Leul şi pisica

La marginea savanei, pe-o potică,
Se întâlni un leu cu o pisică.
Vazând-o că nicicum nu s-a ferit
Din cale, cu respectul cuvenit,
Răgit-a leul cu acorduri grave
De tremură o tufă de agave:
-Dispari din cale-mi obrăznicătură,
Tupeul tău e fără de măsură,
Nu mă aclami, nu spui nici un cuvânt
Şi nu te-nchini umil până-n pământ.
Te voi îngurgita, pe legea mea,
Deşi nu imi ajungi nici pe-o măsea!
Scuipă pisica, straşnic, speriată
Şi se sui în palmier pe dată,
De unde, respirând anevoios,
Avu curajul să se uite-n jos.
Dar ce să vezi? De răget alarmat,
Un vânător pe leu l-a împuscat,
Şi astfel fiara crudă, africană,
Plăti infatuarea cu-a sa blană.

Morala
Cu cât te sui mai sus, în ierarhie,
Sunt mulţi, ce te doresc in panoplie!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Iubire albă" de Violetta Petre

În leu, m-aş transforma dintr-o pisică,
În zori, când noaptea neagră se destramă
Şi să te simt, cu degetele-n coamă,
Îmi umbli, tandru, neştiind de frică.
Cu ochi mijiţi, torcând încetişor,
În suflet simt cum se închide rana,
Tu să-mi fi cerul, eu să-ţi fiu savana,
Să ne iubim sub soarele-arzător.
Să îţi pătrund sub pielea ta umană,
Ca într-o junglă plină de liane,
Sălbatic provocându-ţi lungi frisoane,
Să simt sudoarea şiroind pe blană.
De tine mi-este foame, te-aş mânca,
N-aş şti cu ce să-ncep, eşti moale, dulce,
Vreau capul tău pe piept să mi se culce,
M-abţin, că nu-mi ajungi nici pe-o măsea!
Dar până nu te muşc, spărgând misterul,
Deschide-odată, proasto, frigiderul!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Victimă colaterală

Un vânător cu faimă mare si panoplie fabuloasă,
Porni să-mpuşte căprioare într-o pădure-ntunecoasă.
Tiptil, cu puşca pregătită, el se ascunse-ntr-un tufiş,
Ce se afla nu prea departe de buza unui urdiniş.
Curând din codru,-n prag de seară, veniră ţapi şi căprioare,
Ce nu ştiau că vânătorul deja le are în cătare.
Dar o albină lucrătoare ce-ntâmplător trecea în zbor,
Ca să împiedice o crimă, l-a atacat pe vânător,
Iar glonţul ucigaş, din armă, nu a lovit o căprioară,
Ci printr-o crudă ironie, a nimerit pe ram... o cioară!

Morala, nu e de mirare, chiar şi la oameni se aplică:
Când umbli după căprioare, poţi să împuşti o păsărică!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Niprul furtunos

Pe Niprul furtunos, pe-o neagră stâncă,
Un tânăr arbore trăieşte;
Nici zi, nici noapte vântul n-are-astâmpăr
Şi fără milă-l chinuieşte,
Îi smulge frunza, spre pământ l-abate,
Dar apelor să-l dea, nicicum nu poate.

Aşa-i şi omul trist lovit de soartă;
Deşi dorinţele-i sunt mute,
Sub lună singur mohorât îşi poartă
Ruinele vieţii lui trecute;
Nădejdile-i silit să le gonească,
Iubind, să-i fie teamă să iubească!

poezie clasică de Mihail Lermontov, traducere de Victor Felea
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea deşertăciunii

Sunt rob resemnat al iubirii de jar
Ce-şi 'moaie tăciunele-n mare,
Dungii roşii pe apă crestez în zadar
Căci negru e totul în zare...

Nici vâsla nu poate salvare să-mi dea -
Un val a furat-o măiastru,
Iubirea-ţi cea crudă mă cheamă la ea,
Dar tu eşti fugită pe-un astru.

Nicicum nu te-ndupleci în cale-mi s-apari,
Înot aş dansa pân' la tine,
Striveşte-ţi uitarea sub talpă şi sari
În valuri de negre coline.

Te caut prin lacrimi uscate de dor,
Iar sarea lor stă să mă-nece,
Acum eşti lumină pe-o stea dup-un nor,
Ce-mi picură raza ei rece...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (3 mai 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie 9

Am să te iau ca pe-o femeie nouă,
Ca şi când nu te-am avut nicicum
Şi-am să-ţi sărut a ostenelii rouă,
Ca plată-n urma tandrului consum.

Am să te iau ca pe-o femeie 8,
Al necuprinsului întortocheat simbol,
Ca patimă atâta cât mai pot,
Alături de cafea şi de alcool.

