Călcâiul lui Ahile

Un cimpanzeu la zoo, în grădină,
Descoperi natura sa divină
Putând să vadă chiar şi un ateu,
Că deţinea particula de "zeu".
Îsi puse deci pe frunte o coroană,
De frunze, pe-a sa tigvă roşcovană
Şi sta pe-un tron făcut dintr-o liană
Improvizându-şi sceptrul din banană.
A început timid, apoi sonor,
Să cucerească voturi în popor,
Instituind, curând, fără sfială,
Un soi de dictatură personală.
Dar intr-o zi, ţinând o cuvântare,
Se ridică maimuţa în picioare,
Şi tot poporul, pân-atunci sfios,
Murind de râs, se tăvălea pe jos.

Morala
Problema scapă des de sub control,
Când te ridici şi eşti în fundul gol.

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călcâiul lui Ahile

Un cimpanzeu, în jungla citadină,
Descoperi natura sa divină,
Putând să vadă chiar şi un ateu,
Că îngloba particula de "zeu".
Îsi puse deci pe frunte o coroană,
De frunze, pe-a sa tigvă roşcovană
Şi sta măreţ pe tronul din liane,
Improvizând un sceptrul din banane.
A început timid, apoi sonor,
Să cucerească voturi în popor,
Instituind curând, fără sfială,
Un soi de dictatură personală.

Dar intr-o zi, ţinând o cuvântare,
Se ridică maimuţa în picioare,
Şi ca să fie mai convingător,
Bătu cu frenezie din picior.
Aceasta-a fost se pare o greşeală,
Fiindcă apărând în pielea goală,
Poporul, până-atunci umil, sfios,
De râs nebun, se tăvălea pe jos!

Morala

Problema scapă, des, de sub control,
Când te ridici... dar eşti în fundul gol!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ironia sorţii

Un parior dresă un cimpanzeu,
Ce-a deveni neîntrecut jocheu.
Era uşor, agil, cu gură mare,
Iar calul relaxat părea să zboare.
Ca şi trofeu, acest jocheu cu blană,
Se mulţumea, modest, cu o banană,
Pe cănd stăpânul său cu rang de Sir,
Îşi îndesa cu sutele-n în chimir.
Urmând o competiţie-nsemnată,
Stăpânul, lacom, l-a înscris pe dată
Şi-avid să depăşească bariere
A pariat întreaga sa avere.
Maimuţa cu cascheta sa vărgată,
Luă un start lansat, ca o săgeată,
Lăsînd plutonu-n spate cam o milă,
Zburând spre o victorie facilă.
Cand mai avea din cursă o zecime,
Subit văzu maimuţa în mulţime,
Un prichindel cu plete lungi, bălane,
Ce-avea în mână câteva banane.
Aplaudată şi fiind pe val,
Sări maimuţa grabnic de pe cal
Şi alergă la copilaş, pe dată,
Crezând că o să fie premiată.

Morala

Pe cai înalţi, avem în cap de ţară,
Mulţimi de cimpanzei, ce vor să pară,
Că au, vremelnic, trăsături umane...
Dar sunt înnebuniţi după banane!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepuraşul şi cioara

Un iepuraş parca maşina chiar lângă un înalt stejar,
Dar unde îşi făcuse cioara, sus pe o cracă, un cuibar,
Şi când voia deplin să tragă în piept al zorilor nesaţ,
Găsea, cu scârbă, pe capotă, grămezi întregi de găinaţ.
La început strigă la cioară cerându-i să îşi ceară scuze,
În timp ce cu un smoc de frunze, ştergea şi da mărunt din buze,
Apoi văzând că treaba merge la fel de prost şi-n-continuare,
A început s-arate pumnii şi să înjure-n gura mare.
Cum nu avea câştig de cauză cu nesimţiţii de croncani,
A prins intens să-i bombardeze cu uscături şi bolovani,
Dar cuibul fi'nd la înălţime, cu constituţie plăpândă,
N-avea se pare iepuraşul vreo mică şansă de izbândă.
În timp ce cumpăra legume la piaţă,( l-a trimis soţia,)
O revelaţie divină schimbă pe dată strategia:
Mută maşina-n altă parte, trecând cu râvnă la săpat,
Făcând sub pomul cu pricina, grădina sa de zarzavat.
Punând seminţele în brazda săpată proaspăt în pământ
Şi zilnic, gratis, de la cioară, grămezile de-ngrăşământ,
Creşteau legumele-n prostie, mulţi morcovi, varză şi bostani,
Că în decurs de-un an de zile se strânse un purcoi de bani.

