Viaţa de apoi

Motto:
"Dacă Dumnezeu mi-ar face cadou o bucăţică de viaţă, m-aş îmbrăca foarte modest,
m-aş întinde la soare, lăsând la vederea tuturor nu numai corpul, ci şi sufletul meu."
Gabriel Garcia Marquez

apoi,
am început o altă viaţă,
(rezultatul unei decizii ferme şi unilaterale,
ruptă de dincolo de tipare)
am purces la primul pas-
identificarea nudităţii mele cu natura,

astfel,
m-am descătuşat de veşminte,
grupându-le pe anotimpuri
în sicrie făurite din abis,
(dintr-o mai veche dorinţă
a metamorfozării într-un vis)
singur am scrijelit mormânt
în plăceri carnale,
păstrate doar în gând,
peste care timpul
a trecut rând pe rând...

mai apoi,
(trecând peste bariere de conduită, etichetă,
distorsionând decenţa în falsă pudoare)
mi-am îmbrăcat trupul
în grandoarea nudităţii mele,
şi-n eterna chemare a naturii,
m-am contopit cu apa şi pământul
cu soarele şi luna,
definindu-mă prunc al naturii–mamă,
vrednic urmaş al tatălui-univers,

mi-am tatuat pe suflet
Alesul Vers al Iubirii;
al iubirii de oameni,
al iubirii de sine,
al iubirilor trecute,
al iubirii care vine...

şi fără să'ncrustez tăcerea pe chipul cioplit,
în cele din urmă,
vieţii de apoi
sufletul mi-am răstignit.

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (19 mai 2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semn al cunoaşterii de sine

Dedic aceste rânduri omului simplu şi fain Grigore Leşe.

tăcut şi nud o vreme-am străbătut cărări pierdute-n uitare,
am răscolit păduri scrijelind în lemnul alb chip de iele,
(dintr-o nefirească dorinţă de identificare şi definire a iubirii mele)
în scorburi găujoase am răsădit cenuşa sufletului pustiit,
şi visele le-am atârnat pe ram cât mai sus,
sus în bătaie de vânt, înşiruite înmiit...

când mâinile au prins miros de-împreunare,
şi-n scurtul timp rămas capătă profil de lumânare-

binecuvântează mamă pruncul din mine,
dar mai cu samă, luminează-mi drumul spre cunoaşterea de sine...

tu,
ştii mamă dorinţa-mi veche de-a da contur lumesc sufletului meu,
când prunc fiind,
am început să lipesc în unghiurile adiacente sufletului
câteun boţ de lut sub formă de Eu,
mai apoi,
când lutul deveni vâscos,
alunecos doar printre cuvinte,
boţul de lut l-am umezit în roua iubirilor trecute, tăcute şi nerostite-
nerostite de teama cuvintelor ce ar fi putut să prindă viaţă
la fiecare zâmbet împietrit pe faţă,
la fiecare sărut-mut,
la fiecare păcat ieşit din tipare,
la fiecare simplă chemare a sentimentului răstignit pe altare...

binecuvântează mamă pruncul din mine,
cât încă mai sunt părtaş cunoaşterii de sine...

vezi mamă,
mâinile-mi miros a-împreunare,
şi-n scurt timp vor prinde contur de lumânare...
încet, încet,
încet se stinge pruncul din mine...
să fie şi acesta un semn al cunoaşterii de sine?

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea ... căzătoare

O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeţi mi-am terminat sicriul.

M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică şi neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.

Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Şi aş fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.

M-am înfrăţit în absolut cu Universul
Să născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ţi-am văzut în praf de stele chipul,
Şi-n ziua când lucram un colţ de stea
Am hotărât să-ţi vizitez ţinutul.

Dar clipele se transformaseră-n ore
Şi zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.

De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ţi văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.

poezie de Vasile Şerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mulţumesc
cu umilinţă şi iubire creştină
pentru tulburătoarele comentarii făcute poemelor mele...
aseară, măicuţa mea m-a întrebat
-maică, tu de ce nu eşti în USR.... scrii, scrii, nu dormi deloc
-în primul rând nu am făcut cerere, în al doilea rând nu m-a băgat, dintre ei, nimeni în seamă, ce să facă cu un poet rebel... eu scriu să pot respira, scriu în primul rând pentru Dumnezeu...
''rătăceam în necuprinsul zărilor
ploaia îmi spălase ultimii paşi
venisem din lutul milenar pe o rază de suflet
cu aripi de cer să zidesc o lume
din lacrimi şi cuvinte
vroiam să-Ţi vorbesc în ecou murmurat
pe câmpuri de maci
visam o punte din culorile iubirii
să o arunc peste abisuri de suflet
să urc, să urc la Tine
în strigât de lumină
să piară eternitatea pe trupul Tău
în şoapta unei lacrimi''
apoi scriu pentru mine iar dacă plac cuiva versurile mele, sunt fericit,
i-am răspuns...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flacăra iubirii

