Drogul iubirii

mi-am aprins o ţigară
şi am tras cu sete din ea
nu am ştiut că în mijlocul ei
este plantat drogul iubirii
mi-am otrăvit gura cu dulceaţa
din floarea de salcâm
privesc în globul de cristal al vrăjitoarei
îmi văd timpul prins într-un tablou
iubirea cum îmi dârdâie
în ritmul unui clopot
am simţit o mână
care frământa frunza de trifoi
iar noi pluteam în cupa fericirii
dansam în ploaie de cuvinte
şi aveam ca martori
noaptea
ziua

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia, veşnică primăvară

lacrima din miezul zilei
lustruieşte cursul vieţii-
pe Scara lui Iacob,
trandafirii stau împletiţi
în două culori,
pe o parte şi pe alta,
admir lumina din
globul de cristal,
din mijlocul grădinii,
prezentul de astăzi
e trecutul de mâine
înscris în Cartea Vieţii.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amestec de cuvinte

Mi-am amintit acum
de tine
şi de lancea cu
care mă
zdrobeai când aveai
tu chef
şi cu care promiteai
viselor
nopţi întregi
de singurătate.

Marea însângerată
mi s-a
răstignit la
picioare
plină de viaţă
şi am
simţit că o
iubesc
mai mult decât
pe tine...

Aveai furie în
privire
când oceanul
m-a străpuns
cu ghearele şi
am ştiut
că buzele tale
arse
nu vor putea
rosti
cuvinte de iubire.

Ţi-am zis că
marea are trup
la fel ca
acel pian
zurliu care cânta
iubirea
noastră în
acele zile
pline de vrajă
şi pe
care viaţa
le-a ucis...

Este un joc
şi hai să
îl jucăm încetişor
şi fără prea
mult haz;
eu zic viaţă
tu zici
iubire, eu zic
te iubesc
tu zici nu vreau...

Îmi baţi în
porţile
sufletului şi mă
doare dacă ţi-aş
deschide acum;
culoarea vieţii
pastelate de
atâta
iubire mă ucide
cu penelul ei
ca un zâmbet
prins
între degetele
unui salcâm...

Eu te iubesc şi acum
dar tu nu mai eşti
decât o ploaie
ninsă de iubire...

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raze-n curcubeu

Mi-am scris pe portativ povestea
Şi-am început cu drag s-o cânt
Şi curcubeul îmi dă vestea,
Într-o adiere doar de vânt!

S-a pus în spate, cântă-n raze,
Cuvinte dulci scrise în fraze
Şi-n TV stă un legământ:
Jurat în tricolorul sfânt!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelion

iarna are frisoane,
termometru se adânceşte în abis,
n-am antibiotic,
şi geme
şi plânge,
iar soarele este prins
în cerc de nori,
viforul strânge în corset
luni trase prin anotimp,
ţurţurii muşcă din brazi
în cercuri care desenează
sănii albastre dansând
cu girofarul aprins
la trecerea dintre ani....

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magul

Noaptea este martorul iubirii noastre,
Ea nu poate fi prinsă între coperţi,
Nici între cuvinte cu iz de cerneală,
Ea este torţă aprinsă din inimile noastre,
Un ADN universal, unic, risipit pe cerul cuvintelor.
Am să tot privesc viitorul ca pe felinar veşnic aprins.
Doar magul prins între vitralii ne zâmbeşte cu lacrima lui roz,
Cu verbe rostogolindu-se pe chipul iluminat,
Iar iarba din altare ne cuvântă,
Copii o să ne-ncânte cu dulceaţa gurii lor,
Iubirii îi vor aprinde felinare,
Istoria nu poate fi decât o martoră fidelă a vieţii.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logodna iubirii

În logodna iubirii îmi
văd chipul luminos.
Cristalele de pe faţă
devin diamante.
Puterea inimii şi forţa
dansează cu îngerii.
Mă las purtat de gând,
scăldat în ape line,
pe Gura Văii din Meieni,
când ceasul s-a oprit în loc...
odaia a rămas pustie!...

