Actorii noştri nu mor, nu mor de fapt niciodată, spiritul lor dăinuie mult dincolo de sfârşitul alcătuirii lor fizice, dăinuie atâta timp cât în noi mai găsim toate ipostazele vieţii noastre: tristeţe, bucurie, teamă, speranţă, dor, dezamăgire, aşteptare. Mi-am imaginat mereu actorii şi artiştii ca pe nişte fiinţe nobile menite a colora simplitatea vieţii noastre...

Cosmin Neidoni în revista Catchy
Adăugat de Cosmin Neidoni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, actorii, în fiecare seară trăim o altă viaţă a vieţii noastre.

Mircea Albulescu în ziarul Cotidianul
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vital, din când în când, în miezul zilei, să ne permitem luxul unei detaşate contemplări, aruncând o privire senină asupra evenimentelor şi asupra lucrurilor din viaţa noastră, înţelegând că se poate trăi frumos, elegant şi firesc, bucurându-ne de simplitatea colorată a vieţii în mijlocul celor mai anodine activităţi. Fiind într-o continuă schimbare, într-o trepidantă şi năucitoare viteză, ne scapă, literalmente, printre degete, mirajul devenirii noastre, a lecţiilor cristalizate şi asimilate în timp. Fără un stop cadru pe ceea am fost şi pe ceea ce suntem, este ca şi cum am evita să ne prezentăm la seminarul propriei noastre vieţi.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Pe) scenele iubirii

Nu-ţi rosti sentimentele-şablon,
Nici gânduri închise-n poezie...
Du-mă de mână (dincolo de rol
Să fiu actor... obsesdat de trufie?!)

Nu-mi rosti replici care cad
După ce cortina vieţii se surpă...
(În inima mea eu te iubesc şi după,
Şi după-al tău sărut... între rai şi iad?!)

Nu vreau să fim actorii de-acum
Pe scenele iubirii în care
Copiii au strălucire şi parfum,
Noi viaţa între triumf şi iertare?!

Nu vreau să avem regizori, scenografi,
Străini de visele noastre de altădată,
Nu vrem iluzii, imagini oarbe, fotografi
În care se strivesc şi lacrimă şi şoaptă?!

Nu, nu vreau decât să mă-nţelegi firesc
Că şi păsările din ceruri se prăbuşesc
Darmite actorii care-n rolul vieţii ard
Cu patimă pe-al iubirii fals stindard?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am spus niciodată că actorii sunt vite; ceea ce am spus este că toţi actorii ar trebui trataţi ca nişte vite.

citat clasic din Alfred Hitchcock
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am imaginat speranţa ca pe o fereastră deschisă mereu spre locul de unde răsare soarele şi la fel cred că ea are sunetul unor paşi de copil care, zâmbindu-ţi, se îndreaptă spre tine...

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vocabularul omului fericit, ar merita cu prisosinţă un asemena demers de inventariere, vom găsi nu atât formele superlative ale unor adjective, frumos, inteligent, norocos, avut, cât mai degrabă verbe menite, prin câmpul lor semantic, să domolească asprimile vieţii: a aştepta, a înţelege, a uita, dar mai presus de toate a ierta.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meciul vieţii noastre nu are minute de prelungire, nu mai putem schimba nimic, cerând reluarea jocului, aşadar trebuie sa fim mai atenţi cu timpul nostru, alegând sa nu-l irosim cu justificări inutile ori în compania oamenilor care nu ne sporesc, fiind ursuzi, întunecaţi şi reci. De un timp încoace îmi impun să întâmpin pe fiecare om cu un zâmbet, cu o minima doză de seninătate, ştiind cât de mult am nevoie, la rândul meu, de seninătatea altora.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii - lumina vieţii

(Celor mai scumpe fiinţe din viaţa mea)

E atâta soare şi atât de bine
Când vă privesc pe voi, copile,
Cu voi e tinereţea mea şi dorul
Cuvintele ce-şi au izvorul
Sub ritmurile dure ale vieţii
Sunteţi mereu o primăvară.
În inimă păstrez poemul vieţii
Lumină- a timpului ce poartă
Parfumul curat al tinereţii.
Voi sunteţi lumina vieţii mele
Aţi izvorât din inimile noastre
Din frumuseţea zorilor albastre.

Poezia a primit,, Diploma de excelenţă,, în anul 2019-Albania

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii - lumina vieţi (Celor mai scumpe fiinţe din viaţa mea)

E atâta soare şi atât de bine
Când vă privesc pe voi, copile,
Cu voi e tinereţea mea şi dorul
Cuvintele ce-şi au izvorul
Sub ritmurile dure ale vieţii,
Vibrând mereu ca o vioară,
Atunci când gândul mă frământă
Sunteţi mereu o primăvară.
În inimă păstrez poemul vieţii
Lumină- a timpului ce poartă
Parfumul curat al tinereţii.
Voi sunteţi lumina vieţii mele
Aţi izvorât din inimile noastre
Din frumuseţea zorilor albastre

poezie de Maria Ciobotariu (18 septembrie 2012)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire

La tinerii noştri de azi,
înalţi, vânjoşi ca nişte brazi,
n-o să găsim niciodată
acea credinţă curată,
de părinţii lor lăsată.

poezie de Dumitru Delcă (4 aprilie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnificaţiile vieţii noastre şi a planetei noastre fragile sunt după aceea determinate doar prin propria noastră înţelepciune şi prin propriul nostru curaj. Noi suntem custozii sensului vieţii. Tânjim după un părinte care să aibă grijă noi, care să ne ierte pentru erorile noastre, şi să ne salveze de greşelile noastre copilăreşti. Dar cunoşterea este preferabilă ignoranţei. Este cu mult mai bine să îmbrăţişezi adevărul dur decât o fabulă liniştitoare. Dacă tânjim după un scop cosmic, atunci să ne găsim noi înşine un obiectiv demn.

citat celebru din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul de timpul vieţii

DORUL DE TIMPUL VIEŢII
(sonet timpului)

Prin timpul vieţii străbat cu soarta mea
Învăluită în ceaţă şi geruri,
Ce îmi înalţă sufletul spre ceruri,
Lângă străbuni o veşnicie să stea.

