Scuipă pe şarpe şi şarpele moare.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura de şarpe

Eu râdeam din gaură de şarpe
Şarpele râdea la gura sobei
în timp ce sobarii alergau după caii de lemn putrezit.
Şura plângea!
Plângea plânsul cu lacrimi de şuier.
Mieunau troienele.
Se scăldau buruienile.
Eu râdeam cu capul pe fluier
într-o gaură de şarpe
de un şarpe păzit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broască ori şarpe?

Broască ori şarpe?
Şarpele înghite broasca.
Labe şi pene sar pe
rânişul apelor. Un vas ca
o nălucă vâsleşte la deal.
De ce-o fi mergând mai repede râul
decât un cal?
Corăbii prin grâul
undelor pleacă la carnaval.
Pleacă de-a dura dealurile cu totul.
Păsările forfoteau pe botul
continentul, seara.
Culorile umplură cerul cu făpturi
bosumflate cum e ceara
dată în clocot. Iei sau furi
din fugă o mână de munţi, iar pe
umerii lumii coboară o mască.
Şarpe ori şarpe?
Broasca iese din şarpe.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât e şarpele de şarpe, nu s-apropie de omul care bea apă.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

Noi, astăzi n-am fi existat,
-Să ne-amăgim cu chiu cu vai-,
De nu ar fi intrat în rai,
Vestitul şarpe, blestemat
Iar Eva, s-a destrăbălat,
Că şi Adam în acel plai,
Avea un şarpe fără bai,
De ce, parşiva l-a schimbat?
Se pare că, deşi plăpândă,
Era cum zis-a, cam flămândă:
- "De cele ce s-au întâmplat,
Adame-mi pare foarte rău
Că ai şi tu, e-adevărat,
Dar este vai de capul său!"

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2010)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

şarpe

Şarpele

O târâtoare odioasă,
Cu colţii ascuţiţi şi duri,
Dar nu atât de veninoasă
Ca alte, multe... târâturi.

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otravă

A sîsîit o viperă,
A sîsîit o cobră,
A sîsîit un şarpe cu ochelari,
A sîsîit şerpăria,
S-au încolăcit în jurul puterii,
S-au încolăcit în jurul meu,
Încearcă să mă strîngă
Cu încetinitorul de şapte ani
Lăsînd impresia că mă ajută
Şi mă stingeau puţin cîte puţin
Pînă la inghiţire
Cu o foame fără de remuşcări.
Am pus piciorul pe capul unui şarpe
Şi l-am strivit,
Am pus pe al doilea
Şi l-am strivit
Cînd am ajuns la vipere
Şi am pus piciorul pe capul lor.
S-au umilit, cerînd îndurare
Că nu au avut de ales
Şi nici cale de întors.
Vipera şi şarpele cu clopoţei
Zăngăneşte prosteşte.
Viclenia lor este mortală.
Îmi este teamă
Că se rănesc singuri
Pe strada ce au blocat-o
Cu solzi de reptilă rece
Şi cu veninul ce le curge în sufletul de nebuni.
Sîsîie vipera şi şarpele cu ochelari,
S-au adunat ca să înghită strofa,
Dar s-au încolăcit In jurul stilpului de execuţie
Lasind pledoaria vieţii
Şi serpii adevăraţi în munţi,
Iar omul şarpe sfîrtecat
De propria lui fiinţă!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otravă

A sâsâit o viperă,
A sâsâit o cobră,
A sâsâit un şarpe cu ochelari,
A sâsâit şerpăria,
S-au încolăcit în jurul puterii,
S-au încolăcit în jurul meu,
Încearcă să mă strângă
Cu încetinitorul de şapte ani
Lăsând impresia că mă ajută
Şi mă stingeau puţin câte puţin
Până la înghiţire
Cu o foame fără de remuşcări.
Am pus piciorul pe capul unui şarpe
Şi l-am strivit,
Am pus pe al doilea
Şi l-am strivit
Când am ajuns la vipere
Şi am pus piciorul pe capul lor,
S-au umilit, cerând îndurare
Că nu au avut de ales
Şi nici cale de întors.
Vipera şi şarpele cu clopoţei
Zăngăneşte prosteşte,
Viclenia lor este mortală.
Îmi este teamă
Că se rănesc singuri
Pe strada ce au blocat-o
Cu solzi de reptilă rece
Şi cu veninul ce le curge în sufletul de nebuni.
Sâsâie vipera şi şarpele cu ochelari,
S-au adunat ca să înghită strofa,
Dar s-au încolăcit In jurul stâlpului de execuţie
Lăsând pledoaria vieţii
Şi serpii adevăraţi în munţi,
Iar omul şarpe sfârtecat
De propria lui fiinţă!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic sau mare, şarpele rămâne şarpe.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele nu moare răpus de propria-i otravă.

