Refugiul nostru

Refugiul nostru e în Tine
Iubitul nostru Salvator
În lumea plină de suspine
Oricine la Tine vine
Balsam găseşte şi-ajutor.

Ne-apasă greutăţi, probleme
(Şi uneori ne copleşesc)
Dar ne primeşti în orice vreme
Să vindeci răni şi stări extreme
Şi alte boli ce se ivesc.

La umbra însoţirii Tale
Pătrunde-n noi curajul sfânt
Să mergem temerari pe cale
Spre frumuseţile astrale
Dincol' de recele mormânt.

Săgeţi de foc când dau năvală
Să ardă-n suflet pasiuni
A Ta privire amicală
(Cu gingăşie de petală)
Respinge-acute presiuni...

Plângând cu noi la vreo durere
Suntem cuprinşi de uşurări
Şi-atunci se risipesc mistere,
Găsim un rost şi în tăcere
Şi-aducem Cerului urări.

Mereu cu braţele deschise
Ne chemi să ne înseninezi
Ne dai orientări precise
Să se-mplinească doruri, vise
Cu-ncredinţări ne-ncununezi.

În nimeni altul nu-i ca-n Tine
Aşa a fost şi-aşa va fi
Dulcea-Ţi prezenţă ne susţine
Poate-n necazuri să aline
Să-Ţi fim preafericiţii fii.

Refugiul nostru-n lupta vieţii
Nu e-n terestrele cetăţi
Ci-n Tine – Rege-al frumuseţii
Că-nlături undele tristeţii
Şi alte multe greutăţi.

poezie de George Cornici (26 octombrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găsim în Tine...

Găsim în Tine, Mire drag
Comori ce nu-s în altă parte
Rosteşti cuvinte ce ne-atrag
Să ştim ce-i dincolo de moarte.

Găsim în Tine mângâieri
Când vine val de uscăciune
Se nasc în suflet adieri
Să Te slujim cu pasiune.

Găsim în Tine adăpost
În vremuri grele de furtună
Ca tot ce e şi tot ce-a fost
Să se transforme în cunună.

Găsim în Tine har ceresc
Că-i necesar în drum spre Slavă
Copiii Tăi Îţi mulţumesc
Gustând privirea Ta suavă.

În Tine noi găsim curaj
Să răspândim Lumina vieţii
Nu vom uita acel mesaj
Despre splendorile Cetăţii.

Găsim la Tine şi minuni
Şi bucurii nepieritoare
Al Tău balsam pe leziuni
Creează calm şi vindecare.

Găsim în Tine tot ce-i bun
Pentru un trai cu demnitate
De-aceea fiii Tăi Îţi spun:
"Eşti pentru noi prioritate."

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (25 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovada dragostei divine

Dovada dragostei divine
Se vede-n tot ce noi primim
Al nostru Tată ne susţine
Şi ne învaţă CUM să fim.

Prezenţa Lui întotdeauna
Ne înfăşoară să ne dea
Puteri să biruim furtuna,
Să nu cedăm când lupta-i grea.

Primim orientări pe cale
Să nu ne ducem spre neant
Ci spre ‘nălţimile astrale
Să ştim ce este important.

Trezindu-ne vedem lumina
Căci înc-o zi ne-a-ntâmpinat
Putem să îngrijim grădina,
Să reparăm ce e stricat.

Poverile când greu apasă
Le uşurează prin Cuvânt
Privind la pâinea de pe masă
Rostim: "Părinte bun şi sfânt."

Cuprinşi de tainice dileme
Răspunsu-I clar ne dă alin
El nu-ncetează să ne cheme
Când nu vrem floare, ci vrem spin.

Incertitudinea când vine
Cu glasu-I lin ne spune iar
"Puteţi asigurări obţine
La tronul de-unde curge har."

Ne sfâşie vreo întristare?
Nimic nu-i ca al Lui balsam
La Slava Lui avem intrare
Exact cum a avut Avraam.

Dovada dragostei divine
Se-arată-n tot ce dă şi-a dat
Revarsă daruri, nu puţine
O, fie-n veci glorificat!

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (10 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unicului Căpitan

Astăzi trebuia să-ţi facem doar urări,
Dar Domnul a avut alte planuri cu tine.
La mormânt venim cu lumânări şi flori
Ai plecat aşa de devreme, Cătăline...

