"Închide uşa, te rog" sau închide uşa, te rog!

Gheaţă crăpată pe fulgi
Mătreaţă din nor nespălat
Încordare de aer în pungi
Pocnire-n canalul drogat.
Capacul din postul de uşă
Picură acum apă pe bani
Se spală pe mâini în ligheane rugina
Iar gerul trozneşte prin oase,
De ani.
Doar vara anină speranţe deşarte
Surghiunită albeaţa roşeşte-n obraji
Pe scara'negrită coboară dibace
În urma ei apa se schimbă în ace
Se leagănă trist strângându-se-n braţe
Şi speră, şi cântă şi tace
Copilu-n canal.
Iar uşa'i deschisă,
Şi-n lume nu-i pace
Dar lumea aleargă
Zâmbind se preface
Şi tace, şi tace.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inchide te rog usa...

Gheaţă crăpată pe fulgi
Mătreaţă din nor nespălat
Încordare de aer în pungi
Pocnire-n canalul drogat.
Capacul din postul de uşă
Picură acum apă pe bani
Se spală pe mâini în ligheane rugina
Iar gerul trozneşte prin oase,
De ani.
Doar vara anină speranţe deşarte
Surghiunită albeaţa roşeşte-n obraji
Pe scara’negrită coboară dibace
În urma ei apa se schimbă în ace
Se leagănă trist strângându-se-n braţe
Şi speră, şi cântă şi tace
Copilu-n canal.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

„închide uşa te rog” sau inchide usa te rog ! 2

Picură acum apă pe bani
Iar gerul trozneşte prin oase
Capacul din pod de canal
Dispărut...
Se spală pe mâini în ligheane rugina,
De ani.

Mătreaţa din nori nespălaţi
Crapă gheaţa pe fulgi
Pocnirea din canalul drogat
E’ncordare de aer în pungi.

Coboară tiptil pe scara-negrită
Cu tristeţe albeaţa roşeşte-n obraji
În urma ei apa cu capete sparte
Rămâne mirată, ţepoasă
Sub nări iese abur şi gânduri spre vară
Ce-anină speranţe deşarte...

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul face şi tace, altul tace şi place, al treilea tace şi tace...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găina cântă, cocoşul tace

O schemă ce-i veche mereu se repetă,
Că nu-i demodată si nu-i desuetă:
Găina de cântă, cocoşul chiar tace,
Dar după aceea să vezi el ce face...

epigramă de Cătălina Orşivschi din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi nu ne duce pe noi în ispită

femeia tace şi toarce sângele cald
din care ţese cămaşă bărbatului plecat la vânătoare de zei
inima lui doarme în borcanul cu dulceaţa de cireşe amare
femeia tace şi-şi acoperă trupul cu ierburi sălbatice
să-i fie pielea lină sub talpa stăpână
în sânul copt musteşte însă dulce păcatul
femeia tace şi macină osul de şarpe
să pună otravă pe rană
când mâna lui aspră coboară din cerul barbar
un tunet străpunge tăcerea
o nălucă din umbră se-arată
ea-şi face iute o cruce
priveşte în spate cu teamă
lumina e stinsă
uşa deschisă
luna încinsă
nimeni la poartă
doar ploaia
în noaptea cu o mie de ochi sclipind straniu
ghemuită pe prag îşi aşteaptă sortitul
femeia cântă sângele tace
fusul tot mai înalt

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magnolii

Mă plimb tăcut prin parcul cu magnolii...
Miresme-mpodobite cu-ametist...
Cum se-nfrăţesc speranţele cu zorii
Încununând eternul paradis.

Mă plimb tăcut şi visele m-apasă...
Voi care-aţi înflorit întâia oară
Cunoaşteţi şi durerea iernii crude
Şi gustul de-nceput de primăvară.

Mirese-mpodobite... Câtă pace!
Ce taină şi ce linişte de vis!
Şi parcul cu magnolii tace... tace...
Tace mereu... Şi ce-ar mai fi de zis?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Riscul

Cântă găina, cocoşul tace;
Însă, la oameni, invers se face:
Dacă femeia, cumva, nu tace,
Biet cocoşelul... atuncea zace!

epigramă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este clopotul din limbă,
lumea se schimbă.
Clopotul tace,
lumea tot se preface...

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

Se rup frunze
şi cad uscate,
vântul se-opreşte
şi pasărea tace.

Timpul, nu ştiu
s-a oprit sau trece,
nu aud ceasul
şi liniştea zace.

