Victimă colaterală

Un vânător cu faimă mare si panoplie fabuloasă,
Porni să-mpuşte căprioare într-o pădure-ntunecoasă.
Tiptil, cu puşca pregătită, el se ascunse-ntr-un tufiş,
Ce se afla nu prea departe de buza unui urdiniş.
Curând din codru,-n prag de seară, veniră ţapi şi căprioare,
Ce nu ştiau că vânătorul deja le are în cătare.
Dar o albină lucrătoare ce-ntâmplător trecea în zbor,
Ca să împiedice o crimă, l-a atacat pe vânător,
Iar glonţul ucigaş, din armă, nu a lovit o căprioară,
Ci printr-o crudă ironie, a nimerit pe ram... o cioară!

Morala, nu e de mirare, chiar şi la oameni se aplică:
Când umbli după căprioare, poţi să împuşti o păsărică!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două căprioare

Printre frunze adormite, trec în fugă cerbii
Pe-a lor urme însângerate, zboară în aer corbii
Din a voastră rană, în picături se scurge
Câini-n urma voastră, ling al vostru sânge.

După voi se ţin şi două căprioare
Săracele n-au aripi! deasupra ca să zboare
Căci inima lor bate, în trupul speriat
Dar de ce să moară, că n-au nici un păcat.

Să zboare să se ducă, dincolo de mare
Să nu mai poată trece, câinii pe picioare
Picioarele ascuţite deschid a lor compas
De le-ar lăsa din fugă, măcar un sfert de ceas.

Vânători cu puşca şi imima de piatră
Ca lupii dupa carne, prada o aşteaptă
Când cerbul mare vede! căprioara plânge
Dar glonţul intră-n carne şi trupul pică-n sânge.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătorul de căprioare nu vede munţii.

proverbe zen
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătorul pedepsit!

Pe cărarea din poiană,
Am zărit un iepuraş
Fugărit de-un vânător
Cu pasul de uriaş.

"Fugi mai repede!"îi strigai.
Dar, pe loc m-am întristat
Fiindcă bietul iepuraş
Avea picioru-nsângerat...

"Nene fii bun, lasă puşca!"
L-am rugat pe vânător
Însa el, răutăciosul,
Îl ochise la picior...

Eu legai atunci o sfoară
Să-l împiedic la fugit.
Vă închipuiţi finalul...
Vânătorul pedepsit!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urarea iepurilor la pensionarea unui vânător

De-acum şi până ne-i vedea
Rugina puşca să ţi-o roadă,
Să nu mai poţi trage cu ea
Şi să ne pui... sare pe coadă.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La curtea acelui împărat se afla pe atunci un vânător vestit; şi, până să vie filosofii cei vestiţi, împăratul dete pe fiu-său acestui vânător ca să-l înveţe meşteşugul său. După ce veniră filosofii, învăţă şi de la dânşii câte în lună şi în soare. Bucuria tatălui său era aşa de mare unde vedea că fiu-său are să fie procopsit ca nici unul din fiii de împăraţi, încât se uita la dânsul ca la soare.

Petre Ispirescu în Zâna munţilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui doctor vânător

Familia aceasta
Pe mine mă uimeşte:
Bărbatul dă cu puşca,
Dar doamna te răneşte!

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măruţ mărgăritar

Noi umblăm să colindăm,
Măruţ mărgăritar
Când creştinii nu-s acasă
C-au plecat la vânătoare
Să vâneze căprioare.

Căprioare n-au vânat,
C-au vânat un iepuraş,
Să facă din pielea lui
Veştmânt frumos Domnului

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lungi pasul la drum, şi aide, aide, trei zile şi trei nopţi merseră până ajunse la o pădure mare. Acolo stătură să se mai odihnească şi să şi îmbuce câte ceva. Pe când stau ei acolo, auziră o guiţătură de porc şi totdeodată şi văzură un porc mistreţ mare, fugind, şi un vânător alergând după dânsul călare, iară după vânător se luase un alt porc şi mai năprasnic. Vânătorul întinse arcul şi, când zbură săgeata, prăvăli fiara sălbatică din gura căreia gâlgâia sângele ca dintr-o saca. Atunci fiara de la urmă, unde se repezi o dată şi dintr-o săritură fu lângă calul de vânător, căruia îi şi vărsă maţele, sfâşiindu-i burta cu colţii lui cei grozavi. Vânătorul căzu morman de pe cal şi, pe când porcul cel mistreţ umbla să-l facă mici bucăţi, George cel voinic sări de acolo de unde era şi, mai iute decât gândul, fu lângă vânătorul cel nenorocit, cu sabia goală în mână. Dintr-o lovitură făcu în două spurcata fiară. În mai puţin de o clipă de ochi, veniră şi ceilalţi tovarăşi ai vânătorului, cari rămaseră înmărmuriţi de groază pentru cele ce era să se întâmple.

