua, după tot soiul de reprezentări populare, şi, într-adevăr, imaginea Americii este (intenţionat) alcătuită în romanul său doar din clişee; în ce priveşte personajele şi trama povestirii, sursa de inspiraţie este (aşa cum aminteşte în jurnal) Dickens, în special David Copperfield (despre primul capitol al Americii, Kafka spune că e o pură imitaţie a lui Dickens): el preia motive concrete, se inspiră din personajele lui, şi mai ales din atmosfera în care se scaldă toate romanele sale... America lui Kafka este o literatură inspirată de literatură, ba este chiar, în genul respectiv, o operă clasică, dacă nu chiar fondatoare.

Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea nu a fost făcută înaintea iubirii

de ce să fi făcut dumnezeu lumea ca-n scriptură
de ce să fi început cu decorul
eu cred
aşa cred eu cu toată erezia
că la început nu a fost cuvântul
rostirea nu dă naştere lumii
mai degrabă cred că la început a fost iubirea
şi eva
şi păcătosul de adam
un pofticios nebun plin de dorinţă
abia apoi au început să facă lumea
cum a vrut ea doamne

poate că a zâmbit un pic şi ai făcut cerul
alături de ochii ei ne trebuiau şi niscai stele
un pic de soare
o lună
şi alte acareturi
o decapotabilă
un amărât de cont în bancă
şi un urmaş
ca lumea să fie întreagă

nu sunt eretic
dar nici ceea ce preoţii numesc enoriaş
sunt genul acela de păcătos consecvent
care nu se ascunde de lună
oricum nicio stea nu poate jura că nu mă ştie
cum nici eu nu port pene tot timpul
uneori doar coarne
aşa
în loc de conştiinţă
prelungiri de nu mai stiu cum
până nu mai ştiu unde

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râsul are diverse stadii. În fond, dacă ne gândim bine, în viaţă nimeni nu vrea să râdă de el. Toată lumea vrea să râdă, fie de ceva, fie de cineva. Se întâmplă drame mari, uneori, dar din cauza unei situaţii care trage spre râs, tu râzi.

Dem Rădulescu în Almanahul Cinema (1987)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii au început să râdă alţii au râs de la început.

David Boia (16 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de Cuvânt

Cuvântul nu a fost la început
Doar la început;
Cuvântul va fi la început
Şi la sfârşit.
Primul cuvânt a fost despre ce a urmat,
Adică despre sine.
Primul cuvânt nu a fost ceva de felul:
O, ce minune; ah, ce viaţă; mamă ori au!
Acel Cuvânt suntem chiar noi;
Fiecare om e o literă.
Cuvântul a fost la început.
Ne vom găsi noi locul în el,
Până la urmă!...

poezie de Marius Robu din Aproape alb (2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofă ultimă

Dimineaţa
când a venit medicul închisorii
era prea târziu.
Trupul lui Ion
se crispase pe scândurile patului.
Spumă verde se ivise în colţul gurii.
A început să râdă de Sultana
că nu ştie să facă paşii la horă.
Pe urmă a înjurat boii
care întârziau la jghiab
şi a murit.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofă ultimă ...

Dimineaţa
când a venit medicul închisorii
era prea târziu.
Trupul lui Ion
se crispase pe scândurile patului.

Spumă verde se ivise în colţul gurii.
A început să râdă de Sultana
că nu ştie să facă paşii la horă.
Pe urmă a înjurat boii
care întârziau la jghiab
şi a murit.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată cruzimea plecării tale – poate pe veci – nu e în stare să frângă elanul dragostei mele: vreau s-o ştie toată lumea, şi nu o tăinuiesc, sunt fericită că am făcut tot ce-am făcut pentru tine, împotriva a tot ce se cade, a tuturor datinelor. De când am început să te iubesc, onoarea şi religia mea constau numai în a te iubi fără margini.

Mariana Alcoforado în Scrisorile portugheze ale Marianei Alcoforado, A patra scrisoare (1669)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proces de conştiinţă

Recitind romanul Procesul a lui Franz Kafka
Mi-au venit în minte toţi oamenii care au murit în închisorile comuniste.
Unii pentru originea lor nesănătoasă!
Alţii pentru posesie ilegală de idealuri!

Condamnaţi încă din uter şi deposedaţi de spaţiul lăuntric
Nimeni nu le-a ascultat vreodată pledoaria!

Ei, mai mult ca noi
Ar merita să li se inventeze Învieri!

Şi totuşi, cu un sâmbure de adevăr
Nu se face lumină!