te scurgi dintr-o dorinţă în altă dorinţă
din timp în răstimp
dintr-un nor, suav, trecător, într-un dor
pe trup curg sărutări
prelinse din buze aprinse
am răvăşit trupul tău în patul celest
pat fierbinte, de amor
în clipe abisale
pluteşti pe aripi de dor
pierdută în mirajul iubirii
te dărui feciorelnic şi pură întâiului sărut
inima bate
tic-tac
ce pot să fac
decât să prind, să te cuprind
în braţe suave, line
arzi în iubire, arzi de iubire
eşti flacără vie a luminii
te zbaţi uşor, fermecător, în braţe de alint
păşim apoi în altarul iubirii
să-ţi pun pe deget
inelul etern al nemuririi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura popoarelor este în primul rând brutală, apoi severă, apoi benignă, apoi delicată, în cele din urmă libertină.

citat din Giambattista Vico
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia iubirii

O melodie o doină o încântare
Cheie ce deschide portative
Răsare ca prima rază de soare
Răsună ceruri în lumi rotative

Eterna chemare a îngerului
Cu dulcea-i notă de iubire
Rimează cu pulsul sângelui
Poarta sufletul spre mântuire

De ai o viaţă zbuciumată
În lumea asta plină de nevoi
Ascultă ca o ultima cântată
Continuă-ţi viaţa printre noi

La început a fost iubirea
Eu m-am îndrăgostit de ea
În suflet a pătruns simţirea
Cu cheia iubirii deschid inima ta

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În genunchi în faţa iubirii

În genunchi în faţa iubirii
Autor: Teodor Dume

Cândva eram foarte fericit
te iubeam pretutindeni
în orice spaţiu
în orice gând
făceam dragoste sub duş
în parcuri şi gări
ţin minte
ultimul vagon în care
omorâsem uitarea
am tăiat-o în felii spunând
te iubesc nu te iubesc te iubesc
nu te iubesc
te iubesc
am închis fereastra
am tras perdeaua şi
mi-am proptit buzele de
pieptul tău dezvelit ca o nucă toamna
coborâsem unul în celălalt
ca doi amanţi
doar gândul
târât peste orgasm
îmi încetinea privirea
nu exista nimic dincolo de noi
ci doar un timp ce
ne asculta povestea
într-un oraş fără bariere

sunt sigur că Dumnezeu
a asistat la păcatul săvârşit
ca o împăcare
acum
mă plimb şi las păsările
să ciugulească din mine până la răni

dar cu fiecare atingere
să ştii că voi fi
tot mai aproape de tine

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mireasa mea

Mireasa mea de albe catifele,
Cu stele şi mătăsuri la picioare,
De-acum sunt martor al iubirii tele
Şi sufletul îmi este sărbătoare.

Mi-am pus altar şi fiinţa şi destinul
Am evadat în lumea cu poveşti,
Eu sunt paharul spart, iar tu eşti vinul
Din care dacă bei, ai să trăieşti.

Eu sunt altar, tu flamură de stele
Şi universul meu de diamante,
Vlăstar, nădejde a iubirii mele
Lumina cea de dincolo de moarte.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drogul iubirii

mi-am aprins o ţigară
şi am tras cu sete din ea
nu am ştiut că în mijlocul ei
este plantat drogul iubirii
mi-am otrăvit gura cu dulceaţa
din floarea de salcâm
privesc în globul de cristal al vrăjitoarei
îmi văd timpul prins într-un tablou
iubirea cum îmi dârdâie
în ritmul unui clopot
am simţit o mână
care frământa frunza de trifoi
iar noi pluteam în cupa fericirii
dansam în ploaie de cuvinte
şi aveam ca martori
noaptea
ziua

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trilogie

azi scriu cu raze un poem de suflet
lumini jucăuşe se-ntind pe coala albă
atâtea splendori am strâns prin umblet
le arăt lumii înşirate în salbă.

un zbor de fluturi am tatuat pe cord
emoţii curcubeice alunecă în glezne
culorile iubirii topesc hain fiord
umplu cu frumuseţe abisuri şi bezne.

nu mă cert cu norii nu mă cert cu vântul
răcoresc pământul când arşiţa e mare
eu m-am legat de cer şi îi ofer cuvântul
diamant de spirit factor de alinare.

mi-am dat inima iubirii bate în magic ritm
Cronos îmi este prieten cu sacru algoritm.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fac o mărturisire

Fac o mărturisire.
Am încercat să te salvez şi să mă salvez.
În fiecare zi, panicat,
m-am străduit să insuflu
viaţă în noi.
Poate încercam, de fapt, să mă salvez doar pe mine,
pe mine, cel pe care tu l-ai adus la viaţă.