Căpitane, noi nu te vom uita vreodată,
Iar astăzi este o altă zi extrem de tristă.
Gândul la tine şi spre Cer din nou poartă
Cu lacrimi în ochi... suflarea dinamovistă.

Buldogule, tu până la ultima suflare
Ai purtat zâmbind un roş-alb tricou
Mereu vei fi îngerul din "Ştefan cel Mare"
Unicul căpitan, al nostru sfânt erou!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (30 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Legea Ta...

În Legea Ta găsim plăcere
Ne poartă gândul nostru-n Rai
Din ea cunoaştem ce se cere
Să Îţi predăm terestrul trai...

Din ea cunoaştem cum Mesia
S-a coborât s-aducă har
Să se-mplinească profeţia
Pân' la edenicul hotar.

În Legea Ta găsim odihnă
Căci lumea nu o poate da
Ne-ndrumă, zilnic, spre Lumină,
Ne-ajută jugul a-l purta.

Din Legea Ta răsar poveţe,
Repere în pelerinaj
Să nu vrem lut, ci frumuseţe,
Realitate, nu miraj.

Că Legea Ta-i dumnezeiască
E-un adevăr atât de clar
E-n stare să ne-nveselească
Atunci când traiul e amar.

Neacceptând o alianţă
Cu stări sterile, pământeşti
Deschide căi spre cutezanţă,
Spre bucurii duhovniceşti.

Au îndrăgit-o şi profeţii
Şi toţi acei ce s-au predat
Şi-au fost puternici când nămeţii
Spre spaţiul lor s-au îndreptat.

În Legea Ta găsim soluţii
La orice-n viaţă s-ar ivi
Să stăm în sferele virtuţii
Spre Tine să putem privi.

O, dătător al Legii sfinte
Vrem să păstrăm ce ne-ai adus
Eşti cel mai minunat părinte
A Ta prezenţă n-are-apus.

poezie de George Cornici (12 octombrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim bine

Nu-i nicio îndoială în sufletele noastre
E-o altă lume dincol' de zările albastre
Ne străduim s-ajungem acolo prin credinţă
Să împlinim, în toate, a Cerului cerinţă.

Ştim bine Cine-aduce în suflete o stare
Care creează-n noi tărie-n încercare
De-aceea-n lupta vieţii nu şovăim pe cale
Şi ne lăsăm cuprinşi de stări cu osanale.

Când ezitări apar ştim Cine le calmează
Acel care din Slavă, necontenit, veghează
Primejdia când vine imediat trimite
O nouă viziune şi forţe-ntinerite.

Ştim bine că victorii noi nu putem obţine
De nu trimitem gânduri spre zările senine
Şi nu putem ajunge la Malu-ncununării
De nu predăm fiinţa în braţele salvării.

Cunoaştem rezultatul convingerii totale
Şi ce ne-aşteaptă-n spaţiul splendorilor astrale
Că promovăm principii în Slavă concepute
E că am şters o stare cuprinsă de derute.

Ştim bine ce ne-ndeamnă cuvântul Cărţii sfinte
Să ne putem desprinde de humă şi morminte
Tristeţea când soseşte ne-aduce-nseninare
Să fim tot optimişti şi-n ceasul de-nnoptare.

Nimic în lumea plină cu-atâtea documente,
Cu-atâtea afirmaţii ce nu-s în Testamente
Un crez nu-l poate stinge; l-a sigilat Mesia
Să proclamăm, pe cale, mesajul şi solia.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (3 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu te-a înzestrat

Dumnezeu te-a înzestrat
cu un suflet minunat.
Dacă vrei ca să primeşti
de la viaţă ce-ţi doreşti,
învaţă ca să trăieşti!
Alungă din suflet teama,
alungă şi îndoiala.
Ca să-ţi împlineşti speranţa
alungă nesiguranţa!
Greutăţi multe vor fi.
Luptă şi vei reuşi!
Ai curajul să zâmbeşti.
La viitor să gândeşti.
Când fericirea-ţi iese-n cale
deschide larg braţele tale.
În inimă s-o primeşti,
cu tot ce faci să te mândreşti.

poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la ultima suflare

Până la ultima suflare
Îl vom sluji pe Salvator
Şi-atunci când e înseninare
Şi când se-aşterne înnoptare
Peste vizibilul decor.

Armate când vor da năvală
Să ne doboare dintr-odat'
Nu părăsim preasfânta Şcoală
Ci cu curaj, fără sfială
Luptăm cu valu-nfuriat.

