Toamnă hâdă
Cade iar din pomi rugina
Bate bruma crunt în ea ;
Și-a despovărat grădina
Rodul ce o împlinea.
Joacă mustu-n poloboace
Stors din lacrimi de butuc,
Codrul a pustie tace,
Nu-i mai cântă glas de cuc.
Ploaia oful își îneacă
În noroiu-ncremenit,
Făcând bălți ce nu mai seacă
Drumul cel sulemenit.
Hâdă ca o ciumăfaie,
Toamnă, te arăți acum,
Noi stăm ciucuri prin odaie
Refuzând al tău parfum.
Iarna-n coaste îți împunge
Câte-un fulg neanunțat
Și stă gata să te-alunge,
Să umblăm la colindat.
Ce mai frig, bătu-l-ar vina,
Ne pândește prin ferești...
Vino iarnă-n Bucovina
Cu strai alb să ne-nvelești!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre păduri
- poezii despre ploaie
- poezii despre muzică
- poezii despre copaci
- poezii despre brumă
- poezii despre Bucovina
Citate similare
Iarnă seacă
De prin ceruri eunuce
Nu-i omăt a se mai cerne ;
Nu am șarmul de-a seduce
Doamna viselor eterne.
Noaptea pare tot mai seacă
( Lasă vinul care-i dulce! ),
Dorul vine, dorul pleacă
De bărbie să te-apuce.
Nu e iarnă - nu-i năpastă,
Fierbe caltaboșu-n tuci!
Un Adam fără de coastă
M-ai lăsat să mă usuci.
De ce nu privești în urmă,
De ce știi numai să taci?
Pare-a mă strivi o turmă
De netrenici draci gonaci.
Mă îneacă iarna seacă
A dilemelor de cuci....
Chem sărutul tău, să-mi treacă
Dar nu vrei să mi-l aduci.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iarnă
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre vin
- poezii despre sărut
- poezii despre seducție
- poezii despre noapte
- poezii despre draci
Toamna sufletului
E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...
Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....
Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...
E toamnă... iar vântul tot bate....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre vânt, poezii despre poezie, poezii despre gânduri, poezii despre fum sau poezii despre fier
Parfum de epocă
Într-un buchet de flori de toamnă... am pus parfum de epocă,
Un vechi parfum stors din romanțe, din frumuseți îngălbenite.
Parfum de coarde-atinse tandru și veșnic... ca un miez de rocă,
Parfum din vremuri ce sunt duse... parfum din timpuri fericite.
Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de nostalgie,
Un vechi parfum cu iz de-atuncea, când ne iubeam fără păcat.
Parfum de epoci strânse-n viața... cu-aceiași timpi ca-n trilogie,
Parfum din vremuri stinse-n vremuri, odor ce-și n-are duplicat.
Într-un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de tinerețe,
Un vechi parfum, stors din dorințe... păstrat acuma în memorii.
Parfum de nopți topite-n patimi, de nopți cu nuferi de noblețe,
Parfum din vremi demult apuse... din vremi răzlețe prin istorii.
Pe un buchet de flori de toamnă, am pus parfum de ploi târzii,
Un vechi parfum cu-aromă dulce, cu-aromă coaptă, de demult.
Parfum din stropi de pasiune... ce-au curs prin nopți cu frenezii,
Parfum din vremi... ce-au fost odată, romanțe vechi ce le ascult.
poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre tinerețe, poezii despre roci, poezii despre nuferi, poezii despre galben sau poezii despre frumusețe
"Închide ușa, te rog" sau închide ușa, te rog!
Gheață crăpată pe fulgi
Mătreață din nor nespălat
Încordare de aer în pungi
Pocnire-n canalul drogat.
Capacul din postul de ușă
Picură acum apă pe bani
Se spală pe mâini în ligheane rugina
Iar gerul troznește prin oase,
De ani.
Doar vara anină speranțe deșarte
Surghiunită albeața roșește-n obraji
Pe scara'negrită coboară dibace
În urma ei apa se schimbă în ace
Se leagănă trist strângându-se-n brațe
Și speră, și cântă și tace
Copilu-n canal.