Apoi, într-o zi, am devenit
prea obosit pentru a mai putea continua.
Mi-am umplut plămânii
cu moartea noastră
şi mi-am pus nădejdea în viaţa de apoi.

poezie de J.M. Storm, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au dus pe rând...

S-au dus pe rând, pe rând, toţi cunoscuţii...
Şi câţi au fost, nu-mi mai aduc aminte!
Florin, doamna Caşiu, tanti Nuţi...
Plecăm dintre cei vii, cu toţi, cuminte.

S-au dus bătrâni, s-au dus copii şi tineri...
Aşa e rostul vieţii - de-a muri...
Se-aprind pe ceruri candele de sângeri
Şi lacrimi curg în fiecare zi.

Mai ieri erau în viaţă mulţi... Acuma
Sunt doar un suflet rătăcit pe cer...
Oh, peste trupul vieţii cade bruma
Şi-n jur e-atâta noapte şi mister!

Coseşte moartea trupuri de lumină!
Ne-afundă-n iadul nemărturisirii,
Rod secerat încununat de vină,
Nu mai atingem laurii iubirii...

Murim cuvinte pentru veşnicie...
Dar ce lăsăm în urmă?! câţi murim
Precum aici şi dincolo de lume?!
Şi câţi dumnezeiască frază vrem să fim?

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am furat...

Am furat o rază de soare
Şi am ascuns-o în suflet,
Ca fericirea unui copil binecuvântat,
Să-mi lumineze zilele gândurilor bune,
De om maturizat.

Am furat nopţilor o rază de Lună
Şi mi-am prins o în păr,
Că o iubitoare cadână,
Să-mi lumineze spiritul frumosul înstelat.

Am furat din verdele Naturii vii,
Hulpavă ca un animal înfometat
Şi mi-am îmbrăcat sufletul întristat
Cu spiritul speranţei neestompat.

Am furat din frumuseţea florilor
Şi din culorile curcubeului mi-am făcut ochelari,
Ca să văd Raiul pământului, pentru oameni lăsat.

Am furat apă din izvoare,
Să-mi limpezesc spiritul gândurilor neclare
Ce se vor călătoare,
Şi arşiţa iubirii să -mi astampăr, neîncetat.

Am furat câte un pic din toate,
Ce omului de Dumnezeu i-au fost date,
Dar, de recunoştinţă n-am uitat,
Căci viitorul m-ar bate.

poezie de Valeria Mahok (25 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

El, primul bărbat

El râde privindu-mă cum mă dezbrac de mantia inocenţei
Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri
Dacă ridic o singură mână deasupra mea e cerul plin de stele
În podul palmei luna mi se rostogoleşte ca un bănuţ
Cheamă-mă îmi spune şi râsul lui mă îmbracă în femeie uşoară
Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători
Îşi lipeşte buzele de buzele mele ca o pecete
Timpul păşeste tiptil privind în urmă
Am să înfloresc toate florile iubirii în trupul tău imi spune
Alunecând fir de apă să-mi ude rădăcinile
Îl simt gâdilandu-mă cum îmi urcă prin vene,
El, primul bărbat ce-a ales sa fie seva iubirii mele fără sfârşit.

poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ratacind mereu...

Ratacesc pe cararile vietii,
Ma caut fara odihna, pentru a ma regasi.
Intreb florile si arborii,
Intreb iarba si cerul,
Intreb luna si soarele,
Intreb stelele.
Il intreb pe Dumnezeu:"Unde sunt, Doamne?"
In tacerea mea launtrica
Ma intreb pe mine:"Pe unde ratacesti?"

M-am pierdut in copilarie
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e viata?"
Si m-am regasit.
In trandafirii galbeni din gradina casei,
In mirosul salcamilor in floare,
In parfumul teilor din padure,
In florile de visin, de piersic si cires
In poienile pline de ghiocei
Apoi, in albul pur al lacramioarelor
Si in cupele presarate cu aur ale crinilor in floare.

M-am pierdut in tinerete
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e iubirea?"
Si m-am regasit.
In inimile oamenilor,
In sufletele prietenilor,
In caldura dragostei parintesti,
In adierea vantului iubirii,
In limpezimea de fiord a ochilor lui,
Ai celui de care m-am indragostit.
Si atunci mi-am faurit un ideal.

