Spirit ales, ce-n jalea lumeştei noastre văi...

Spirit ales, ce-n jalea lumeştei noastre văi,
Dirigui trupul care adăposteşte-acum
Un ne-nfricat, eroic şi prea-nţelept senior;
Ajuns să porţi tu schiptrul onoarei sclipitor

Cu care-ndrumi azi Roma şi rătăciţii săi,
Şi iar o-ntorni spre slava străvechiului ei drum -
Ţie-ţi vorbesc, căci nu văd într-altă parte-o rază
De-acinstei şi virtuţii, pierite-n lumea toată,

Nici aflu om ce face rău şi se ruşinează...
Ce-anume-aşteaptă nu ştiu, nici ce cu sârg doreşte
Italia, ce parcă durerea nu-şi simţeşte,

Ea, trândavă, bătrână şi înceată.
Dormi-va-n veci? şi nimeni nu-şi simţeşte,
Ah, mi-ş înfige mâna în chica ei, s-o doară!

sonet de Petrarca din Sonete, Către Cola di Rienzo (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săracul

Nu-i sărac acela care
duce veşnic lipsă mare;
traiul său e'năruit
căci prin griji ce-l împresoară
tot mai are ş-o comoară:
sufletul său plin de dor,
imbold de viaţă'n viitor.

Ci-i sărac bogatul care
toate le-are de'mbuibare,
dar la toate s'a urât,
şi pe nimeni n'a iubit.
Inima lui nu simţeşte,
dragostea nu-l încălzeşte;
sufletul său e pustiu,
parcă nici nu este viu.

Ce folos de bogăţie,
de ce comori ce pot să fie
pe pământul rotogol,
dacă sufletul ţi-i gol?!
Ce folos chiar şi de viaţă,
dacă nu te mai răsfaţă
dragostea, ce'n braţul său
face din om Dumnezeu?

poezie de Iosif Vulcan
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alţi zori... aceleaşi urme în noapte

Zorii se întind între tăcerile noastre
încuviinţate parcă, până şi de Dumnezeu,
într-un târziu... când nimeni
nu s-ar mai încumeta să o ia de la capăt,
străbătând fiordurile sentimentelor îngheţate,
departe, către Atlantida,
lăsate mereu în grija unei alte zi de mâine,
atunci când soarele - probabil că va reuşi
să ne dezgheţe paşii,
în drumul lor spre nemurire...
deşi nici noi nu mai ştim
de ce am ales exilul.

Şi asta, probabil pentru că am plecat deja,
şi nimeni nu-şi mai aduce aminte de noi,
nici măcar această zăpadă târzie,
aşternută - cu nonşalanţă,
peste urmele noastre de dor,
lăsate undeva, departe,
în urma mea,
în urma ta...

poezie de Adrian Lăzărescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul razei care piere

Alunec printre gânduri ca o rază
ce, printre ramuri, îşi urmează calea
spre un lăstar ce-şi încetează jalea
când simte cum pe frunte i s-aşază.

Nu ştiu nici eu, nici ea, nici lumea toată,
ce voi găsi la margine de gânduri,
dar merg, şi merg, lăsând în urmă rânduri
ce par lăstari pe-o ramură uscată.

E, oare, bucurie, sau tristeţe
în raza care mângâie, în joacă,
lăstarul care creşte-n frumuseţe?

Va fi o floare care o să placă
şi raza l-a hrănit cu-a sa blândeţe,
apoi s-a stins, încet, în el. Dar dacă...

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măicuţă, dragă

Măicuţă, dragă, nu uita
Durerea mea şi al meu dor
Căci adăpost la vreme rea
Te-ai făcut, Maică, tuturor!

Azi, sufletul îmi zace plâns;
Aripile-i s-au frânt în zbor.
Nici rugăciunea parcă nu-i de ajuns
Nimeni nu-i vine în ajutor.

A pierit glasul; au murit cuvinte;
Durerea, trupul tot l-a amorţit.
Aş vrea să fie totul ca-nainte!
Necazul greu m-a biruit...

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chilienele, chiar cele mai bogate, nu-şi vopsesc unghiile, asta ar însemna că nu-şi folosesc mâinile, iar unul dintre epitetele cele mai grave este să fii considerată trândavă.