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa î

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpiraţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineaţa aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns
ploua şi era frig...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un trifoi într-o inimă - ploaie cu trifoi şi pisoi

ce ploaie îmi bate din geam vremea
dau fuga până acasă
pun acoperişul pe bloc
des absurd cum plouă
cum ţi se pare rochia mea
atârnată de autostrada soarelui care urcă spre cer
ca o foiţă de ţigară sau ca o fată desculţă
hai îi spune mai bine să dăm naştere azi unui pisoi
şi în partea inimii a început să le încolţească un trifoi

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încerca să ies
transpirtaţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am ămpreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineaţa aceea am plâns

gândul meu s-a înrâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns

ploua şi era frig...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpiraţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineaţa aceea am plâns

gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns

ploua şi era frig...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Crăciun, clipa în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirtaţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineaţa aceea am plâns

gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns

ploua şi era frig...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pierdut virginitatea în noaptea în care am făcut dragoste prima dată în viaţa mea şi de atunci nu mi-am mai găsit-o.

perlă de Cristina Rus
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălăriile...

de floarea –soarelui
zâmbesc sub cerul liber,
împodobind pământul,
pentru omul gospodar
terenurile sunt aur!
pălăria-l protejează
şi de soare şi de ploaie,
casele-nşirate-n drum
se prind în colier de mărgele,
alb-albastre,
la stradă;
pălăria e purtată de om
şi de câmp odată.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa în care am vrut să o strig pe mama

mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum priveşti lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă şi a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă ţină de mână aşa cum o făcea
când eram mic

de jur împrejur linişte
şi o mlaştină invizibilă
din care
încercam să ies
transpiraţia ieşită prin piele
îmi năucea privirea
gol şi singur în faţa
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
şi plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama

mi-am amintit atunci ziua în care
tata şi-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână şi
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare

în dimineaţa aceea am plâns

gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
şi atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
şi am plâns

ploua şi era frig...

(Autor: Teodor Dume)

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Medalion

Din lanul plin cu grâu
mă hrănesc cu pâine
în toate zilele vieţii.
În seminţele de floarea soarelui
îmi rumenesc obrajii.
Cu polen îmi mânjesc mâinile
fardându-mă la ochi.
Soarele (stră)luceşte
în medalionul
ce îl port la gât,
prins în lanţul amintirilor.
Văd curcubeul în zarea albastră!

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă

Mă iartă floare de cais
Că eu mi-am trădat propriul vis,
Mi-am dat zborul pe-o frunză-n vânt,
Am dat sărutul pe-un cuvânt!

Mă iartă, soare, c-am iubit
Ce-n viaţă nu mi-a fost sortit,
Mi-am vândut sufletul pe-un mit,
Eu l-am iubit, el m-a hulit!

Mă iartă, mamă, n-am ştiut
Să pierd şi totuşi, am pierdut;
Mi-am pus inima garanţie...
Sunt mai mult moartă decât vie!

Am vrut iubirea - un pocal
Plin doar cu apă de cristal,
Dar am primit un pahar plin
Numai cu lacrimi şi venin!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă...

Mă iartă, floare de cais,
Că eu mi-am trădat propriul vis,
Mi-am dat zborul pe-o frunză-n vânt,
Am dat sărutul pe-un cuvânt!

Mă iartă, soare, c-am iubit,
Ce-n viaţă, nu mi-a fost sortit,
Mi-am vândut sufletul pe-un mit,
Eu l-am iubit, el m-a hulit!

Mă iartă, mamă, n-am ştiut
Să pierd – şi totuşi, am pierdut;
Mi-am pus inima garanţie...
Sunt mai mult moartă decât vie!

Am vrut iubirea - un pocal
Plin doar cu apă de cristal,
Dar am primit un pahar plin
Numai cu lacrimi şi venin!

poezie de Leliana Rădulescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am pus iubirea

În tot ce-i alb mi-am pus iubirea mea:
Zăpezi şi flori plăpânde din livadă,
Dar florile-ncepură a cădea
Şi în april nu mai găseşti zăpadă.

În tot ce-i dulce dragostea mi-am pus:
Privire, voce, inimi, sărutare.
Dar tu-mi surâzi şi când eu vin, te-ai dus;
Dulceaţa de-a iubi, înşelătoare.

Cum suflă pe sub uşă vânt de gheaţă,
Lugubra-i spaimă, moartea şi-o gemu;
Mi-am pus iubirea-n lucrurile fără viaţă
Morminte, flori care-au căzut, şi tu.

poezie celebră de Elena Văcărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiromanţie

Destinul stă scris în linii,
Înfloreşte precum crinii,
Se spune că nu-i minciună:
Ce e-n cap şi ce e-n mână!

epigramă de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisirea păcatelor

Într-o zi de sâmbătă,
În grijania sfântă,
Te rog să mă ierţi, părinte,
Păcătuiesc... în cuvinte.

epigramă de Cristina Mariana Bălăşoiu din Cu umoru-n buzunar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!