Nu peste mult timp istoria se va rostogoli pe drumuri bătătorite
Încercând încă odată să ne deformeze percepţiile
Până la absurd!

Recitind romanul Procesul a lui Franz Kafka
Poate fi concluzionat un singur lucru:
Îngropându-ne trecutul
În fiecare dintre noi
Moare
Un Josef K.

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De tine mai mi-aduc aminte...

am început să nu te chem, am început să mă împac cu sine,
am început să te alung, am început să fug, pe orişiunde

am început să te privesc, ca pe o floare, orişicare,
am început să fug de gând, acolo înfloreai dureri amare

am început să te gonesc, din nopţile care mai stau de veghe,
care topite, vin, se duc, în zorii zilei reculese

am început să mai zăresc, iar cerul plin cu picături de ploaie,
aşteaptă să se scurgă lin, să spele limpede atâtea zoaie

am început să le aşez, cuvintele cu rime, fără rime,
în ordinea firească ieri, erau durerile din mine

am început cu soarele stingher, o nouă zi, o nouă dimineaţă,
încerc să râd şi nu aştept, sa-mi faci cafeaua, dulce, caldă

am început să-mi pun pe chip, momente singulare, fără tine,
de-acum voi merge să ascult, foşnitul pomilor prin lume

am început şi nu ştiu cum, voi fi de-acum spre înainte,
îmi las ţigarea fumegând, să-şi scuture cu scrum dorinţe

am început nou început, amar sau dulce, cine ştie,
cu mâinile în buzunar, pe drum, de tine mai mi-aduc aminte

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala râsului

S-a născut dintr-un hohot de râs.

Când părinţii au trebuit să îi arate lumea
El a început să râdă în faţa fiecărui lucru,
Până la soare.
Şi a fiecărui cuvânt,
Până la infinit.

La şapte ani încă nu se oprise din râs
Şi doctorii l-au trimis la şcoală.
Profesorii i-au arătat cartea de fizică
Dar el râdea ţinându-se cu mâinile de burtă.
La istorie ajunsese cu mâinile la genunchi.
La geografie, la tălpi.

Atunci doctorii i-au recomandat trei femei
Demne de acest nume,
De care să se-ndrăgostească,
Dragostea intrând în profilaxia liniştii.
Cum să vă spun?
Pe prima a iubit-o-n hohote,
Pe a doua a zâmbit-o,
Cu a treia s-a-necat de râs.

Atunci doctorii i-au prescris moartea,
S-o ia o dată în viaţă
Şi după aceea câte o linguriţă
Din trei în trei veşnicii.

Dar şi în mormânt
El tot mai continuă, şi azi, să râdă.

Până acum a fost mutat în vreo
Şapte cimitire
La cererile repetate
Ale răposaţilor.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă uit la public, în primul rând, mă uit la omul care ştie să râdă.

citat celebru din Nicu Constantin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sau lumea e foarte mică sau noi suntem enormi de reuşim s-o umplem toată.

citat celebru din Franz Kafka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea actuală pare un film făcut de Mefisto pe un scenariu de Kafka.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arthur: Am primit veşti că a fost văzută o bestie dând târcoale pădurii de lângă graniţa de nord.
Uther: Ce fel de bestie?
Arthur: Păi, se spune că are cap de leu, aripi de vultur şi... faţă de... faţă de urs. (Merlin se abţine cu greu să nu râdă.) Cred că a fost invocată prin magie.
Uther: Atunci trebuie să o distrugem.
Arthur: Plec spre graniţa de nord mâine dimineaţă.
Uther: Dar vei pierde turnirul!
Arthur: Oricât de mult aş vrea să concurez, datoria mea faţă de Camelot e pe primul loc.
Uther: Desigur, ai dreptate! (Arthur se uită la Merlin, care încă se mai străduieşte să nu râdă.)

replici din filmul serial Merlin
Adăugat de Marin Irina, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria a aflat că acela care a aruncat primul cu piatra a început să schimbe şi lumea.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne simţim umiliţi de greşelile comise de noi, ci de gândul că această umilinţă poate fi văzută de toată lumea.

citat din Milan Kundera
Adăugat de Abdul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta priveşte întotdeauna personalitatea în întregul ei. De aceea, arta este tragică în esenţa sa.

citat clasic din Franz Kafka
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu are nici un rost să ceri ce este al tău; e încercare disperată de a face oamenii să râdă de ceva, iar ei să râdă de tine.

aforism de Victor Martin din Ţara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!