Petre Ispirescu în George cel viteaz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinegetică

Vânătorul, mort de frică,
Tremură-n tufiş de-o oră:
A găsit o păsărică...
Însă este carnivoră!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noroc chior

Vulpoiul s-a cuplat cu o ursoaică şi-o vizita acas' necontenit,
Căci ursul, cu o coadă foarte scurtă şi nopţile mergea la pescuit.
Se petreceau orgii fără de seamăn, beţii, manele, dansuri din buric,
Vecinii şuşoteau pe-ascuns la colţuri, dar culmea, ursul n-a aflat nimic.
Idila lor dura de multă vreme şi ei erau destul de relaxaţi,
Iar ursul n-a băgat deloc în seamă că unii ursuleţi erau roşcaţi.
Vreo doi aveau chiar şi o coadă lungă, ce o purtau cu şarm şi sex-appeal,
Dar soaţa îi spunea la urs că-i numai, fiindcă e fantastic de viril.
În prag de seară se porni o ploaie, cu fulgere ce coborau din nor,
Ursoaica-n vizuină, cu vulpoiul, îşi consumau partida de amor,
Când bietul urs, murat până la piele, se-ntoarse la bârlog inopinat
Şi auzind cum geme-a sa nevastă, intră-năuntru foarte speriat.
Dar mare-i fu surpriza şi mirarea când a văzut vulpoiu-aproape nud
Şi grabnic puse mâna pe o puşcă, deşi era îngrozitor de ud.
A tras un foc în curtezanul care, făcând din pat o săritură scurtă,
S-a-mpiedicat flagrant chiar în desuuri, aterizând chiar lângă urs, pe burtă,
Iar glonţul ce-a pornit cu zgomot mare, ca fulgerul din gura de la flintă,
Se-nfipse în peretele din spate şi nu a nimerit direct în ţintă!

Morala

Când mergi prea des acasă la vecine
Şi soţul are puşcă-n panoplie,
Mai bine prins, cu budigăi pe vine,
Decât să iei un glonţ în scăfârlie!

fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea altei căprioare

De ce trebuie să moară,
Iar şi iar, o căprioară?
De ce tebuie să fie,
Moartea, iar în poezie?

Nu ţi-e silă, nu ţi-e greaţă,
Sânge iar să vezi curgând?
Conştient să stingi o viaţă,
Şi să laşi un ied plângând?

Limba-i vezi că-i încleştată,
Între dinţi, în timp ce moare,
Să nu afle niciodată,
Pruncul ei ce tare-o doare?

Când pui deget pe trăgaci,
Ai luat o clipă seama,
Fiul tău ce crunt haraci,
Ar plăti de-i moare mama?

Moarte când slobozi, zevzeacă,
Te-ai gândit la mama ta?
La ce ai simţi tu dacă,
Ar fi căprioara ea?

Moartea altei căprioare,
Foamea potolea, perfidă...
Dar la potentaţi ce oare,
Naşte pofta să ucidă?

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt

Pe soba de teracotă două căprioare
Cu picioarele dinainte în aer,
Saltul se va termina mâine-poimîine...
Simt neliniştea ta,
Ca o reţea de nervi, de gânduri,
De dorinţe şi amărăciuni în care m-am învăluit.
Învăluit în carnea ta,
Sunt la adăpost de mine însumi...

Ieri două căprioare ne-au tăiat drumul,
Săltând sprintene una alături de alta,
Ca doi sâni. Doi sâni ai naturii mame.
Iată natura mamă în salt, am spus,
Şi-am pus fruntea înfierbântată pe golul
Dintre cele două căprioare,
Şi-am zburat şi nu m-am mai întors.
Acum văd imaginea lor luată la cald,
Pe soba care încălzeşte muntele înzăpezit.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui vânător de munte

Cu chipiul tras pe frunte,
N-are el vederi înguste;
Ziua-i vânător de munte,
Noaptea-i vânător de fuste.

epigramă de Corneliu Costăchescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui vânător egoist

După nişte vise stranii
Luă arma din rastel
Vrând să-mpuşte toţi fazanii...
(Să rămână numai el.)

epigramă de Iulian Tănăsescu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe concurente la "Cerbul de aur"

Că se strâng ca în tezaur,
Nu e lucru de mirare,
Unde-i cerb (şi e de aur)
Vin grămadă căprioare!

epigramă de Traian Lalescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micul vânător

Spunea Mihnea către câine:
- "Tare sunt voios, măi Pik!
Uite-ţi dau un os şi pâine,
C-am să merg cu tata mâine
Şi cu tine merg, măi Pik,
Nu-mi mai trebuie nimic;

Am o puşcă-adevărată,
Am şi sac de vânător,
De s-ar face "mâini" odată
Să-mi văd puşca încărcată
Şi să văd şi eu cum mor
Păsărelele din zbor...