Voi duce dorul vieţii în eteruri,
Că-n colţ de suflet dăinuie iubirea
Şi făclie luminând amintirea
Din rodnice şi glorioase vremuri.

Pe podul către veşnicie trece
Convoiul sentimentelor duioase,
Ce-n Universul tainic mă petrece.

Din dor de viaţă cresc ramuri stufoase,
De laur, menite să îmi vindece
Spirit zburător spre zări luminoase.

Maria Filipoiu

sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teamă

De spiritul ce dăinuie în noapte
Încă mă mai ascund şi mă mai tem,
Căci va pluti şi dincolo de moarte
Deasupra noastră, precum un blestem.

Se-ascunde-n umbre,-n taină şi în gânduri
Şi scormoneşte dincolo de noi,
Acolo unde paseri dorm în rânduri,
Străfulgerând a lacrimilor ploi.

În inimă-i vulcan, taifun şi tunet,
Înfioraţi în fiecare ceas,
Înmugurim, suntem surâs şi zâmbet...
E tot ce de o vreme ne-a rămas...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc actorii

Odihnă veşnică, Ilinca Tomoroveanu

Se duc actorii... unul câte unul,
Rămâne scena goală de valori,
Degeaba bate gongul ca nebunul,
Au dispărut şi ultimele flori.

Se duc actorii... cine să-nţeleagă
Cuvintele din ochii lor închişi?
Ce neputinţa clipei... o reneagă,
Cum o făceau şi ultimii proscrişi.

Se duc actorii... fug înspre cuvinte
Şi-nspre tăceri ascunse în amurg,
Când primăvara veşnicia -şi vinde
Uitărilor... şi ploilor ce curg.

Se duc actorii... teatrul lăcrimează,
Culisele au îngheţat de dor,
Iar timpul duşmănos... avertizează,
În suflet moare zilnic... un actor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ma gândesc bine nu este o tragedie să rămâi cu o parte din vise nerealizate, este infinit mai tragic să nu fi avut niciodată niciun vis. În ce constă, în fond, bucuria vieţii dacă nu în acel simplu şi minunat fapt de a-i savura palpitul, fără rest, prin toţi porii, cu toate papilele gustative, cu inima ta, de atâtea ori, făcută ţăndări şi totuşi, întreagă până la capăt.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de cnn
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde se duc, unde se duc iubirile noastre apuse? Cine să-mi spună asta? Devin fantome, umbre, larve, zic poeţii. Dar cum, asta ca şi cum n-ar fi fost niciodată nimic? Lumea care se spulberă din faţa ochilor noştri n-a existat niciodată? Patimile sunt oare visuri zadarnice ca vedeniile plăsmuite de somn? Nu, e cu neputinţă. Visurile somnului sunt acţiunea unui eu inconştient şi necomplet. Patimile noastre sunt nu numai o acţiune fatală, ci opera voită a întregii noastre fiinţe. Însufleţirea le trezeşte, dar voinţa le urmăreşte, le cunoaşte, le desluşeşte, numindu-le şi mulţumindu-le. Patimile noastre sunt spiritul şi inima noastră, carnea şi oasele noastre, tăria noastră, intensitatea vieţii noastre intime manifestată prin viaţa noastră fizică; vor fi trunchiate, se trunchiază, se frământă, rodesc şi creează! Creează opere, fate de neînchipuit, istorii – lucruri frumoase, ca arta, de pildă, şi bune – gânduri, principii, mijloace de a cunoaşte adevărul. Creează făpturi, copii ce se nasc din nou în chip firesc ori intelectualiceşte. Prin urmare, nu sunt nici umbre, nici visuri. Lipseşte-l de patimi şi omul nu mai poate trăi.

citat celebru din George Sand
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-mă, camarade! Totdeauna ne dăm seama prea târziu. De ce nu ni se repetă mereu că voi cei de dincolo sunteţi nişte biete fiinţe la fel ca şi noi, că mamele voastre tremură de teamă ca şi ale noastre şi că şi vouă, şi nouă ne e la fel de frică de moarte, că ne aşteaptă aceeaşi mizerie, şi aceeaşi suferinţă? Iartă-mă, camarade! Cum puteai să fii tu duşmanul meu?

citat celebru din Erich Maria Remarque
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când dăinuie ospăţul, dăinuie şi prietenia.

proverbe greceşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este nimic întâmplător. Noi ne naştem cu toate datele vieţii noastre şi nu numai cu cele ale acestei vieţi ci şi cu cele ale vieţii care va urma după ea, până la sfârşitul corecţiei sufletului nostru.

Michael Laitman în O mie de sfaturi pentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul casei părinteşti

În Şesuri*, pe limanul Tazlăului Sărat,
Mai dăinuie timpului casa părintească;
Vântul nostalgiei, cu duioşie, presărat,
Iute, mă-ntoarnă, de ea să-mi amintească,

Peste bariere de timp, cu pasul scăpărat,
Unde copilăria avea să-mi înflorească,
În Şesuri, pe limanul Tazlăului Sărat,
Mai dăinuie timpului casa părintească;

Chiar dincolo de viaţa pământească,
Dorul meu se va-nfrupta înflăcărat
Cu-această hrană dulce sufletească
De care nu voi fi niciodată dezbărat,
În Şesuri, pe malul Tazlăului Sărat.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!