Morala 1
De soartă când eşti încercat,
Poţi face bani şi din rahat.

Morala 2
Când cu rahat aruncă-n tine,
Mulţi vor, de fapt, să-ţi facă bine!

Morala 3
Averile şi şapte case,
Se fac din treburi căcăcioase!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă cu silicoane

O vacă ce voia în ciurdă mult mai rapid să avanseze,
S-a hotărât să facă pasul, la uger să se opereze,
Să-şi implanteze silicoane umflate, grele, uriaşe,
Ce grabnic să o propulseze în topul vacilor fruntaşe.
Şi botox şi-a băgat în buze să pară tuturor drăguţă,
Ba chiar să fie invitată-n emisiunea lui Măruţă
Şi-a cumpărat botine scumpe, de la promoţie şi iată,
Că a ajuns din vaca proastă, subit, o vacă încălţată!
Ajunsă înapoi în staul, pe tocuri şi cu mers tălâmb,
De toată lumea suspectată că a ajuns să calce strâmb,
Ea a stârnit pe loc invidii şi-n loc de-aprecieri sublime,
Au început subit să curgă rapoarte, plângeri, anonime,
Ba şi insinuări voalate menite să îţi strice cheful,
Că ar avea o legătură neortodoxă chiar cu şeful.
De-atât scandal şi tevatură, noian de otrăvite şoapte,
Scăzu dramatic apetitul pentru producţia de lapte
Că s-au luat măsuri urgente şi o echipă de control,
A apărut având un frunte un bou imens, cu glas domol,
Ce a făcut doar şcoala vieţii, căci clase el avea doar două,
Dar promovase cu partidul uitându-se la poarta nouă.
Văzând că vaca strică treaba cu obiceiurile-i rele,
A transferat-o chiar la sediu să-i toarne lapte în cafele,
Căci îi plăcuse de văcuţă şi să scuteasc-o filodormă,
O puse pe un post de capră, dar numai cu juma de normă!

Morala 1
Şi botoxul şi siliconul în cantităţi exagerate,
Pot să provoace un dezastru când este vorba de lactate.

Morala 2
De vei uza de silicoane să avansezi la un birou,
Există riscul foarte mare să nimereşti ca şef, un bou.

Morala 3
O avansare prea rapidă de te va duce în ispită,
Nu o s-ajungi o secretară, ci doar o capră travestită!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opţiunea sigură

E opţiune personală
Ce fund alegi, de care soi:
Dar ca să nu te-alegi c-o boală,
Alege fundul de butoi!

epigramă de Valentin David din Duel epigramatic
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectele geloziei

Vulpoiul, cu o viaţă grea, mizeră,
Fiind un biet şofer de gunoieră,
Ce viaţa-l condamnase la canoane,
Căci zilnic încărca la tomberoane,
Avea în vizuină-o soţioară,
Incandescentă ca o zi de vară,
O vulpe mai subţire ca nuiaua,
Că pe masculi îi apuca damblaua.
Dar într-o zi de marţi, cam fără chef,
Vulpoiul îl rugă, umil, pe şef,
Să-i dea soţiei sale-un loc de muncă,
Să nu mai spele vase în speluncă.
S-a adunat pădurea, ca la urs,
Când vulpea a venit să dea concurs,
Iar şeful, constructiv, i-a-ntins o mână
Şi a testat-o timp de-o săptămână.
Chiar dacă nu era prea educată,
S-a dovedit extrem de talentată
Şi-arzând etape, cu CV-ul gol,
Ajunse vulpea şef la Protocol!
Se descurca-n diverse situaţii,
Vulpoiul era dus în delegaţii,
C-a avansat şi dânsul, va să zică,
Şi-acuma conducea maşină mică.
Cu cât lucra vulpiţa mai din plin,
Vulpoiul rătăcea prin Severin,
Ba chiar ajunse singur şi pribeag,
Ca să păzească via-n Babadag...
Cum vorbele au început să iasă,
Vulpoiul a bătut cu pumnu-n masă
Şi-uitând de politeţe şi sfială,
S-a dus la şef, să-i ceară socoteală.
Nervos, acesta l-a concediat,
Dar îmbunat de vulpe, l-a iertat
Şi astfel a ajuns, din răzbunare,
Vulpoiul muncitor la vidanjare.