Cât timp o inimă mai bate
Spre Tronul Slavei înălţăm
Acele gânduri luminate
De revelaţii revărsate.
Spre Rai povara o purtăm.

Veni-vor slugi din adâncime
Să-mpiedice al nostru mers
Dar crezul nostru-n Cincizecime
Poate tăria s-o anime
Să-nvingem orice duh advers.

Până la ultima chemare
(Când auzi-vom: "S-a sfârşit
Acest noian de frământare.")
Îl vom urma cu consacrare
Pe-al nostru Mire preaiubit.

Acesta-i crezu-n pribegie
Aşa ne-nvaţă Duhul Sfânt
Momentele de nostalgie
Sunt transformate-n energie
Să stăm, prin har, în Legământ.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişarea iubirii

În braţele iubirii uităm c-a fost furtună,
Simţim că aparţinem Regatului ceresc
Şi gândul şi simţirea pot, foarte clar, să spună
Că-n ea, cu exaltare, oricând se odihnesc.

O starea-a-ngrijorării dispare din fiinţă
Atunci când ne cuprinde cu farmecul ei sfânt
Aleargă spre acei cuprinşi de neputinţă
Să îi ridice iar, să le mai dea avânt.

E făr-asemănare a ei îmbrăţişare
Şi-atunci noi ştim ce-nseamnă şi har şi Paradis
S-a dus la cruce s-avem descătuşare,
Să nu uităm nimic din tot ce ea a zis.

Privirea ei suavă devotament produce
Fideli, vrem s-o urmăm la fiecare pas
Spre piscul biruinţei, senină, ne conduce
Cu ea pe drum, oricând, e untdelemn în vas.

Atingerea-i plăpândă creează vindecare,
Lucrează prin credinţă; sunt ca două surori
Ea nu ne părăseşte când vine vreo-ncercare
Din lacrimi şi suspine ea face sărbători.

În braţele iubirii e-o dulce mângâiere
De care-avem nevoie când zbuciumul e greu
Urmeaz-o uşurare, momente de tăcere
Să mergem, fără teamă, pe-acest îngust traseu.

Şi noi te-mbrăţişăm, eşti fericirea noastră
Trăim în armonia ce-n Cer s-a zămislit
Buchetul de-adorări e-ntotdeauna-n glastră
Ca semn că de la tine cunună am primit.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (17 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gram de speranţă

De multe ori greşesc ş-apoi vine teama de-a vorbi,
Dar nu vreau cuvinte rele ce-n suflet te pot răni.
Alţii înlocuiesc adevărul cu minciuni în cuvinte îmbrăcate
Şi durerea este mare când se vede ca-i dreptate.
Trebuie încet, încet şi treptat să cred în tine,
Cu ale tale mustrări şi vorbe ce mă-nbie către bine,
Să cred în a ta iubire şi a noastră răbdare,
Iar dacă tu mai ai în suflet un gram de speranţă,
Vino şi-mi dă-mi o-mbrăţişare şi vino de mă iartă.
Pot să-ţi cer de azi din nou să crezi în mine,
Să mergem împreună spre ale noastre vise.
Priveşte apoi duios şi simte al meu suflet
Ş-apoi sper să merit de la tine un nou zâmbet.
Să simţi că mă iubeşti şi să fii de-acum cu mine,
Să m-ajuţi ca împreună să mergem din nou spre bine.
Că mult am căutat şi ca tine în lume nu găsesc,
Vreau împreună să luptăm şi multe-n viaţă am să reuşesc.

poezie de Eugenia Calancea (2 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământu-mbrăţişării noastre

uneori te mai gândesti la mine
şi-atunci îmi pierd memoria
şi nu ştiu unde şi de ce-am plecat
uneori mă mai gândesc la tine
şi-atunci o vână-albastră în tâmplă
ţi se sparge
uneori te mai gândeşti la mine
şi-atunci când iarna vine
cad în fântânile-ngheţate
uneori mă mai gândesc la tine
şi-atunci plesnesc oglinzile
în întunericul odăii tale
uneori te mai gândeşti la mine
şi-atunci în jurul unui bloc de piatră
mă simt un nor de sânge-n mâini cu daltă
uneori mă mai gândesc la tine
şi-atunci ţi se preface mâna-n scrum
cuvintele pe pagini singure se scriu
există cineva ce nu poate să-ndure
să ne gândim unul la altul
în fulgerul aceleiaşi secunde
ţinem pe umeri rând pe rând
în loc de capete pământul bătut
în reliefu-mbrăţişarii noastre

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dărnicie cerească

Ne-ai dat tărie... şi ne dai
Să-nvingem orice încercare
Să dedicăm al nostru trai
Splendorilor ce vin din Rai,
Să stăm în har şi-n ascultare.