Îmi cade stiloul,
cuvintele pier
şi lacrimi pe-obraji
nu-mi dau pace.

Tăcerea doare,
se lasă apăsătoare,
nimic nu se mişcă
nici pasărea zburătoare.

Timpul devine
o singură clipă
lumea părându-mi prea mică
şi nimeni nu tulbură
eterna clipă
ce tace...

Mă-ntreb: totul moare?
De ce totul tace?

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

Nu-i mai tace guriţa,
Îi umblă ca meliţa;
Adevărul... când să-l spună...
Tace. Stă privind la lună.

paradox epigramatic de Maria Ioniţă din ziarul "Viaţa Buzăului" (10 ianuarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă Cucul!

Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!

Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!

Cântă cucul prin livezi,
De eşti prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!

Cântă cucul pe la sate,
Orăşenii îl ştiu din carte!
Cântă cucul prin oraşe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!

Cântă cucul pe la case,
Toate simulările sunt false!
Cântă cucul printre blocuri,
De revelion au fost multe focuri!

Cântă cucul pentru noi,
Noi vrem pace nu război!
Cântă cucul şi nu tace,
Primăvara la toţi ne place!

poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vai de casa-n care...

Cum proverbul spune cu înţelepciune,
Spun şi eu acuma cu amărăciune:
Vai de casa-n care ea, găina, cântă,
Iar cocoşul tace, tace şi ascultă!...

epigramă de George Budoi (2011)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea

Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume şi sate
Prin vreme şi flori, pe nori şi terase
Se împleteşte’ntruna, se coase.
Fără ace şi lână şi fire, fără mâini şi degete dibace
Fără de sunet coboară’n uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară şi trece...
Liniştită cu mantia târâş
Peste lună
Îşi adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniştita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Şi-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de ţară.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sacrosanct

dumnezeu tace din pământ
doar priveşte printr-o fantă
sacrosanctă
când mirat, când absent
studiind cu acurateţe
mişcările păcatelor prin atmosferă
şi carenţele spirituale

dumnezeu tace din ape
glisând spre nori uşor
iertându-ne pe rând cu vorbe mute
de bun rămas
în zori

dumnezeu tace din vremuri dispărute
minţind frumos apusul oamenilor
semnând câte o indulgenţă
pe fumul înserării
pe frunzele din noi

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce a interacţionat cu o personalitate seacă, înţeleptul, fie tace şi face, fie tace şi pleacă.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chi tace campa!"Cine tace, TRĂIEŞTE"

autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pe furate

Munţii tac şi marea tace, universu-i sufocat
De tăcerea ancestrală ce se naşte din păcat...

Eu la sânul tău, o viaţă, am tăcut şi am cusut
Vise şi săruturi multe, şi tot n-am recunoscut...

Dacă-aş fi vorbit mai mult ai fi spus: nu te cunosc,
După clipe de iubire, jur că nu te recunosc...

Vorbăreţii pierd întruna şi plăcere, şi iubire,
Cei tăcuţi câştigă dublu, viaţa lor nu-i amăgire...

Munţii tac şi marea tace, tace în intimitate,
Când iubirea pe furate, din iubire-şi face parte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere

într-un oraş bolnav, un suflet bolnav
tic-tac, tic-tac
apoi tace
s-a terminat
e linişte
prea multă linişte
nu-mi dă pace
şi tace
clopotele bat în tăcere
o imensă tăcere se loveşte de imensitatea cerului
şi tace
ne căutam în tăcere
ieri si mâine
desigur, nu ne găsim
paşii erau prea tăcuţi
stăm şi tăcem
fiindcă putem, nu
uneori vorbim, în adâncă tăcere
să nu tulburăm lacrimile de pe caldarâm
păşesc pe aleile tăcute ale vieţii
mă izbesc de tăcerea gândurilor
tac în cuvinte nerostite
liniştea curge agale, în tăcere
mi-s ochi atât de obosiţi
de trăit în tăcere
e sufletul gol, umplut cu noroi
să tacă, vorbea prea mult
astăzi, amara tăcere
s-a aşternut peste oraş
şi tace...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"TACE SI FACE" pare mai puţin pozitiv când începi să te gândeşti: "Ce FACE şi de ce TACE"?

aforism de Beatrice Vaisman
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

toamnă

Din pomi coboară vara
lihnită ca după o lungă
zi de joacă
cu soare.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!