Refugiul

REFUGIU

Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,
Refugiul imi este, sămânţa mea de copil, în tine!
Ce-aş fi?.. Că nu aş mai şti, de atâta dor, de foşnesc
Brazi... Prinşi în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.

Nici o umbră de ceaţă nu e pe lume alături de noi,
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,
O noapte şi aceea e clară pentru el, e gata de război-
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.

Şi atât cât voi fi, veştile sunt între noi, ca un greu hotar,
Cu aceste suliţe, toţi anii, care mai rămân, se rămolesc,
Eu, însă, la candela aprinsă aş ţese zi şi noapte la iţar,
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ţi tămăduiesc...
Eu, muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...

Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc,
Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e-
Aşa umezit, vei şti, cum am avut curajul să te-ndulcesc
Cu un cânt de- al meu, de mamă, când frunza pare uneori pustie,
Eu, muma ta, când voi să fiu vie, când voi să fiu vie...

poezie de Lilia Manole din volumul "Cuvinte nestinse" (2014)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito

Iubito
Dacă eu aş fi o mare de-ntuneric
În apele nebănuitelor căi
Atunci tu i fi un îngeraş feeric
Şi am fi împreună amândoi

Când soarele înspre amurg se-ndreaptă
Tu luminezi cărarea sufletului meu
Iubirea spre mâine e o treaptă
Pe care să păşim doar TU şi EU

Atât de mult eu te iubesc pe tine
Chiar de-mpreună noi să fim nu-i greu
şi zi şi noapte mă gândesc la tine
Pe tine doar... te voi iubi mereu

În clipele când nu eşti lângă mine
Îmi pare că lipseşti de ani şi ani
Iar buna-dispoziţie-mi revine
Numai atunci când tu apari.

Să ştii că eu trăiesc doar pentru tine
Hrănindu-mă cu dragostea, cu dorul tău
şi cred când spui că mă iubeşti pe mine
aşa cum eu te voi iubi mereu!

poezie de Andrei Lupu
Adăugat de Andrei Lupu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine

Pentru tine scriu aceste versuri,
Pentru tine trăiesc,
Pentru tine respir,
Pentru tine-mibate inima,
Pentru tine simt dragostea.
Pentru tine plâng
Pentru tine râd...

Şi cu mine, cum e atunci
Când după mine te uiţi,
Pentru mine zâmbeşti,
Pentru mine înveţi să iubeşti
Pentru mine cânţi,
Pentru mine arde flacăra dragostei
din sufletul tău... 000

Tu ÎNGER MINUNAT...
Viaţa tu mi-ai colorat...
Sărutul tău ameţitor,
Mă face să simt cum zbor,
Deasupra miilor de stele,
Ce-ţi spun mereu să crezi în ele!
Ca o eternitate eu te voi iubi,
Şi chiar şi-atunci...
Când eu nu voi mai fi!

poezie de Răzvan Crihan
Adăugat de Flory
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia e casa mea

aici trăiesc
aici mă împiedic de iluzii
aici iubesc
până când mi se face rău
de atâta bine
aici devin prizoniera
propriei nebunii
şi învăţ să mă ridic
analizând toate segmentele grele
când albul şi negrul
se împletesc
la marginea unui strigăt
aici vine Isus
să mă întrebe de mine
când urlu din toate puterile că
nu sunt
poezia e casa mea
puteţi înţelege
aici nu am garduri
să plâng copacii trădaţi
de fiecare scândură
aici nu mi-e ruşine
să aşez sentimentele
pe o coală albă
şi să tai cu o linie oblică
trecutul
aici mă simt
eu
pentru o viaţă
trăită

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Eu vreau să te iubesc fără scăpare,
Te pot iubi oriunde îmi vei fi,
Ascunsă-n aşternut sau depărtare,
Când tu la mine poate n-ai să vii.

Te voi iubi chiar şi atunci când glasul,
Atât de tandru, nu-ţi voi auzi,
Atunci când lângă mine nu ţi-e pasul,
Am să te-aştept şi tot te voi iubi.

Voi săruta şi clipele pe care,
Le-ai presărat în jurul meu mereu,
Să îmi aline fiecare stare,
Când lipsa ta îmi spune că mi-e greu.

Te voi iubi ca ploaia picătura,
Ce-o varsă grijulie pe pământ,
Să-ţi umezească pleoapele şi gura,
Când buzele-mi alături nu îţi sunt.

Eu vreau să te iubesc într-un albastru,
Ce-mi colorează ochii când te văd,
Să uit că fără tine sunt sihastru,
Pierdut între uitare şi prăpăd.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemele copilăriei

DE 1 IUNIE, COPILAŞILOR MEI SCUMPI ŞI TUTUROR COPILAŞILOR LUMII!

... De la zapadă spre firul cel de iarbă,
Întreaba- mă, copile, încet şi fără grabă...
"În care veşnicii pământul nu răsare,
Copilării pe unde mai are omul oare?"

- În ochii tăi, copile, se nasc copilării,
Frumoşii ochi sclipesc cu raze arămii,
Să fim prieteni buni, copile înţelept,
Şi sfaturile bune primeşte-le complet.

Copilaria e acolo unde- i mângâiere,
Şi dragoste de viaţă, şi soare, şi cădere,
Iar tu sămânţa infinitului îmi eşti,
Te- am răsădit în inimă, să-mi încolţeşti.