Ai pus în noi cereşti lumini
Să nu ne rătăcim pe cale,
S-apreciem frum'seţi în crini,
Să suportăm dureri din spini,
Să Te vestim aici, în vale.

Săraci, nicicând, nu ne-ai lăsat
Hambarele-Ţi au fost deschise
Minuni, mereu, s-au revărsat
Balsamul Tău ne-a vindecat
De-acele tumultoase vise.

Ce generos ai fost oricând
Cu-ai Tăi copii în drumeţie!
Îndemnuri sfinte-ai pus în gând
Să mergem spre Liman cântând
Să nu ieşim din Profeţie.

O, Dătător de tot ce-i bun
Ne-am conectat, pe veci, cu Tine!
Căci la momentul oportun
Ai spus: " Cu Mine vă cunun
Ca să-Mi slujiţi cum se cuvine."

Cu mână largă dăruieşti
S-avem ce-i necesar pe masă
Sunt daruri dragi, dumnezeieşti
Avântul nostru îl sporeşti,
De soarta noastră mult Îţi pasă.

poezie de George Cornici (23 aprilie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să locuiască-n al tău cort...

Să locuiască-n al tău cort
Dorinţa de mai bine
Şi-atunci putea-vei da raport
Că Tatăl te susţine.

În cortul tău fă loc la har
C-aduce sărbătoare
Din el să-ţi faci mărgăritar,
Să-ţi fie desfătare.

În cortul tău să nu primeşti
Vreo stare ce dezbină
C-aşa putea-vei să-nsoţeşti
Pe cei ce vor Lumină.

Să faci din cortul tău Betel
Să vină mulţi la tine
Să fie-apoi umpluţi cu zel,
Să vrea să se închine.

Ca-n cortul tău să poată sta
Şi Duhul şi Cuvântul
Oricât... oricât te va costa
Păstrează-ţi Legământul.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (5 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dorului

De tine când mi-e dor
Şi sufăr în tăcere,
O ploaie de mistere
Ş-un gând înălţător

Mă duc în alte sfere,
A nu mă lăsa să mor,
De tine când mi-e dor
Şi sufăr în tăcere.

C-un ancestral fior,
Vibreaz mai cu putere
Ş-atunci grăbit cobor
Din nou pe emisfere,

De tine când mi-e dor...

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiul

REFUGIU

Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,
Refugiul imi este, sămânţa mea de copil, în tine!
Ce-aş fi?.. Că nu aş mai şti, de atâta dor, de foşnesc
Brazi... Prinşi în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.

Nici o umbră de ceaţă nu e pe lume alături de noi,
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,
O noapte şi aceea e clară pentru el, e gata de război-
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.

Şi atât cât voi fi, veştile sunt între noi, ca un greu hotar,
Cu aceste suliţe, toţi anii, care mai rămân, se rămolesc,
Eu, însă, la candela aprinsă aş ţese zi şi noapte la iţar,
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ţi tămăduiesc...
Eu, muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...

Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc,
Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e-
Aşa umezit, vei şti, cum am avut curajul să te-ndulcesc
Cu un cânt de- al meu, de mamă, când frunza pare uneori pustie,
Eu, muma ta, când voi să fiu vie, când voi să fiu vie...

poezie de Lilia Manole din volumul "Cuvinte nestinse" (2014)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot

Pentru tine nu–i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata să toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să-ţi mai văd o dată chipul,
Să-ţi mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
Că pot să-ţi mai şoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Şofarului
Va zgudui Înaltul,
Şi-atunci, ceea ce-a fost
Prea puţin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (iulie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tine, mamă...

La tine, mamă, mă gândesc mereu
De câte ori durerile m-apasă.
În clipe de tristeţe şi de greu
Trimit un gând la tine, către casă.

Te văd în amintiri cum ne zâmbeai,
Chiar şi atunci în clipe de durere.
Cu-o lacrimă, furiş, ne mângâiai,
Cu sufletul... şi sfânta lui tăcere.