Va muri vreuna oare
Când oi da cu puşca? - Dar
Am să stau să vad cum moare?...
Că eu plâng, mai Pik, şi-mi pare
C-am să plâng şi-acuma chiar.

Plâng, dar mama-i vinovată
Că tot spune că-i păcat,
Ce, nu ştii? a plâns odată
Pentru-o pasăre-mpuşcată
Şi pe tata l-a certat
Că spunea că nu-i păcat...
Dacă spune tata, poate
Că-i aşa cum spune, dar
Bine-ar fi, măi Pik, de toate
Păsărelele-mpuşcate
Ar putea să-nvie iar...

Dar atunci la ce-ar fi bune
Gloanţe şi alici şi puşti
Daca-n sac nu ai ce pune
Când te-ntorci -? atuncea, spune,
Pentru ce să mai împuşti?

Şi cum mergi cu sacu-n spate
De n-ai gând să-mpuşti nimic,
Şi ce sac mai am eu, frate,
Şi ce haine încheiate
Cu butoni ce nu se stric'
Că-s de corn de cerb, măi Pik.

Ai să vezi tu mâni ce bine
Îmi sta mie vânător,
Merg cu tata şi cu tine
Şi-au să spuie toţi de mine:
- "Ce mai pui de vânător!"...

Pui de vânător, vezi bine,
Dar cu mila ce mă fac?
Când mi-o spune tata - "Ţine
Puşca drept, şi trage bine!"
Ce mă fac, măi Pik, ce fac
Când va face puşca PAC,

Şi-oi vedea eu păsărele
Moarte din pricina mea?...
Am să plâng mai rău ca ele...
Doamne, zău, ce de belele,
Vai de bucuria mea!...

Dar de-aş spune tatei oare
Că pân'mă deprind, aş vrea
Să merg doar la vânătoare
Şi să-mi fac o ţintă mare
Colo-n câmp să trag în ea?
Ce crezi tu, mă Pik, ar vrea?

Şi să-l rog să-mi dea şi mie
Să aduc ceva vânat?...
Uite-aşa, halal să-mi fie!
Cine ar putea să ştie
Că nu eu l-am împuşcat?

Dar de cineva mă-ntreabă
Ce aduc în sac, pot eu
Să mai fiu copil de treabă
De-oi minţi spunând în grabă
Că aduc vânatul meu?

Nu, măi Pik, întotdeauna
Le-am spus toate drept şi-acum
Să trântesc gogea minciuna
Pentr-un "bravo" luat în drum
Pe nedrept?... Ba nicidecum,

Eu răspund vorbă curată
Cum e drept, şi alt nimic; -
Că pe cei ce mint o dată
Nu-i mai crede nimeni, Pik.
Şi rămân pe viaţa toată
Nişte oameni de nimic".

poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vuieşte vântul –
zbor de căprioare
prin frunze de arţari

haiku de Constantin Păun din O cupă de rouă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui vânător de greşeli

Eu am piper şi am umor,
Şi-ţi face mare supărare,
Iar tu stimate vânător,
Ai gloanţe oarbe, fără sare.

epigramă de Petru Miloş (2010)
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pescar şi unui vânător necăsătoriţi

Ce poţi prinde la cârlig?
Boală-n oase, ploaie, frig!
La cartuş e mai cu spor:
Prind ce pot şi nu mă-nsor!

epigramă de Teodor Groza-Delacodru din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fabulă psihanalitică

Se plângea o căprioară
Unui vânător:
- "Am avut un coşmar
Înfricoşător".
- "Bunăoară,
Ce ţi s-a arătat în vis?"
- "C-am ajuns o cârpă de parbriz".

Înduioşat,
Ca o fecioară,
Vânătorul a ascultat-o,
Ca să confirme o

Morală pesimistă,
De extracţie freudistă:
Visează fiecare
Ce-l ameninţă mai tare!

fabulă de Aurel Baranga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!