Şi- am vrut cu apa sfântă să te-alin,
Şi greul când îl treci, să nu-ţi fie declin,
Ci doar o treaptă nouă nemaiîntâlnită-
De unii lăudată, de altii neauzită...

Te rog, să nu fii supărat pe frunze-
Ele te- aşteaptă, cu verdele- n copilarie,
Să- ţi amintesţi descrieri de mimoze,
Culese parc- acum, prin iarba albăstrie.

Îţi aminteşti şi pomii de - iasomie,
La colţul pragului buneilor creşteau,
Ca sfinţi cu dulci arome în faclie,
De- aici, în viaţa de la ţară te duceau.

Să fii copil zglobiu, cu ochii plini de soare,
Mâinuţele -întinse pân- dincolo de cer,
Şi am şi eu acum, copilul meu, o întrebare:
-Ai vrea sa te întorci într- un mister?..

OCROTEŞTE-MI, COPILE...

Ocroteşte-mi, copile, ziua de mâine,
Să te văd cum alergi şi atingi norii grei,
Şi să-ţi simt şoapta la o mie de mile
Şi urma-ţi prin văzduh s-o ştie anii mei.

Ocroteşte-mi, copile, ziua de ieri,
Aşa copil să-mi fii, iar eu o zbuciumată,
Ce n- a uitat, în zeci şi trecute primăveri,
Cum te îmbrăca-n lumina cea catifelată.

Ocroteşte-mi, copile, ziua, când eu
Sunt, şi mai mult decât sunt, fiinţez-
Copilul, ce scrie minuni de bine, nu de rău,
Cum nimeni în lume nu ştie, ce poţi să visezi...

UNUI COPIL PĂRĂSIT

Când te părăseşte a ta mamă,
Să te întrebi, ce oare-ai pătimit?..
Şi cine te-a născut, când toamna,
Din frunza de acasă, dorul ţi-a iubit.

Când te părăseşte a ta mamă,
Să te întrebi, ce om ai să ajungi?
Cu singura vestire, ca o vamă,
Şi lacrimile curse -n multe rugi.

Când te părăseşte a ta mamă,
Să te întrebi, ce ai contramandat?
O naştere sau încă altă toamnă?
Şi singur, eşti mai singur, supărat.

Când mama iar te părăseşte,
A mia şi nenumărata oară,
Să te întrebi, cum sufletul îţi este?
Şi să te -ntorci cu tine-n primăvară.

Şi ai să vezi, că cine te-a iubit,
A stat pe lângă tine, ca un zeu,
Cu îngerul curat, ţi-a tot vorbit,
Ca să te-ntoarcă, în orice clipă, fericit...

Când sunt pe lume alţi copii şi mame,
Şi alte veşnicii se -nalţă într-un mister,
Să te întrebi, de ce ai stins coroana
Luminii şi dus ai fost, pe întuneric, ger?

Aud şi alte vieţi, şi alte inimi,
Cum bat, ca într-un clopot, a popas,
Dar mă întreb, de ce în chinuri
Se mai trăieşte, dacă naşterea e-un glas?

Când mama, care e grăbită,
Nu are timp, nici sufletul orânduit,
Să te întrebi, ce ai venit silită,
Şi te-ai născut, şi foamea ţi-ai iubit?

Când vii, în lumea ta, cu ea alături
Să te gândeşti, ea, oare te-a iubit?
De te iubea, se ridica şi prin omături,
Dar niciodată nu te-ar mai fi părăsit...

SUNT NOPTI

Sunt nopţi, în care îngerii coboară,
În colţ de linişte regească,
Să mângâie obrajii de fecioară
Copiilor, din casa părintească.

Sunt nopţi, cu zile-n ele şi cu dimineţi,
În care mumele îşi cântă plânsul,
Să crească pruncii lor semeţ,
Din crez divin să biruie surâsul.

Sunt nopţi, de îngerească devenire,
Cu vise nevisate şi rugi până la cer,
Cu-a lor putere de iubire,
Miracole se nasc, uitând de efemer...

Sunt nopţi, şi sunt doar pentru ele,
Fiinţe trecătoare pe întreg pământul,
Mai zbuciumate decât marea
Şi mai cuminţi decât cuvântul.

Sunt nopţi, mai albe decât crinii,
De pură suferinţă şi absolute căutări,
Materne presimţiri, în mersul vremii,
Le înălbesc destinu-n aşteptări...

Sunt nopţi, în care îngerii coboară,
În colţ de linişte regească,
Să mângâie obrajii de fecioară
Copiilor, din casa părintească...

REFUGIU

Refugiul meu nu e aici, printre litere... Aici eu trăiesc,
Refugiul imi este, sămânţa mea de copil, în tine!
Ce-aş fi?.. Că nu aş mai şti, de atâta dor, de foşnesc
Brazi... Prinşi în sol omenesc, cu aripi de leagăn se-mbină-
Eu, muma ta, când vin din mine, când vin din mine.

Nici o umbră de ceaţă nu e pe lume alături de noi,
În spate, simt sufletul stă statuat, refugiul lui e absent,
O noapte şi aceea e clară pentru el, e gata de război-
Eu nu am refugiu, puiul meu, mai cald, decât cel împăcat -
Eu, muma ta, când vin din noi, când vin din noi.