Iar ușa'i deschisă,
Și-n lume nu-i pace
Dar lumea aleargă
Zâmbind se preface
Și tace, și tace.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre încordare, poezii despre tristețe, poezii despre schimbare, poezii despre pace, poezii despre mâini sau poezii despre gheață

Bucovina, plai dumnezeiesc
Zise Petru către Domnul:
Doamne, n-ai făcut dreptate,
Sunt atâtea țări sărace,
Bucovina-i cu de toate;
Unele au piatră seacă
Sau pământ neroditor...
Bucovina-i renumită
Cu-al său plai înfloritor,
Mânăstiri ca niște perle
Se înșiră pe-al său plai,
Oameni harnici și destoinici
Fac din Bucovina rai..."
Petre, Petre zise Domnul
Te grăbești ca-ntotdeuna
Iar nu vezi în adâncime,
Bucovina plânge-ntruna...
Sfâșiată-n două laturi,
Frați de sânge-s despărțiți,
Nu-i mângâie codrul, plaiul,
Câtă vreme nu-s uniți...
Poate-oi asculta odată
Ruga lor cu lacrimi vii,
Să mă-nduplec și să-i bucur,
Pe români și-ai lor copii.
poezie de Elena Leach
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Petru, poezii despre țări, poezii despre sărăcie, poezii despre perle, poezii despre hărnicie, poezii despre dreptate, poezii despre celebritate sau poezii despre bucurie
Cântă Cucul!
Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!
Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!
Cântă cucul prin livezi,
De ești prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!
Cântă cucul pe la sate,
Orășenii îl știu din carte!
Cântă cucul prin orașe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!
Cântă cucul pe la case,
Toate simulările sunt false!
Cântă cucul printre blocuri,
De revelion au fost multe focuri!
Cântă cucul pentru noi,
Noi vrem pace nu război!
Cântă cucul și nu tace,
Primăvara la toți ne place!
poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre oraș, poezii despre trandafiri, poezii despre război, poezii despre primăvară sau poezii despre orășeni

Cântă o vioară
cântă o vioară pe țărm
mă ascund obosit în tăceri
ploaia nu vine
aștept în neștire un gând pe pământ
e frig afară și ninge
tăcerea mă doare și lacrimile plâng
cad fulgi rătăciți pe asfaltul murdar
e frig iar în mine și ninge acum
cad troiene de gânduri pe câmpuri ucise
zăpada se adună în palme
mi-e frig și e iarnă
și ruga e înghețată de dor
mă despart iarăși de lume
merg la întâmplare pe cărări ce dor
uneori veneam printre căderi de stele
în noaptea polară din noi
pășea un înger pe colțuri de durere
rătăceam într-un gând, ningea în cuvânt
se întuneca în lume, eu scriam la o masă
priveam efemer, rătăceam sub un cer
e frig aici în cetate
ninge și ninge
cu lacrimi și sânge
pe ziduri se scurg alte dureri
mă opresc într-o plecare, nu'i nimeni în cale
vântul bate și bate
picură pe rană fulgii rămași
mă ardeau cuvintele sub pana arsă de gânduri
azi muream în țara ultimului veac
căutam o lume între degete frânte
este frig afară, gerul mă ucide
mai cade o frunză, mă înțeapă spinii rămași
urma frunzei a rămas în palmă
eu scriu la o masă cu trupul ultimului meu gând
afară, o vioară mai cântă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre frunze, poezii despre durere, poezii despre cuvinte sau poezii despre întuneric

Te rog
Un ger năpraznic a căzut
Peste poteci si în grădină
Dantele albe căzând eu am văzut
Se asterne liniștea divină
Fulg răzleț îmi joacă n față
Joc al genelor prin perle reci
Țurțuri gustul aromă de viață
Căldura inimii pavăza de treci
Când cerul este n sărbătoare
Vestește venirea unui crai
Aud glasuri de orgă o încântare
Sufletele ce cântă în rai
Te astept să te arăți în noapte
Prin asternuturi albe de zăpezi
Să mi vorbești în blânde soapte
Te rog adumi inima pierdută prin zapezi
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre țurțuri, poezii despre vorbire sau poezii despre sărbători
În fereastră
Din fereastra ta ovală
Ce frumoasă îmi zâmbești!
Ești lumină-n strai de gală
Când în suflet îmi privești,
Caldă rază de iubire,
Dezlegarea mea la dor;
Gândul meu deja ți-e mire
Când din slavă te cobor.