Am să te iau ca pe-o femeie 7,
Ca pe-o desăvârşită fantezie
Şi-a nopţilor catifelate şoapte,
În zori se vor preface-n poezie.

Am să te iau ca pe-o femeie 6
Şi am să te iubesc fundamental,
Nebun şi incurabil fără şanse,
Nepământean, fatitic şi total.

Am să te iau ca pe-o femeie 5,
Am să te iau cu foame şi cu sete,
Fără temei, reflecţii sau lozinci,
Călcând peste orgolii şi regrete.

Am să te iau ca pe-o femeie 4,
Am să te iau flămând şi natural,
Direct, fără scenariu sau teatru,
Desăvârşit, sublim şi imoral.

Am să te iau ca pe-o femeie 3,
De nouă, zeci de ori şi mii de zeci
Şi-am să te iau de câte ori mă vrei,
Până-n finalul vecilor de veci.

Am să te iau ca pe-o femeie, 2
Rugându-mă la îngeri cu nesaţiu,
Să-ntoarcă timpul în genunchi la noi,
Acolo unde rupt a fost din spaţiu.

Am să te iau ca pe-o femeie, una
Şi prin vecie-mi voi purta mereu,
Jobenul sau tichia sau cununa,
Ca un prolog la epilogul meu.
......................................................... epilog
Acestea zic de jos, de la la podea,
Liber-arbitru-mi numără secunde,
În minte-mi sună,, Mă ucide ea"
Şi-aştept să-nceapă drumul spre neunde.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezinformare

Lumea minte fără vreun temei,
Azi, realitatea este crudă,
Căci scria pe-o uşă că-s femei
Şi-năuntru am găsit... o budă!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezinformare

Lumea minte fără vreun temei,
Azi realitatea este crudă,
Căci scria pe-o uşă că-s femei,
Şi-năuntru am găsit o budă!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azorică fără frică (poezie pentru copii)

Azorică fără frică
A văzut el o pisică:
Mâţa, stă şi mieuna
Toată lumea enerva.

Poate îi era fomică:
Minte proastă de pisică;
Poate mâncărica ei
A-nhăţat-o un grivei.

Azorică fără frică
A fugit după pisică:
Pisica s-a speriat
Şi în pom s-a cocoţat.

Cocoţata, speriata
A văzut că e lătrată
Lătrată de Azorică
De căţelul, fără frică!

Ce să facă o pisică
Lui căţelul, Azorică?
Din pom, de va coborî
Câine... o va omorî!

Dar pisica, are gheare:
Fiinţă miolăitoare,
De atâta miorlăit:
Toată lumea a trezit!

Stăpânul, când a văzut
Azorică, ce-a făcut:
A venit să îşi salveze
Pisicuţa-i... siameze!

Siameza, curajoasă:
Pisică foarte frumoasă;
Ghearele, şi-a ascuţit
Şi căţelul... l-a lovit!

Şi să vezi ce scheunat
Pisica: l-a zgâriat;
Şi să-l vezi pe Azorică:
Ce mai fuge de pisică!

Asta e, de nu gândeşti:
Uneori, o mai păţeşti,
O fi ea, pisică mică
Dar se apără de frică.
***
Azorică fără frică
Are frică de pisică:
Acum este puturos
Şi de pisică... fricos!

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi bătălia monedelor

Decât monedă-europeană,
Ce zilnic suferă corecţie,
Mai bine una africană,
Ce veşnic este în erecţie!

fabulă epigramatică de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caracterul înnăscut nu şi-l pot schimba nici vulpea cea şireată, nici leul cu răget puternic.

citat clasic din Pindar
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tergiversări la Legea maidanezilor

Doar de-alegători li-e frică:
Câinii muşcă, dar se pare
Deputaţii nu-s în stare
Nici să rupă o pisică.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi valuta

S-a zvonit mai ieri că, undeva,-n savană,
Vieţuia un leu cu-aşa o mare blană
Cum nicicând n-avuse vreunul din strămoşi!
Astfel că turiştii, foarte curioşi,
Adăstară iute să cunoască fiara:
Stăbăteau cu ghidul, într-un jeep, Sahara,
Contra unei sume zdravene-n valută
(Un aşa spectacol merita o sută).
Numai unul, poate, foarte curajos
Şi sărac, pesemne, spuse: merg pe jos!
Doar că, din păcate, fiara sta la pândă,
Dornică de pradă, mare şi flămândă.

Iar morala-i veche, dar validă încă:
Dacă n-ai valută, leul te mănâncă!