Şi atât cât voi fi, veştile sunt între noi, ca un greu hotar,
Cu aceste suliţe, toţi anii, care mai rămân, se rămolesc,
Eu, însă, la candela aprinsă aş ţese zi şi noapte la iţar,
Numai tu să vii la mine, gânduri peste tine să-ţi tămăduiesc...
Eu, muma ta, cât te iubesc, cât te iubesc...

Aici eu trăiesc, dar pentru voi pot iubi, de dor să contenesc,
Ochiul, care plânge să-l închid, să-l las să mi-l vezi, cum e-
Aşa umezit, vei şti, cum am avut curajul să te-ndulcesc
Cu un cânt de- al meu, de mamă, când frunza pare uneori pustie,
Eu, muma ta, când voi să fiu vie, când voi să fiu vie...

CÂND ÎŢI IUBEŞTI COPIII

Când îţi iubeşti copiii, zorii zilei
Îţi reapar la orizont, neprihănit,
Atingi cu sufletu-ţi o filă-a zilei
Şi tot ce era vechi, devine înnoit;

Când îţi iubeşti copiii, orice zi
Se face într-o clipă primăvară,
Cu dimineţi, din lacrime-aurii,
E timpul care curge-n călimară.

Când îţi iubeşti copiii, şi tu eşti
Sub a întrebărilor baghetă dirijat,
Răspunsul tot tu trebuie să-l găseşti-
Cu ei, să te compui, c-ai meritat.

Şi tot când mai revii la unitate,
Câteodată singur printre cărţi,
Şi-aici îţi porţi cuvintele, nerefulate,
Un dulce de ştiinţă, cănd găseşti...

A fi părinte între-ai tăi copii,
Când se deschide verdele-oliv,
Încape viaţa ta în mii de jucării,
Tu singur un copil devii cu ei, tardiv...

PASĂRE SĂ FII

Care pasăre îşi lasă cuibul,
Părăsindu-şi puii, nu se-ntoarce?..
Colo-n vale, într-un sanctus, ulmul
Cuiburi dăruieşte-ăstor ghemotoace...

Care mumă şi-ar lăsa averea
Ce e în copii şi să se-nstrăineze?
Trist ar fi şi soarele pe Terra,
Roşu-ar bate ceasul fărădelegii.

Doar iubindu-şi puiul drag,
Zi şi noapte tot veghindu-l,
Vor renaşte într-un vileag
Ani frumoşi, salvându-i gândul...

Şi urcând spre bolta vieţii,
Pentru puii săi se va ruga,
Flacăra nestinsă a dreptăţii
O va însoţi pe mama, care va lupta.

Care ziuă se sfârşeşte seara
Şi în noapte se înnegreşte?
Tristă-i pasărea fără de mamă,
Singur este puiul, care nu zâmbeşte.

Să fii mamă nu prin jurăminte,
Dar a crede în tezaurul din dor,
La chemarea dorurilor scripte,
Pasăre să fii numai în urma lor...

FIICEI

Au anii rodul lor, fetiţa mea,
Cu nostalgii şi gânduri bune,
Dar cea mai dulce patimă de stea
Eşti tu, comoara mamei şi-o minune.

Şi dorul cel mai mare, care-l port,
Ca pe un crin, ce-a rătăcit în lume,
E al meu dor să te cuprind la piept
Să-ti sorb mirarea, zămislită- anume.

Cu gând divin, la tine m-aş întoarce
Şi vieţii să-i şoptesc un vers banal,
Cât mi-aş dori sa fiu, în semn de pace,
Un murmur de Credinţâ, sus pe-un piedestal!

Şi tot ce îmi doresc e în a mea putere-
Maternă glorie, să stiu că am fiinţa,
Cu-o lacrimă de nume, până mai sus de stele
Îmi scaldă inima, întru a Domnului dorintă.

Şi în a ta fiinţă parca m-aş întoarce,
Într-o enigmă nouă, din timpul ce-a trecut,
Sunt eu prin tine, un sfârşit de drum vivace
Şi tu cu al meu suflet faci noul început!

DE ZIUA TA

Fiicei mele
Se frânge o cădere de ape peste mine-
Sunt numai ploaie şi numai răsărit,
Când mă pornesc să te întâlnesc pe tine,
Copila mea, cu ochii mei, care nu mint!
Copila mea, acum se plăsmuiesc balade -
În zori de vis sa le creăm o scenă- a lumii,
Icoana mea şi vigilenţă -mi eşti, cu celelalte
Femei, ce întregesc durerea dulce a mumei!
Se scutură din frunze cântece de leagăn-
Să te primească timpul împărat în toamna ta,
Eşti o regină cu lumini, catifelând poiana,
Noiembrie în glas te strigă, împărţindu-mi ruga mea!
Şi ai venit în Universul magic... magia ta stelară
Îmi tremură divin, pământul de se pierde-n cer,
Grăbind secundele, ce curg în vocile din iar şi iară,
Rapsozi divini mi te vestesc!.. Sarutul tău din pântec e mister!

Culoarea dorului

Nedumerita, urc in podul vechi al casei parintesti,
E vara si sunt singura in lutul prea uscat,
Nu- mi gasesc loc, de dor de- a impleti povesti,
Genunchii mei cei palizi stau in genunchi si ard.

Iar sufletu-mi se roaga, sa- i las o crapatura,
Sa priveasca- ar vrea spre verdele zaplaz,
Unde pasc mieii singuri, insufletiti cu - alura
Ciobanului absent, de dor de ei, si azi.