Isabel Allende în Ţara mea inventată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi

spune-mi unde să te caut
umbra mea şovăitoare
nopţile când de răcoare
sufletul e mai precaut?

dacă nu e ea să fie,
nici o zi din calendar
parcă nu mai are har
harta lumii e pustie

parcă totul se reduce
la un minus, la un plus
la un semn care l-a pus
soarta semnelor caduce

niciodată un compost
n-o să cucerească zborul
dar nici inima fiorul
dacă nu-şi află un rost

spune-mi unde să te caut
umbra mea şovăitoare
toată viaţa o eroare
m-a împins mereu spre out

poezie de Ion Untaru (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc pe cel care nu-şi pune de-o parte vreo picătură, măcar, dintr-al său spirit, spirit ce-i quintesenţa propriei virtuţi, căci cu astfel de spirit va trece puntea.

citat celebru din romanul Aşa grăit-a Zarathustra de Friedrich Nietzsche
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţinerea armei

Acest blând şi plin de spirit popor,
nu-şi ţine arma pentru omor

Această inimă de foc şi de miere
nu-şi ţine sabia pentru tăiere

Această privire plină de vis
nu-şi ţine glonţul pentru ucis

Aşa cum marea cea mare, ehei,
îşi ţine tărmurile ei

Aşa cum lumina din rază
îşi ţine un ochi
ca s-o vază

Aşa cum cuvântul din vers
îşi ţine şieşi
un înţeles

Acest blând şi plin de spirit popor
arma şi-o ţine
scut pentru viitor.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care nu-şi respectă ţara nu-şi va respecta nici mama.

citat din Camelia Opriţa
Adăugat de Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi aflu pace...

Nu-mi aflu pace, n-am cu ce lupta;
Mă tem şi sper şi ard şi sunt de gheaţă;
Mai sus de cer vreau, zac în ţărna grea;
Nimic nu am şi-o lume strâng în braţă.

De Amor sunt întemniţat aşa;
Juvăţul nu-mi slăbeşte nici mă-nhaţă;
Nici nu-s ucis, nici lanţul nu mi-l ia;
Nici mort nu vrea să fiu şi nici în viaţă.

Văd fără ochi şi fără limbă glăsui;
Mi-e sete de sfârşit şi caut milă;
Urât îmi sunt şi spre iubire năzui.

M-alin cu dorul meu şi râd în plânsu-mi.
De moarte şi de viaţă mi-este silă.
Prin tine, Doamnă, astfel sunt eu însumi.

poezie de Francesco Petrarca din Din poezia de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât mai ales

o vreme am spus
n-o să mai vorbesc despre mine
nici măcar n-o să tac despre

! dar nu avem încotro

atâta vreme
cât cireştii care nu-şi aduseseră încă
florile pe lume erau
cu ochii pe mine
fără să pretindă ceva în schimb
îmi împrumutau uitătura
retragerea grabnică spre alt habitat
gesturile speciei pe cale de a se sălbătici
într-o lume scufundându-şi contururile

şi poate nu atât cireşii
nici florile lipsă
mult prea puţin
transferul acela cromatic
de incertitudine de spaimă
nici răsfrângerile vegetale
în ultimele rămăşite
de constituţie umană

nici atât
pocnetul sufletului
ca un furuncul mult prea timp
păstrat sub pielea adâncită
asemenea crimei primordiale

cât mai ales

nesupunerea întâmplării
în faţa deciziei personale
de-a nu mai fi niciodată
eu.

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea oglinzilor desfiinţate

habar n-are ea de tâmplele încărunţite
nu-i pasă când el o priveşte.... o decupează
nu este amatoare de comparaţii
nici atât aspirantă la podium

se complace

cu 5 scame şi jumătate pe o ureche
cu mână asimetrică şi sân obraznic
un altul aproape imperceptibil

trece printr-o lume a oglinzilor desfiinţate!

nu-şi caută cuvinte... nici silueta
de mult n-a mai compus poetic
n-a mai ţinut regim
zice măr şi măr se face
ţipă soare şi pârjol bun se iscă!

nu-şi aminteşte nici măcar sandalele care au strâns-o de moarte ultima oară
îi vin în urmă câteva stoluri de vrăbii
îşi prinde cerceii cu ametiste
se coc cireşii

ăia fantastici de iunie...

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea online a devenit o platformă de lux pentru cei care nu-şi permit luxul de a tăcea şi de a mai aştepta atât cât e nevoie pentru a-şi face opera cunoscută între cei care o doresc într-adevăr. Există un fel de libertinaj dăunător, căci nimeni nu mai verifică autenticitatea, valoarea, dar şi nivelul oricărei propoziţii, atâta vreme cât ea e marcată între ghilimele sau înrămată pe o culoare stridentă. "Mă scuzaţi, nu ştiu", "Da, vă rog, nu!" şi "Ce faci ieri" devin fraze simbol pentru o subcultură la care se aderă cu un singur click, afişându-se apoi în faţă, datorită algoritmilor de selecţie pe cantitate şi nu calitate. Nici nu-i de mirare că multe opere în trecut au aşteptat ani să fie cunoscute. Astăzi ele nici măcar nu mai sunt de dorit, sau în cel mai bun caz, nu pot fi recunoscute, iar dacă sunt recunoscute, trec repede sub simbolul unui fals din autori foarte celebri.