Morala 1
Când eşti sărac, gelos, mereu plecat,
Nevasta-ţi face viaţa de rahat.

Morala 2
De muncă uneori îţi piere cheful,
Când soaţa ta pe mână e cu şeful.

Morala 3
Degeaba soţu-i pe volan cu mâna,
Când doar soţia poate trage frâna!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intr-o societate coruptă, într-o dictatură, în cele totalitare, mulţi oameni cinstiţi valori ale acelui popor, nu există decât dacă devin cu adevărat dizidenţi. Ei nu rămân, nici măcar în istoria acelui popor!

Viorel Muha (august 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maimuţa şi prostul cu pile (epigramare după un proverb indian din Indiile de West)

Cu cât mai sus se urcă maimuţa în copac,
Cu atât mai mult şi-arată şi fundul şi-al ei crac.
Cu cât maimuţa urcă, ascultă-aici la moşu',
Cu atât mai mult se vede că are fundul roşu.
La fel e şi cu prostul, prin pile pus în post:
Cu cât în funcţii urcă, vedem cât e de prost.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul prostiei (19 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Karen: Atunci când eşti sora primului ministru, problema e că viaţa îţi este privită dintr-o perspectivă destul de dură. Ce a făcut fratele meu astăzi? A apărat interesele ţării. Şi ce am făcut eu? Am făcut un cap de homar din straturi de ziare presate.

replică din filmul artistic Pur şi simplu dragoste, scenariu de Richard Curtis
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Covor de frunze ruginite

Sfios, călcam pe frunze ruginite,
Ce este-al toamnei nesfârşit covor,
Trăiam în melancolicul decor,
Un timp ascuns în gânduri regăsite.

Se scurge vremea încet, pe nesimţite,
Iar clipele dansează-ameţitor,
Că noi simţim al toamnei drag fior
În inimile noastre răscolite.

Ca doi copii ne ţinem azi de mână
La fel cum am făcut şi-n alte dăţi,
Eşti vraja reîntâlnirii şi stăpână

Ce-alungi nelinişti şi singurătăţi.
Un murmur de izvor dintr-o fântână,
Cu setea de dorinţe, când mi te-arăţi!

sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabula patriotismului

Viespea slabă, costelivă şi lipsită de avere,
A dorit şi ea s-ajungă înăuntru-n stup, la miere
Şi-şi făcu cu grijă planul, fără urmă de sfială,
Să-şi realizeze visul chiar de Ziua Naţională,
Când albinele serbează şi au zi de relaxare.
Îmbrăcă deci salopeta de albină lucrătoare
Şi intră în urdinişul cu tot roiul prins în horă,
Ba în piept cu grijă-şi prinse o cocardă tricoloră.
Se dansa, era mult zgomot, dar albinele avare,
Se vedea că nu vor scoate de băut şi de mâncare
Şi cum foamea realmente o scotea deja din fire,
A-nceput din abundenţă din toţi porii să transpire.
Tot machiajul ce-l făcuse ore-ntregi cu multă trudă,
A-nceput domol să curgă, că părea o paparudă,
Cu un tricolor ce comic îi rămase agăţat,
Ca un clovn cu faţă tristă după ce s-a demachiat.
Alarmată veni paza cu lănci lungi, cu coifuri, scuturi,
Ce-alungă rapid intrusul cu împunsături şi şuturi,
Care stând pe-o buturugă vânăt şi în pielea goală
Medita la ce înseamnă viaţa fără de morală.

Morala 1

La borcanul plin de miere să ajungă-un impostor,
E în stare să îşi pună peste mască, tricolor.

Morala 2

Mulţi din hora guvernării au în cap un gând secret:
Să ajungă cât mai iute să se-nfrupte din buget.

Morala 3

Tricolorul nu-i o cârpă ce s-o arborezi cu fală,
Când deschizi autostrada, dar credinţa-ţi este goală!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii – un soi de minotauri?

Când ne ţin o cuvântare
Îngrozit mă-ntreb din nou:
Ce-i fiinţa care are
Corp de om şi cap de bou?