Iar mai spre deal, tot verde, si iar verde,
Si numai o naframa e- n culori, cu bogasiu si negru,
Genunchii- mi scanteiaza in podul, care- o vede
Pe buna mea, tesandu- mi drumul, catre ea, integru.

Si de atunci, stiu ce culoare are dorul,
Culoarea ascunzisului din sufletul curat,
Cand vrei sa strigi "Mi- e dor", ascunzi fiorul
In podul casei, si genunchii pleaca peste sat.

COPII ŞI PĂRINŢI ÎN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

In Saptamana Patimilor,
copiii se maturizeaza.
Cauta in cosul
Maicii Domnului
ouale rosii.
Constient
isi asculta
parintii,
Inconstient,
ratacesc
intr- o
Carte de rugaciuni-
Tatal nostru,
care esti
in ceruri,
sfinteste
Numele lor,
Usa milostivirii
li se deschide,
In timp ce suferinda
Mantuire Il nvie
pe Iisus Hristos.

In Saptamana Patimilor,
Cresc ingerii,
Cresc parintii,
precum aluatul,
care dospeste
in casa credintei.

Spinii incercuiesc
sufletele lor,
cuvintele sangereaza
cu lacrimi
si "Hristos a inviat!"
e simbolul copilariei,
inviate in adevar.
In Saptamana Patimilor,
copiii vad chipul
lui Iisus in Cartea Sfanta.

... Dacă aş fi în lumea care îmi cheamă noua apariţie, aş veni cu un plânset şi m-aş ruga îngerilor să vadă cât e de vie lumina pe pământ, să vadă cine vrea să moşească pruncul care va veni pe lume, aş crede cu mult adevăr că e cea mai responsabilă sarcină a unul om, apariţia lui, când sunt indubitabile atât bucuria, cât şi grija, când poarta se deschide numai cu consimţământul bunului Dumnezeu, când nici mama nu poate se îţi ajute a te face apărut, aşa cum şi-ar dori, sau cum ar visa, sau precum că ar putea să le facă singură, pe toate singură, fără intervenţia unor circumstanţe exterioare. Şi acest moment de magic instinct, a dorinţei de a vedea lumina zilei, se prea poate încă, nu a fost atât de mult reactualizat, privit retrospectiv. Dar dacă nu m-aş fi născut, cine se năştea în locul meu? Una din întrebările foarte frecvente în anii copilăriei...
Se mai spune în popor: Fiecare se naşte sub o stea. Aş crede, că fiecare om, se naşte din încuviinţarea şi cu ajutorul lui Dumnezeu. Unde eşti, Doamne, să mă chemi atunci când vreau să fiu şi eu un înger pentru copilul meu care se va naşte, acum ori cu cei 20 şi ceva ani în urmă? Vino, să îmi arăţi, printr-un segment de realitate, raiul printre îngeri, pentru ulterioara cunoaştere a tot ceea ce e atotcuprinzător, aşa cum o stea îşi cunoaşte poziţia pe cerul neabătut şi atât de plin de stele, spune-mi care stea va fi a pruncului, ea cea care ar vrea să îi găsească oracolul divin, dumnezeiesc. Nimeni nu e singur, Doamne, pe pământ, şi totuşi, cât de singur e fiecare! Puţin medităm asupra clipei apariţiei pe pământ... În care încape o viaţă de om, dar şi multe vieţi de oameni în una singură... Fericit cel care trăieşte numai pentru aproapele său. Ajută, Doamne, pe cel care încă nu şi-a atins steaua sa. Dacă aceasta nu s-a întâmplat în momentul naşterii, fă, Doamne, minunea re-naşterii... Eu voi aştepta, Doamne, clipa în care din mamă voi transcende împărăţia îngerilor, şi aproape de stele fiind să dăruiesc cea mai luminoasă stea celui căruia i-am dat tot, numai nu steaua fericirii. Coboară, Dumnezeul meu, lumina stelară în sufletul meu. Să fiu înger şi să asist la o nouă re-naştere. Voi fi cel înger ascultător, care va transcende calea spre Bunul Dumnezeu prin ruga Fiului Său IIsus... Amin!

Petale in ucenicii divine

Te visam,
ametind zorii
cu genele inchise
strans
in urma ta,
pui de inger,
coagulandu- ma
in palma diminetii,
gratiind sfarsitul
fortat
al noptii moi,
alungand astrele
din frenezia,
descompusa
in culori albe
si verzi, imitand
senzatii doriene,
perceptandu- te
in vesminte ceresti,
de luna ravasita
in puterile noptii,
de astru, renascut
in inima mea
florala.
Petale in ucenicii divine
nu- si satura ochii
sa ne tot cucereasca,
pajisti in ploile cerului
acopera cosmosul
in intonari taciturne
si viscolesc cuvintele
in acest vis statornic.
A fost sa se intample
sa vad cum ninge lin
vesnicia
in fata judelui,
In ochii impecabili
ai timpului.

Copilului meu

Ai vrea sa ma gasesti, copil - minune,
Uitandu-te, din trenul vietii, pe pamant,
La revenirea noii vieti in vechea lume...
Ai vrea sa sari, dar mai e timp, copile,
Mai e timp.

Adasta -ti zambetul, or, el te va feri
De un peron uitat, cu geamuri scunde,
Lasandu- te condus de ingerii, ce- or fi
Alaturi, oricat ai vrea sa mergi si- oriunde.