Dharma K. Tchobansky în Rupte din Seu, Lumea fără filtru (2016)
Adăugat de Tchobansky
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinii

Lumea e tot mai străină
Omul mai singur şi stingher
Trecem pe acelaşi drum
Şi nu întâlnim de loc
Circulăm pe străzi aglomerate
Şi nu ne regăsim nici când
Umblăm în comun şi nu discutăm
Ne vedem în magazine
Sau pe alei şi nu povestim
Si nu ne cunoaştem nici cum
Şi nu ne salutăm de fel
Si nici vorbă să vorbim
Şi creşte distanţa dintre noi
Odată cu aglomeraţia
Căci nimeni cu nimeni
Nu mai comunică nici cât
Şi ne iarăşi ne uităm în tăcere
Unii la alţii şi ne uităm menirea.

poezie de David Boia (18 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile se cuceresc cu trudă (aforistică)

"Ad augusta per angusta",
Când e vorba de-o femeie
Care nu-şi DEZBRACĂ fusta
Şi nici bluza nu-şi DESCHEIE!

epigramă de Mihai Haivas din Geometrie conjugală (2013)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ziseră şi făcură. Se gătiră de drum, îşi luară fiecare desăguţa d-a umeri, în care baba puse pe fund basmaua bărbatului ei, iară unchiaşul ştergarul cel vărgăţel al neveste-sei, şi apucară unul spre răsărit, iară altul spre apus. Nouă zile şi nouă nopţi se duseră, se duseră, şi iară se duseră. Întrebară şi pe bun şi pe rău, pe mare şi pe mic ce ar face ei ca să poată avea un copil. Ceea ce le spuseră să facă ei răspunseră că au tot făcut, dară în deşert. Ei căutau să le spuie cineva altceva, ce nu ştiau ei, dară nu-şi găsiră omul. A zecea zi sculându-se unchiaşul, ieşi afară să se spele, ca să pornească la drum mai departe. Când luă ştergarul să se şteargă pe ochi, ce să vază? Trei picături de sânge pe dânsul. El îşi zise: "Trebuie să mă întorc acasă, căci Dumnezeu ştie ce va fi păţit baba mea." Întinse unchiaşul la drum. Nu mai căuta nici de mâncare, nici de odihnă, şi se întoarse acasă cum plecase.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, ce sărac e-acela

Doamne, ce sărac e-acela
care pâinea lui nicicând
nu şi-o-mparte ca s-aline
foamea unui mai flămând.

Doamne, cât de orb e-acela
ce se uită numa-n jos
şi nu vede-n veci lumina
mântuirii lui Hristos.

Doamne, cât de surd e-acela
lângă care-atâta har
cântă, cheamă şi suspină
şi se roagă în zadar.

Doamne, cât de rob e-acela
care-i lacom şi-i zgârcit
care-şi poate-nchide mâna
dinspre semenul lipsit.

Doamne, ce-ngheţat e-acela
care n-are-n sânul lui
nici o rază de iubire
spre durerea nimănui.

Doamne, ce pierdut e-acela
ce se vrea necredincios
căci râzând calcă-n picioare
harul său de la Hristos.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"... Nu îi predau geniului, pentru că el îşi va face propriul drum fără ajutorul meu, nu îi vorbesc nici nătângului, pentru că el nu merită. Mă concentrez mai degrabă pe studentul care se află la mijloc şi care îşi doreşte să se pregătească pentru viitoarea profesie".

citat clasic din Immanuel Kant
Adăugat de Gheorghe Pârlea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Nimeni nu obligă
Pasărea să cânte
Nici despot, nici rigă
Nu pot s-o-nspăimânte!
-------

Amuşină înserarea,
Sufletele celor duşi
Stau de strajă pe la uşi
Fără care nimeni nu-şi,
Mai suportă-nsingurarea

Daţi-mi aripi pentru rugă
Că eu mă topesc de dor
Viaţa noastră e un zbor
Interior!

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi

În fiecare zi o melodie, o povestioară sau o poezie moare
pentru că existenţa ei nu-şi mai găseşte justificare-n zilele noastre.
Şi lucruri care odată erau considerate nemuritoare au devenit
iarăşi muritoare, nimeni nu-şi mai aminteşte de ele.
Chiar dacă ele merită să supravieţuiască.

poezie de Elfriede Jelink din Profesorul de pian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!