Ai ieșit misterioasă
În răscrucea mea de drum
Care nu mai duce-acasă
Ci la soarta lui "acum".
În fereastra ta ovală
O crăiasă parcă ești;
Amintiri îmi dau năvală
De prin cartea cu povești.
Hai, coboară și te-așează
La acest ospăț regesc!
Din cer îngerii veghează
Pe cei care se iubesc.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre nuntă, poezii despre cărți, poezii despre amintiri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Vant
Toamna a țipat cu un trist accent,
Văzul cade neatent,
Vântul sună lemnăria,
Bate gol, în poloboace, butnăria.
Lângă ușă frunzele s-au strâns.
De departe vin ecouri vechi de plâns,
Brumă, toamnă literară,
Pe drum prăfăria se duce fugară.
Și-am stat singur supărat
În zăvoiul decadent,
Și prin crengile-ncâlcite mi-am notat
Versuri fără de talent.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre talent, poezii despre supărare, poezii despre plâns sau poezii despre literatură
E toamnă
E toamnă și s-a scuturat de verde-ntreaga fire ;
E toamnă, dar eu n-am uitat să-ți prind în păr iubire!
Câte-un frison de vânt năuc m-ar alunga în casă,
Iar eu m-aș duce - nu-i așa? - când tu-mi zâmbești frumoasă.
E toamnă-n curte și pe drum, s-a ramolit pământul;
Eu, lângă focul tău și-acum sunt la fel ca granitul
Că-mi dai dulceață de mă pierd în lumea de păcate,
Dar te iubesc și te demierd că știu că sunt iertate.
E toamnă plină în hambar, pe câmpuri brazde late,
Tu goală-mi șezi în brațe iar și am deja de toate
Și gust și gust câte puțin... Dar ce gustări divine!
Când merg în treabă-mi tot suspin că-s iar flămând de tine.
E toamnă-n streșini și uluci cu nori de plumb în zare,
Săruturile tale-s dulci și tot senin îmi pare
Și te ador la fel și azi ca-n tinerețea noastră,
Cu drag și-acum în brațe-mi cazi și-i soare în fereastră.
E toamna gârbovă-n ciulini și-n bruma ce se lasă,
În ochi îți ard mereu lumini, iubirea e crăiasă
Și ne avem și anotimp ne este ea - iubirea,
Doi zei, în fuga din Olimp, furau nemărginirea...
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (23 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre declarații de dragoste, poezii despre plumb sau poezii despre nori
Vine iarna
Șezu toamna costelivă
Și pe câmpuri și prin sat;
Acum s-a cam despuiat
De veșminte ca o divă.
Nepișcată de pudoare,
Cu un rânjet ruginiu,
Cască ochii a pustiu
Sus la cerul fără soare
Ce a început a cerne
Cu fulgi mari, cărare albă
Babei iarna, mică, slabă,
Care-ameninț-a troiene.
Gâfâind suflarea-i rece,
Înghețată la picioare,
Umblă-ncet pe ulicioare
Tușind de să se înece.
A intrat prin curți, străină...
Bătând, surdă, pe la geamuri,
Se-așeză ușor pe ramuri
Să-și aștearnă a hodină.
Și-a lungit plapumă groasă
Înșirând întreaga noapte;
Dimineața, pe la șapte,
De prin fiecare casă
Chiuind a bucurie,
Mogâldețele, grămadă,
Dau năvală ca să vadă
Iarna tăvălită-n glie.
Ce albeață, ce grandoare...
Norii mult au să mai cearnă
Vremea moșilor din iarnă
Ce îndeamn-a sărbătoare.
O să vină Nicolae,
Apoi... nici nu o mai spun,
Poate că și Moș Crăciun
Pe sub bradul din odaie.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (3 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre picioare sau poezii despre ochi
Vreme de colindă
În hlamida ei regească,
Iarna cea dumnezeiască,
Umblă ca o principesă
Cu troienile în lesă
Și se vântură prin lume
Negăsind vreun loc anume,
Unde Anul - împărat,
Vreo trei luni să-i stea bărbat.
Întâlnind Toamna bogată
Începu o sfântă ceartă ;
Și-aruncau omăt și ploaie
Făcând mare hărmălaie.
Toamna nu se lasă dusă,
Iarna vrea întâia pusă...