Si intre timp, ma - ndrept si eu, smerit,
De parca - as semana noi cai ferate,
C- un singur tel si- un inepuizabil gand...
Va trebui sa nu opresti, aseaza- le pe toate...

Si cand un fulger decis va fi sa te gaseasca,
Tu sa- i zambesti, cum o faceai demult,
In noua ta copilarie sa te- ademeneasca,
Iar eu voi merge, ratacind prin ploi,
Ca mama sunt...

COPILĂRIE

Copilăria iar se duce,
A nu ştiu câta oară,
Îmi va fi viaţa la răscruce,
Ştiind că nu va mai fi iară.
Copilăria iar m-atinge
De inimă şi de oscioare,
Trecute sunt prin neînfrângeri
Acele păsări, care zboară...
La margine de căi solare
Şi de nocturne insomnii,
Aşa se duc, ţinând o floare,
Copii, ce-au copilărit, târzii.
Ei tot copii rămân şi-atunce
Ce oază astei clipe să-i găsim?
Copilăria vine şi se duce,
Noi tot copii ne credem, când murim.
Mi-ar fi de leac acea copilărie
Dintâi, ce o gustam pe la chindii,
Şi de luminile, ce-ardeau în vie,
Iar noi le absorbeam, fiind copii;
Mi-ar fi plăcut să fiu, deodată,
Cu-ai mei copii, copil şi eu,
Să văd cum curge viaţa negustată,
Să văd că gustul cela era un nucleu.
Copilăria iar se duce,
Eu o opresc, din zi în zi,
Iar ea tot farmecul mi-aduce,
Să nu o las, chiar orice-ar fi...

Păstrează visul

Păstrează visul viu, cere-i virtute
Şi cantec cere- i, tu versuri scrii,
Aşa să te păstreze şi în senectute-
Să scrii, şi să visezi, pentru copii.

În roata viselor, struneşte verva,
Învârtejit, să te resimţi copil şi tu,
Visează-te o apă, cu gust de herbă,
Un antic visator, ce visului placu.

Prin echivocuri, dar amintindu-ţi noaptea,
În care te vazuseşi copil cu plete lungi,
Te- ai întâlnit atunce cu maturitatea,
La lacul, unde stele clipocesc, zvârlugi.

Iar verdele- ţi şoptea în alba noapte
Destinul tapisat în frunze de stejar,
Că ai noroc la visuri, şi, în realitate,
Tu le visezi, le crezi, iubeşti cu Har.

Păstrează visul viu, e- a ta virtute,
Ce-ţi readuce- n zori-de- zi copilăria,
Uneşte- te cu cerul şi stelele cărunte,
Şi cânte sufletul, cum cânta ciocârlia.

CROIALA BUNĂTĂŢII

Croiala bunătăţii o ai de mic, copile,
Când lacrimile ochii tăi îi inundau,
Şi-aveai răbdarea unei crengi umile,
Tu înflorind, mici buburuzele te miluiau.

Şi orişice lumină o regăseai în carte,
Toţi licuricii îţi sclipeau, ca nişte îngeri,
Căci cine avea carte, visa să aibă parte,
Iar drumul tău mai fuse din înfrângeri.

La asfinţit de filă un înger îţi îngână,
C-o inimă de piatră e-o tulbure fântână,
Ce nu a fost săpată, ca apă să mai dea,
Şi apa ei e toată pierdută într-o tină.

Şi-atunci ocrotitorul înger avea să te înalţe,
Vestindu-ţi, că sunt neîndoielnic fapte bune,
Osârdiilor tale din suflet adunate-n viaţă
Tu singur mai târziu le vei da un nume.

Şi-a inimii nobleţe îţi va spori puterea,
O carte-n orice noapte, zi, să rostuieşti,
Deschide-o-vei şi-n ea tot ce e rău va piere,
Tu, om atât de mic, aveai să scrii poveşti...

CIUDAT AR FI...

Ciudat ar fi să te îndrăgosteşti,
Atunci când îţi apune viaţa,
Cuvintele perechi să le rosteşti,
Vrând să te întorci cu faţa
La tine însuţi să priveşti,
Şi să te impui pentru o clipă-
Copil să râzi, adolescent să creşti,
Şi iar matur să fii, în pripă...
Să cauţi verbul mamei prin fiinţă,
Şi substantivul tatei să-l declini,
Să rişti, fiind chiar şi în suferinţă,
Bătrân să nu te simţi, nici lacom,
Nici păgân...
Ce încercare e iubirea în amurg,
Ea ultima ursită e şi prima,
Dar a trecut o epocă de-acum
Şi tocmai, când te duci,
Ea -ţi toarnă picături pe inimă.
Ciudat ar fi să te prefaci,
Că ai îmbătrânit, iubind,
Pesemne, astă îndrăgostire
E tocmai ora care te-a păzit
De dragoste şi tulburare goală,
Când simţi cum nebunia te -obsedează,
Şi cheltuindu-ţi prin iluzii mintea trează,
Ajungi cel chinuit şi neiubit, să moară...
Deci, hai, primeşte-ţi dragostea în casă,
Şi-n suflet fă-i un loc, şi nu oriunde,
Şi adu cea mai scumpă piatră preţioasă
La piept să-ţi strălucească, nu o mai ascunde!!!