Aş vrea să pot în vise să te ţin.
Ca tine mamă... să-mi răpun necazul.
Să cred doar în speranţele ce vin
Şi-n lacrima ce-mi mângâie odrazul.

La tine mamă... doruri de se frâng,
Tu ştii să le acoperi cu tăcerea.
La tine mamă gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtăşeşti durerea.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu Tine vrem să-ncepem anul...

Cu Tine vrem să-ncepem anul
C-aşa-n credinţă fi-vom tari
Şi-aşa poate spori elanul
Să fim în lupte temerari.

Privind ‘napoi cu nostalgie
Azi recunoaştem c-ai condus
Tot traiul nostru-n pribegie
Spre lumea fără de apus.

Ne stă ‘nainte şi-ncercarea
Dar şi-ajutoru-Ţi preţios
Vrem să sporească-ncredinţarea
Când drumu-ngust e mai pietros.

Pornind pe calea-ntortocheată,
Prin labirinturi reci şi lungi
Pe cei din infernala ceată
Pe toţi... pe toţi o să-i alungi.

O, nu lăsa să se strecoare
Perfizii stropi cu ezitări
Spre-a fi uniţi cu o splendoare
Ce-i dincolo de-albastre zări.

Păşim spre viitoarea lume
Călăuziţi de Raza Ta
Rosti-vom des slăvitu-Ţi nume,
Lângă Cuvântul Tău vom sta.

Nevoi, ofense, suferinţe
Le depăşim când mergi cu noi
Când vin, Isuse, neputinţe
Ne dai putere de eroi.

Să-ncepem zilele cu Tine
Şi anii toţi câţi ne sunt daţi
E modul de-a putea menţine
Un dor de-a fi încununaţi.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cele mai frumoase mâini sunt mâinile mamei.
Mâinile cu care şi-a mângâiat cu mândrie şi iubire burtica, atunci când erai încă în pântecele ei.
Mâinile cu care te-a ţinut în braţe, cu care te-a mângâiat, te-a spălat, te-a îngrijit şi ţi-a pregătit hrana.
Mâinile de care te-ai sprijinit când ai făcut primii paşi din viaţa ta.
Mâinile cu care şi-a şters lacrimile atunci când a fost îngrijorată, când i-a fost teamă, când s-a bucurat de succesele tale, când ţi-a simţit lipsa,... când ai rănit-o cu vreo privire rece sau cu vreo vorbă nemeritată...
Mâinile cu care ţi-a alinat durerile, temerile şi cu care ţi-a dat curaj şi forţă să mergi mai departe.
Mâinile cu care ţi-a dăruit tot ceea ce a avut mai bun.
Mâinile cu care a muncit neobosită pentru tine, cărând greutăţi, îndurând asprimea gerului, răni şi dureri.
Mâinile cu care ţi-a deschis uşa de mii de ori.
Mâinile pe care şi le împreunează într-o rugăciune trimisă cerului pentru tine...

poezie de Irina Binder
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul timpului trecut

Cu tine n-aş putea glumi,
În lupta asta m-aş răni,
Aş sângera lacrimi de dor
Eu, biet străin şi călător.

Rămâi la margine de zi...
Tu treci şi-n urmă nu privi!
Cu tine n-aş putea glumi,
În lupta asta m-aş răni.

Când timpul meu s-ar isprăvi
Şi alte timpuri vor veni,
Zadarnic plângerea-mi vei ştii...
Nu voi mai fii, nu voi mai fii!

Cu tine n-aş putea glumi!

rondel de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i nimeni

Nu-i dor, şi nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ţi se pare
Că se topeşte-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai şti de vieţii mai ai ceva să-i ceri...

... Şi nu ţi-ai fi în stare să te întrebi pe tine
De nu cumva în minte-ţi s-o fi gândind altcine
Târziu îţi pare-o şoaptă ce inima ţi-o strânge -
De mult, de mult, pe-o groapă doar vântul de mai plânge...
Din lunga-i depărtare atât de blând te cheamă,
Că nu-ndrăzneşti nici capul să ţi-l întorci, de teamă
Să nu cumva s-o sperii...

Şi când pe alte ţărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ţi audă măcar în vis cuvântul...
Şi când pe alte ţărmuri te-o înveli pământul,
Nu-i nimeni să-ţi audă măcar în vis cuvântul...
Şi nimeni să-ţi recheme blândeţea unei şoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte...

poezie celebră de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!