Anul cum să le împace
Când i-s amândouă drage?
Pregătiți de Sărbătoare,
Stăm cu toți-n așteptare
Și cântăm cu foc în tindă,
Că e vremea de colindă.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (11 decembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie

Noapte de toamnă
Murmură lin vântul, streșini triste plâng,
Lacrimi reci se-adună și în bălți se strâng.
Ploaia peste ramuri pică tot mai des,
În șoptiri de ape noi povești se țes,
Cu un înțeles.
Ploaia bate-n geamuri, umbre saltă-n joc
Ce-au cuprins și luna plină, la mijloc,
Ce cu-a ei lumină, zvânturând grei nori,
Șterge de pe fruntea-i plină de sudori,
Picuri incolori.
Ies prin crăpătura cerului deschis,
Salbe lungi de picuri, cu luciri de vis,
Sărutând pământul care, amorțit,
Readus la viață, ochii și-a clătit,
Ca din somn trezit.
Toată lumea doarme, că e ceas târziu.
Eu privesc prin geamu-mi cerul plumburiu,
Gândul meu plutește către tine-n zbor.
Te aștept pătrunsă de tainic fior
Și mi-e tare dor.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre somn
Iubire-n amânare
Cântă iar a dimineață
Toți cocoșii de prin sat.
Eu mai picotesc ingrat,
Păcălind puțin din viață.
Patul e atât de mare,
Că din el ai evadat.
Eu să fiu, doar, încântat
De-o iubire-n... amânare.
E așa de-nghesuită
Viața noastră! Ce păcat
Că iubim emancipat,
Eu în alb și tu cernită...
Ne vedem de ale noastre -
Numai "noi" e supărat
Pe un vis nevinovat
Cu frânte aripi măiastre.
Pare-a se mai lumina
Lumea plină de păcat.
Zac în mine ferecat
De un gând: a cui e vina?
Ce cocoși! Nu încetează
Cântecul nerușinat.
Eu aștept neîntinat
Clipe ce nu mai visează.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de dory58

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre cocoși, poezii despre nevinovăție sau poezii despre nerușinare
Un cer întreg de lacrimi nu poate aduce o mare de liniște.
Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de toamnă
E toamna ca un ucigaș proscris,
Măcel făcând prin frunze an de an,
Nu iartă nici gutui și nici cais,
Nici tei, nici fag, nici plop și nici platan.
Cu florile nu face compromis,
Gonind din bălți și ultimul bâtlan,
E toamna ca un ucigaș proscris
Măcel făcând prin frunze an de an.
Pe toate le cufundă în abis;
Mi-e sufletul o frunză de castan
Ce-ncearcă să se-agațe de un vis,
Plutind prin aer ca un pui orfan!
E toamna ca un ucigaș proscris.
rondel de Marius Coge din Vis și armonie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre iertare, poezii despre gutui sau poezii despre flori
Joc sentimental
Făcând un joc sentimental
În care reguli nu s-au pus,
Ai câștigat la scor egal
Timpul pierdut o dată-n plus.
epigramă de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp
A iubi
Doar verbe... "a iubi" și "a rămâne"?!
Pe piele parcă-mi trece mâna ta
Ce știe-a mângâia și-a coace pâine
Și-a smulge dintre nori câte o stea.
Eu sunt mereu atent la conjugare
Că-n viață au doar timpul "infinit",
Tu vino să-mi pui nota "sărutare",
În suflet eu să-ți fiu cel "absolvit"!
Nimic n-ar trebui să le separe
În textul cu "Cei doi îndrăgostiți
Atât se mai iubeau cu foc din soare..."
Ea dusă, el rămas și scos din minți.
Hai vino dulcea mea neîntinare,
În mine ți-am zidit un mic palat!
Sub talpă îți aștern boboci de floare,
Și poate-ai să rămâi iubind curat!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (10 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre pâine sau poezii despre palate
Stalactită
Neiubită în lumină
Dar iubită negreșit,
Lacrima-mi de doruri plină
Te-a zidit necontenit.
Lungă noaptea de suspine
În decorul fără glas ;
Înălțându-te din mine
Prea puțin mi-a mai rămas.
Dragoste neîmplinită -
Foc în trup de stalagmit
Ce-a dorit o stalactită
Și de lacrimi s-a topit.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe sau poezii despre dor