LILIA MANOLE

poezie de Lilia Manole
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adânca privire

Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veşnic m-aş împovăra,
Când, noapte-zi, pereţii mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.

Absenţa ta ca ştreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.

O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviinţează umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.

La paginile scrise înainte
De ceilalţi orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Şi ochii tăi, aici, în fruntea mea.

Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine şi te doare
Să-i simţi în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.

Aşa simt eu acum când eşti departe
Şi nu mai ştiu e noapte sau e zi,
Te ţin aici pe viaţă şi pe moarte,
Te văd că mă şi tem că vei orbi.

Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aştept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.

Nici nu mai ştiu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aş părăsi cumva, dar nu mai pot.

Zăpezi şi flori trăiesc împreunate,
Miracol şi coşmar, la fel, aşa,
Cuţitul alţii mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.

Şi poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie şi asalt,
Ci să-ţi modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.

Profeţii însă iată ce-mi arată:
Te sorb din ochi, precum şi tu mă sorbi,
Şi ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca nişte orbi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lon: După cum văd eu lucrurile, am trei opţiuni. Prima, să-l împuşc. A doua, pot să-l bat măr. Sau a treia... să te părăsesc. Ei bine, niciuna nu-mi convine. Vezi tu, niciuna din opţiunile astea nu e bună, pentru că niciuna nu mi te aduce pe tine. Şi în ciuda a tot ceea ce s-a întâmplat, te iubesc.
Allie: Şi eu te iubesc. Numai că atunci când sunt cu Noah sunt cu totul altă persoană şi când sunt cu tine simt că sunt total diferită.
Lon: E normal să nu-ţi uiţi prima iubire. Te iubesc Allie, dar te vreau doar pentru mine. Nu vreau să fiu nevoit să-mi conving logodnica că trebuie să fie cu mine.
Allie: Nu e nevoie. Ştiu deja că trebuie să fiu cu tine.

replici din filmul artistic Jurnalul
Adăugat de Raluca Buhar
Comentează! | Votează! | Copiază!

Refugiu

Eu sunt refugiul tău.
Vino cu mâinile goale, descoperit,
fără bilet şi fără cuvinte.

După o lovitură a frigului,
caruselul celor o mie de maşini
care lunecă pe zăpadă,
după toate durerile
spitalelor care strălucesc,
doar.

Pentru a ajunge aproape de mine,
nu există scări în spirală,
nici coridoarele înguste şi lungi
şi nici măcar
un cod secret
ca să treci printr-o uşă
la alta
la alta -
trebuie doar să-ţi întorci capul şi să priveşti în sus,
mă vei găsi
în spaţiul deschis.

Mâna ta într-a mea,
pune-ţi fruntea
în valea pieptului meu
şi lasă să se odihnească toate gândurile.
Închide ochii, dacă vrei.
E destul să-ţi mişti degetul
pentru a declanşa un flux de lumină în sângele meu...
Auzi bătaia inimii mele?
E repetitiv, ştiu,
fiecare pulsaţie spune şi repetă
Te iubesc, te iubesc, te iubesc...

Când sărut palma mâinii tale,
îţi sărut întreaga viaţă,
tot ce ai cules
tot ce vei primi.
Pe harta palmei tale,
există o insulă.
Ea are un port adăpostit,
Are o plajă care aşteaptă
ca tu să te întinzi pe ea,
are o canapea de piatră
la capătul unei vechi faleze
care salută fiecare val
fiecare rafală rătăcită
fiecare nuanţă de lumină şi umbră
a soarelui care apune.
De-a lungul potecilor palmei tale
când vei obosi
sau când te vei sătura de toate
caută insula şi mă vei găsi.

Tu creşti, te răneşti şi înveţi,
visele uneori
prea mult pot apăsa pe aripi.
Sunt refugiul tău.
Indiferent dacă visezi sau nu,
odihneşte-ţi fruntea,
în valea pieptului meu,
şi dormi liniştită.

poezie de Antoine Cassar (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot

Pentru tine nu–i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata să toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să-ţi mai văd o dată chipul,
Să-ţi mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
Că pot să-ţi mai şoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.

Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Şofarului
Va zgudui Înaltul,
Şi-atunci, ceea ce-a fost
Prea puţin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.

poezie de Daniela Reghina Onu din Paşi printre pietrele Sionului (iulie 2011, Bucureşti)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc această ţară

În tine, Românie,
ţară legendară,
Trăiesc cu bucurie,
nu mai plec afară.
Aici câmpia mă hrăneşte
atunci când sunt flămând.
Izvorul, setea-mi potoleşte
de soarele arzând.
Când am fost înstrăinat
şi dorul tău am dus,
La tine tu m-ai chemat,
eu la inimă te-am pus.
Aici îmi este locul,
în munţii tăi de piatră.
Aici îmi port eu portul,
iubesc această vatră.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Te iubesc cu toată încrâncenarea zeilor uitaţi
Cu toată fiinţa mea ce te aşteaptă doar pe tine
În toate acele dimineţi... când sunt sau nu a ta
Şi chiar şi-atunci când plouă sau când ninge.

Te iubesc la fiecare colţ de întâmplare
Şi te aflu în fiecare întrebare şi răspuns
Cu tine mă încălzesc când anotimpul moare
Cu mine eşti când toamna a apus.

Nu-s încercări să nu cuprindă dorul
Nici lacrimi nu-s să mă-nspăimânte
Cu tine sunt-atâta ştiu- şi martor... zborul
Ce ne-a unit pe veci şi dincolo de lut.