M-am pierdut incercand sa ating stelele.
Acolo era idealul la care visam
Il simteam pe culmea sufletului meu.
Dar viata ma tragea in jos
Si din nou ma inaltam pana la cer
Pentru a cobori, apoi, in abis.
Si rand pe rand,
Si an dupa an,
Viata mea s-a transformat intr-o miscare,
Un dute-vino, intre cer si pamant.
Cum sa nu ma pierd?

Acum ma caut din nou
Ca in copilarie si tinerete.
In tacerea fiintei mele, strig.
Chem numele Lui Dumnezeu,
Il rog sa-mi arate calea
Ce trebuie sa o urmez
Pentru a ma regasi.

poezie de Iulia Comaniciu (decembrie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constanţa viciilor

Am învăţat cu timpul, apoi am prins ideea
Că nu pot avea tihnă fără să deranjez,
Că viciile lumii sunt vinul şi femeia,
Iar suma lor, constantă şi nu pot să trişez.

Am învăţat că-n viaţă doar dracii mă înşală,
Făcându-mă să-l supăr mereu pe Dumnezeu,
Dar El e bun şi iartă oricum, orice greşeală,
Iar eu fiinţa slabă am să greşesc mereu.

Atunci cu toate astea odată învăţate,
Am încercat degeaba să mă opun şi eu,
Să fiu în rând cu lumea cea plină de păcate,
Iar vinul şi femeia le-am refuzat, dar greu.

M-am abţinut cu brio o vreme, cu mândrie
Doar până când mustaţa mi-a răsărit sub nas
Apoi parcă deodată, aşa a fost să fie
De vin şi de femeie n-am vrut să mă mai las.

Şi-am bântuit prin lume aşa nemântuit
Pe-aripa vieţii fără, întoarcere din sens,
Femeile şi vinul m-au cercetat intens,
Dar inima şi trupul curând au obosit.

În culmea deznădejdii m-am aruncat din mine
Păcatului iubirii să-i supravieţuiesc
Rugându-mă din suflet la entităţi divine
Să-mi lase numai gura, să beau şi să iubesc.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cenuşa din urmă

Dimineaţa iubirii mele
Se-nalţă pe aripi de curcubeu,
Se ascunde în inima ta
Să aibă vibraţii mereu.

Amiaza iubirii se-nalţă în cer
Pe raze ce-atârnă din soare,
Tu-mi aduni umbra în roua
Ochilor descântaţi de o floare.

Acum, înserarea iubirii
Şterge luna din elipsa nocturnă,
Tu vrei dimineţi şi amiezi,...
Cenuşă-s din toate-ntr-o urmă!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sau

Mi-am pus cuvintele de-o parte
Adunate din visele tale.
Te-am aşteptat mai apoi la răsărit...
Dar nu ai venit
Si cerul s-a deschis.
M-am trezit
Cu o ploaie de stele
Despicând visele,
Apoi, cu urmele tălpilor tale
Ocolind soarele.
Furtună după tine
Sau doar stoluri de păsări
Ocolind timpul?
Şi cuvintele mele
S-au amestecat cu vântul
Sau au zburat cu păsările călătoare.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna ce-mi picură din buze

aici mi-am regăsit sălăşluirea
într-un binecuvântat cuvânt
scrijelit în colţuroasa piatră-mormânt

aici zac eu
în teama nedefinită ce mă ţintuieşte-n umbre
povestindu-mi iubirile trecute
ce le-am uitat pe buze

atârn voinţa de-a trăi
în mormanul de necuvinte
şi rând pe rând plâng
plâng din mine tăcutele frunze-
iubirile trecute ce le-am uitat pe buze

aici zac eu
impetuos portret cu aură de suflet dezgolit
de patimi desfrunzit
lipesc din noianul de frunze câte-o toamnă

o toamnă ce-o simt cum picură din buze.

poezie de Stelu Pop din Cine sunt eu? (2016)
Adăugat de Stelu Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocaţia simplităţii

te-am aşteptat în palma timpului
şi te-am găsit în întrebările cu răspuns
în universul verbului a iubi
frumosul din frumos
pur şi simplu

mi-am legat înţelesul de tine
precum în ghidul de călătorie al simplităţii
într-o odă a bucuriei prin trecerea vieţii
primeşte salutul iubirii mele
pur şi simplu

te-am prins strâns în braţele minţii
şi am urcat lângă tine treaptă cu treaptă
în cercul nesfârşit al iubirii
prin al trăirii pas
pur şi simplu

mi-am apropiat gândul de bucuria unui alt poem
precum o partitură pentru pian
eşti în fiecare cuvânt din fiecare secundă
te iubesc şi te scriu în fiecare vers
pur şi simplu

poezie de Vali Niţu din Metafore în palma cerului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!