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă literară

Un măgăruş, isteţ nevoie mare,
S-a săturat de iesle şi căruţă
Şi observând cum razele de soare
Se oglindesc pe-o floare, el o cruţă
Apoi răgi, din curte toţi să ştie,
Că el s-a apucat de poezie.

Ca debutant, nu a avut pretenţii:
A început să mâzgăle pereţii
Întâi la grajd, apoi şi la stăpâni,
Şi în curând la case din vecini.
A suportat nu rareori supliciul
Ce-l ofereau stăpânii săi cu biciul.
De remarcat că scrierile sale
Se limitau la scene pastorale.

Deşi a declanşat frecvent scandaluri
S-a apucat să ţină recitaluri,
Cu-atâta profunzime si tărie,
Că toţi sunt condamnaţi la insomnie
Pe-o rază de nu ştiu de câte mile:
Aceasta-a fost fatal, că Nea Vasile,
Stăpânul său, ţăran, ce nu prea ştie
Ce e adevărata poezie,
Pornit de un instinct răzbunător,
L-a dus şi l-a vândut la abator.

Morala
Chiar dacă ai talent, nu fii măgar,
Când te măsori c-un critic literar.

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi (după un aforism al lui Montaigne: Eseuri, III, 13)

De-ai fi chiar Napoleon,
Chiar pe cel mai mare tron,
Tron din aur, diamante,
Cu ornaţii fascinante,
Tron ce-i fără de cusur,
Vei sta, totuşi, tot pe cur.

hexagramă de George Budoi din Hexagrame (17 iulie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vă lăudaţi nevasta

- E foarte bună, e ascultătoare
Şi va fi şi mai bună intr-o zi.
Curând, văzând a mea recomandare,
Au angajat-o şef la SRI.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorii în criză

"Naţiunii cu onor,
Iubitei cu respect şi dor,
Şi băncilor,
Vecinilor,
Chiar rudelor,
Prietenilor,
Că datoria e un zeu
Ce nu admite vreun ateu,
Şi-ntind de fiecare leu
Să nu îmi umble teleleu
Să nu îmi zică ăla mic
Că-n criză n-am făcut nimic"
Zicea un biet de cimpanzeu
Slăvind cu zel eternul zeu!

fabulă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi când a sfârşit de zis aceste, Făt-Frumos a întins mâna, ca prin somn, şi când s-a atins de mijlocul ei, dang! a plesnit cercul, şi ea îndată a născut pruncul, fără a simţi câtuşi de puţin durerile facerii. După aceasta împărăteasa povesteşte soţului său câte a pătimit ea de când s-a făcut el nevăzut. Atunci împăratul, chiar în puterea nopţii, se scoală, ridică toată curtea în picioare şi porunceşte să-i aducă pe hârca de babă înaintea sa, dimpreună cu toate odoarele luate cu vicleşug de la împărăteasa lui. Apoi mai porunceşte să-i aducă o iapă stearpă şi un sac plin cu nuci, şi să lege şi sacul cu nucile şi pe hârcă de coada iepei, şi să-i dea drumul. Şi aşa s-a făcut. Şi când a început iapa a fugi, unde pica nuca, pica şi din Talpa-iadului bucăţica; şi când a picat sacul, i-a picat şi hârcei capul.

Ion Creangă în Povestea porcului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coloana românească

Când e vorba de bravade
Toţi românii au coloană:
Seamănă cu o banană,
Dar... la nouăzeci de grade.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelion la Băile Herculane

Păzind ruine, cu sfială,
Aşa cum l-a făcut mămucă,
Stă Hercule în pielea goală,
Dar nu şi-a folosit măciuca!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi văd noul cap (căci am dobândit unul nou), dar când îmi duc mâna la frunte o simt rece şi tare şi mai am senzaţia că e verde, translucidă şi vibrând înăuntru. Proprietăţile organelor mele s-au modificat: ochii, care nu mi-au fost niciodată prea buni, străpung acum materia şi văd tot ce vor ei să vadă - dar experienţa, la început, a fost teribil de şocantă din pricina neaşteptatului spor de informaţie pe care au început să-l primească; şi la fel s-a întâmplat şi cu urechile, care s-au obişnuit de-acum să audă tot ce vor să afle, însă la început au fost debordate de un haos sonor pe care nu erau pregătite să-l perceapă.

Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!