Te iubesc gândind mereu să-ţi fie bine
Cand eşti absent sau îmi lipseşti
În toate nopţile în care stau de veghe
Şi când cu zeii mie îmi vorbeşti.

Nu simt dureri să mă doboare
Nici suferinţe să mă-ncătuşeze
"Tăcerea ta"- ar fi o ultimă eroare
Suflet pereche în mine să te-aşeze!

poezie de Roberta Sanders
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea zboară, Floare-nfloare

Chipul tău m-a surprins,
M-a uimit privirea ta,
Nu pot uita chipul, când te uiţi la mine,
Te văd tot mereu zâmbind,
Când eşti lângă mine,
Chiar şi când nu sunt îndrăgostit de tine.

Refren:

Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îţi răspund la întrebare...
"De ce eşti tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"

Eşti un înger pentru mine,
Aş vrea să te am lângă mine,
Să îţi văd chipul zâmbind,
Când eşti lângă mine,
Simt fluturi în stomac,
Şi simt că am sa mor,
De dragostea şi iubirea ta,
Care o porţi mereu cu tine,
Simt o adiere în sufletul meu.

Refren:

Iubirea zboară,
Floare-n floare,
Câte o petală în zbor,
Parcă văd căzând pe obrazul meu,
Iubirea ne duce spre a ne iubi....
Dar mi-e teamă, să îţi răspund la întrebare...
"De ce eşti tot mereu lângă mine,
Te-ai îndrăgostit de mine?"

Şi simt că te doresc...
Şi aş vrea să fi a mea....
Pentru că Te iubesc,
Şi eşti totul pentru mine...
Şi nu pot să trăiesc fără tine,
Sunt singur fără apărare,
Când eşti lângă mine,
Simt că sunt apărat de iubirea ta...

Şi îţi spun....
Că.... Te iubesc.....

poezie de Mihaela Blars
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gipsy love

Când mă vezi nu mai ai aer să respiri
Că-s frumoasă şi miros a trandafiri,
Mi-ai da haina şi cămaşa de pe tine,
Şi aş fugi da' ce-aş fugi cu tine-n lume.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

Trupul tău şi ochii tăi rău m-au vrăjit,
Mi-au luat minţile, ce rău m-au zăpăcit,
Şi din mintea mea nu pot să te mai scot
Cânt mereu de dorul tău şi nu mai pot.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

Hey
I can't take, can't take it anymore
I'd give it all
There's no change for love
Let's escape far beyond this shore
I'd give it all
You're my Gipsy Love.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

Au, aş fugi în lume, ce-aş fugi cu tine,
Desculţă şi numai cu ce am pe mine,
Ai da pentru mine şi ultimul ban
Şi-o inimă de ţigan.

cântec interpretat de Loredana Groza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfect

E totul perfect, mă simt foarte bine,
Dis-de-dimineaţă când vorbeşti cu mine.
Seara când în pat noapte bună-mi spui
Simt buzele tale şi ştiu ce-mi propui.

Iar în timpul zilei, orele se scurg,
Cu tine sau fără stau până-n amurg
Gândul zboară iute, simt că te doresc
Aş vrea să-ţi arăt ce mult te iubesc.

Şi când sunt departe şi ţi-e dor de mine
Adu-mă în minte şi voi fi cu tine
Că-n inima mea, ce nimeni n-o ştie
Tu vei fi cu acolo pentru veşnicie.

poezie de Louise Scrymgeour, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai când iubesc

Numai când iubesc,
Primăverile sufletului meu, ca florile paradisului înfloresc.
Numai când iubesc,
Irişii ochilor mei, ca stelele nopţilor senine, vioi se trezesc.
Numai când iubesc,
Piramidele viselor mele, fapte reale construiesc.
Numai când iubesc,
Dărniciile altruiste mă însufleţesc.
Numai când iubesc,
Valorile sufletului meu se înmulţesc, se înmulţesc,
Fiindcă iubesc, ca mine, ca tine, ca voi, fiindcă iubesc.

poezie de Valeria Mahok (6 august 2013)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aici te iubesc nisipos... răsfirat... amestecat între soare şi mare... şi cuvinte apoase... învălurate...
Zilele de acelaşi soi se urmăresc unele pe altele.
Soarele se dezvăluie în forme care dansează...
Un pescăruş argintiu alunecă din vest... purtându-ţi respiraţia între aripi...
O împleteşte cu a mea şi marea se cutremura într-o răsuflare...
Uneori cate o corabie ne poarta amescându-ne dorurile...
O, catargul unei corăbii...
Singur...
Uneori îmi simt sufletul ud şi greu... şi cautându-te
În depărtare, marea imi sună şi te răsună...
Cântec în port...
Acesta este un port... în mine e un port...
Aici te iubesc.
Aici te iubesc şi orizontul te ascunde în zadar...
Te iubesc şi printre aceste fire de nisip rotunde...
le măsor conturul şi le sfărâm nemărginirile...
şi te scriu printre ele... să ramai... sa le ramai...
Îl desenez cu inima mea... cu tălpile mele...
Cu mine te scriu pe nisipuri însetate de noi...
în mare... în vânt... în oameni...
Răvaşe netrimise... dar atât de adânc scrijelite in suflete contopite prin tot ce există...
Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corăbii grele...
ce străbat marea fără destinaţie...
Mă regăsesc în ele
uitata ca ancorele vechi...
Corăbii şi porturi triste.
Viaţa mea oboseşte, însetată sărat în mijlocul marii
Iubesc ce nu am... Tu eşti atât de departe ascuns în mine...
Cântecul meu se luptă cu răsăritul împletindu-ne între zări...
Pescăruşul auriu revine şi începe să-mi cânte...
Soarele îşi răsfira dor peste dor peste conturul meu
Şi mă priveşte cu ochii tăi...
Şi ma mângâie cu adierea ta...
Şi, când te iubesc... pescăruşii îţi cântă numele în vânt
cu aripile lor ca din coarde...
Într-un singur zbor, smulgându-ne din lume...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt gata să iubesc