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii

Eternul
e sindrom
inexplicabil
ca şi infinitul
ele sunt
similare
între ele
se compară
numai cu
ele deşi
în unităţi
diferite
de măsură
noi nu
le putem
realiza
şi nici
înţelege
şi nici
măcar
imagina
fără alţi
termeni
de comparaţie
şi nici
în tandem
şi nicidecum.

poezie de David Boia (29 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

era vremea de-o pisică,
nici prea mare, nici prea mică,
urmărind o păsărică,
ce şedea pe-o rămurică.

catren de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mezinul se vâră iute în horn şi, sprijinit cu picioarele de prichici şi cu nasul de funingine, tace ca peştele şi tremură ca varga de frică. Dar frica-i din rai, sărmana! Asemene cel mijlociu, tuşti! iute sub un chersin: se-nghemuieşte amlo cum poate, tace ca pământul şi-i tremură carnea pe dânsul de frică: Fuga-i ruşinoasă, da-i sănătoasă!... Însă cel mare se dă după uşă şi - să tragă, să nu tragă? - în sfârşit, trage zăvorul... Când iaca!... ce să vadă? Ş-apoi mai are când vedea?... căci lupului îi scăpărau ochii şi-i sfârâia gâtlejul de flămând ce era. Şi, nici una, nici două, haţ! pe ied de gât, îi rătează capul pe loc şi-l mănâncă aşa de iute şi cu aşa poftă, de-ţi părea că nici pe-o măsea n-are ce pune. Apoi se linge frumuşel pe bot şi începe a se învârti prin casă cu neastâmpăr...

Ion Creangă în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt nespus de supărat,
am fost tare insultat,
că sunt gras, pufos şi moale
de la jumări şi sarmale,
că mănânc numai chiftele,
dar eu ronţăi croncănele,
sunt plinuţ şi am o blană,
de pisică dolofană,
dar eu nu am nicio vină,
sunt, vezi tu, doar o felină,
răsfăţată şi iubită
şi-n anale pomenită,
râdeţi dar, sunt sexi tare,
cu-a mea poftă de mâncare.

poezie de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de mai

La distanţă de-un ceas de vestitul popas,
Pe-o potecă urcând şi cu setea luptând,
Repetam, pas cu pas, un cuvânt ce-a rămas
Un refren repetând o scânteie de gând.

Şi mergeam, aplecat, dându-i gândului sfat,
Explicându-i că eu nu mă tem nici de greu,
Nici de tot ce-a-nsemnat o privire ce-a dat,
De atunci şi mereu, cântul gândului meu.

Deodat' m-am oprit, fără voie, silit
De-o rafală de vânt ce m-a pus la pământ,
De putere sleit, ca pe-un gând nerostit,
Slab şi fără avânt cât nu-i pus în cuvânt.

Hoţ e, vântul acel! L-a luat şi, cu el,
În ecouri de mai, ca un paşă-n serai,
Îmi repetă, fidel, neschimbându-l defel,
Un cuvânt ce, spre Rai, mă invită: hai!... hai!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre a fi, pur şi simplu

Palmierul de la marginea minţii,
Dincolo de ultimul gând, se înalţă
În depărtarea de bronz.

O pasăre cu pene de aur
Cântă în palmier, fără nici un înţeles omenesc,
Fără nici un sentiment uman, un cântec străin.

Tu ştii că nu acesta este motivul
Care ne face fericiţi sau nefericiţi.
Pasărea cântă. Penele ei strălucesc.

Palmierul stă la marginea spaţiului.
Vântul se strecoară domol printre ramuri.
Penajul de foc al păsării se închide rotund.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sud

Lângă mare zveltele agave
înfloresc. Puterea mierei
vindecă albinele bolnave,
frânte de tăria verii.

Multa boală ţi-o-mprumută ţie
care stai printre agave
urnele şi calinul şi o mie
de albine-n ore grave.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt Noe

S-ar fi cuvenit, cum Noe animalele salvase –
Specii multe, minunate – de teribilul maelstrom,
Un alt Noe, chiar mai nobil, cu purtări mai generoase,
Să se-ndure şi pe-o arcă să le scape şi de om.

Să le ducă într-o lume unde omul nu le-ajunge
Cu-a lui suliţe şi praştii, cu-a lui laţuri şi-a lui puşti,
Şi să lase omenirea-n vanităţile-i nătânge
Doar cu ploşniţe şi râie, doar cu gărgăuni şi muşti.

Pasărea dodo blajină, însă comică în felu-i,
Poate-ar fi avut pe arca cestui Noe de trăit,
Bourul candid din codri şi puternic cum oţelu-i,
Porumbiţa pasageră veşnic s-ar fi veselit.

Tigri, elefanţi şi zebre care astăzi stau pe pragul
De a dispărea în beznă ca şi cum nici n-ar fi fost
Şi-ar fi regăsit acolo fericite iar meleagul,
Dacă după Noe-al nostru, un alt Noe ar fi fost.

poezie de Ionuţ Ştefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!