Prinde-mă de mână şi fii ghidul meu
Spune-mi ce ai vrut să îmi zici mereu.
Şopteşte-mi în taină acele cuvinte
Vreau să le-aud şi să le ţin minte.
Gura mi-o sărută, atinge-mă bine
Stârneşte dorinţa ce o simt în mine.
Ţine-mă în braţe şi strânge-mă tare
Risipeşte-mi teama şi dă-mi alinare.
Şi în bezna nopţii când nimic nu vezi
Fii a mea făclie să îmi luminezi.
Iar în timpul zilei, e de înţeles
Vreau să îmi arăţi că eşti cel ales.
Aripi tu să-mi dai, ca să pot să zbor
Când eşti lângă mine mă înalţ uşor.
Pătrunde-mi în suflet, zidul prăbuşeşte
A venit şi clipa să-l văd cum sfârşeşte.
Fiindcă prizonieră sunt de când mă ştiu
Haide, rupe lanţul, liberă să fiu.
Căci a mea armură este mult prea strâmtă
Vreau să mi-o dai jos, că nu plec la luptă.
Scoate la lumină sufletul din mine
Că sunt gata acum să mă iubesc cu tine.

poezie de Ruth Kephart, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc

Te iubesc, în fiecare cuvânt pe care n-am apucat să ţi-l spun...
Pentru fiecare lacrimă născută de dorul tău,
Nu pot decât să te iubesc în gând, de departe,
Cu sufletul pe jumătate fericit, pe jumătate pierdut...
Te iubesc pentru că am uitat ce am fost înainte de a te iubi pe tine.
Te iubesc, chiar şi când nu ar trebui să te iubesc.
Te -am iubit şi nu voi înceta să te iubesc, dacă -mi vei şi permite.
Te iubesc şi mă bucur ca un copil de acadeaua lui primită în dar,
Ştiu, sunt naivul ce încă mai crede că există cineva pentru fiecare în lume...
Acel cineva de care doar moartea te va despărţi.
Dacă te iubesc nu înseamnă ca eu sunt acel romantic, cu suflet bun şi mare,
Ci pentru ca eşti tu cel mai bun lucru ce există şi a prins rădăcini ţn mine, femeie fără chip!
Te iubesc şi-mi este teamă că atunci când te voi găsi,
Voi fi prea... bătrân să te mai pot iubi...
Dar m-aş mulţumi decât cu şansa oferită,
Doar să te iau de mână şi să te plimb prin parcul sufletului meu
Să-ţi citesc toate poemele scrise în cinstea şi de dorul tău,
femeie minunată!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul motiv

Milion de motive-aş avea să te las
Însă doar pentru unul nu fac acest pas,
Te păstrez lângă mine atât cât trăiesc,
Eşti iubire pe viaţă, eşti tot ce-mi doresc

Îmi greşeşti repetat însă ştiu să te iert,
Te aştept să te mângâi, refuz să te cert,
Tu eşti ceea ce eşti, chiar nu vreau să te schimbi,
Eşti marea-mi dorinţă ce-n emoţii te plimbi

Poţi să-mi zbori unde vrei, libertate poţi fi,
Când te-ntorci sunt aici, pentru tine, o ştii
Nu vreau aripi să-ţi tai, ce frumoase-au crescut,
Fii un înger suav, să fii tot ce ai vrut

Însă-ţi cer doar atât, nu-nceta să iubeşti,
Să exişti minunat şi duios să trăieşti,
Iar de vrei, dacă simţi, poţi să-mi spui: te iubesc
Eu atâta aştept, pentru asta trăiesc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Şi te iubesc când taci, absent... iar glasul meu se scurge înfrigurat, cuminte, spre soare şi se-agaţă de-o ultima rază ce-mi înfăşoară timid inima... şi se topeşte acolo într-un strigăt cald...
Cuvintele-mi se subţiază spre un capăt de lume... şi se-ascund trist într-un luminiş rămas undeva în tinele din mine...
Chiar de-ai plecat...
cu sufletu-mi te simt în mii de locuri ce-mi aparţin doar mie.
Şi te iubesc învolburat când taci...
mă arde un dor şi parcă-ai fi departe...
dar eşti atât de-n mine...
şi totuşi ca un miraj îmi eşti ce în lumină piere,
ratăcindu-mă...
Tu mă auzi tăcând, din hăuri cum glasul meu te strigă, dar altceva mai mult decât un vis ce-aş mai putea cere?!
Mai lasă-mă c-o şoaptă şoptit să-ţi curg precum lumina lină... prin tăcerea-ţi atât de clară...
Iubescu-te când taci...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!