aforism de Valeriu Butulescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un bătrân c-un fluier;
Un şarpe i-a intrat cu şuier
În cizmă, dar noapte şi zi
El cântă – şarpele fugi
Evitându-l pe-acel om cu fluier.

limerick de Edward Lear din A Book of Nonsense
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine scuipă în vânt, îşi scuipă barba.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

alerg pe malul apei
sărind într-un picior
poteca e îngustă
pe vale spre izvor

în spatele meu mama
păşea încet tăcută...
şopteşte numai apa
povestea ei trecută!

culeg o păpădie...
mai rup o albăstrea...
şi soare cald răzbeşte
prin nori ca o perdea

din iarba umezită
cu ochii mari zăresc
o coadă cam pestriţă
şi-n ţipăt izbucnesc

- e şarpe... dinozaur...
strig disperată-n drum
în hohot râde mama...
- ce te-ai speriat acum?

nu vezi? e doar o piele
de şarpe despuiat
care şi-a pus hăinuţa
la soare la uscat

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne

Dacă te-ntâlneşti cu un scaun,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu un munte,
E semn rău, ajungi în scaun.
Dacă te-ntâlneşti cu carul mare,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu un melc,
E semn rău, ajungi în melc.
Dacâ te-ntâlneşti cu o femeie,
E semn bun, ajungi în rai.
Dacă te-ntâlneşti cu o faţă de masă,
E semn rău, ajungi în sertar.
Dacă te-ntâlneşti cu un şarpe,
E semn bun, moare şi tu ajungi în rai.
Dacă şarpele te-ntâlneşte pe tine,
E semn rău, mori şi el ajunge în rai.
Dacă mori,
E semn rău.
Fereşte-te de acest semn -
Şi de toate celelalte.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul ne moare în cuvânt

gura mea păianjen însetat de soare
prizonieră a tentaculelor tale
câmpia cu maci de foc se rotea
iubite, între delir şi uitare
asfinţiturile ne fug din gânduri
păsări roşii unduind printre rânduri
şarpele cu limba a murdărit
vitraliile din catedralele gotice
destine pe muchie de cuţit
orele defilează cu steaguri demonice
trupurile noastre - morminte de lut-
timpul ne moare în cuvânt.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergătorul

Un câmp pustiu,
Bătătorit ca un drum,
Şi din când în când
Câte o carte.

La distanţe foarte mari,
Vreo carte fundamentală,
Tare ca piatra.

Vine unul, gâfâind de muşchi,
Sănătos ca un zeu nou,
Şi scuipă pe ea,
Pe fiecare la rând.
Calcă peste ele dumnezeieşte.

A obosit, a mers destul,
Câmpul se întinde înainte pustiu,
Bătătorit ca un drum.
Alergătorul cade jos, moare,
Devine carte fundamentală, ultimul cuvânt,
Semn peste care nu se mai poate trece.

Se aude un gâfâit,
Din spate răsare cineva,
Un alergător se opreşte, scuipă pe semn,
Şi se pierde în zare.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teologie

Nu, nu şarpele a sedus-o
Pe Eva cu mărul.
Toată povestea nu-i decât
O simplă viciere a faptelor.

Adam a mâncat mărul.
Eva l-a mâncat pe Adam.
Şarpele a mâncat-o pe Eva.
Acesta este un intestin întunecat.

Între timp, şarpele
Îşi digeră liniştit hrana –
Încântat să audă cum Dumnezeu
Îl strigă enervat prin grădina Raiului.

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii poeţi îşi scuipă sângele în ochii timpului, aşa cum unii şerpi îşi scuipă veninul în ochii duşmanului.

aforism de Ionuţ Caragea din În tranşeele visului (26 aprilie 2021)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocmai când un şarpe pierduse orice speranţă, istovit de foame şi înghesuit într-un coş, un şoricel făcând o gaură în timpul nopţii, căzu singur în gura aceluia. Sătul cu carnea lui, şarpele ieşi îndată pe această cale. Fiţi liniştiţi! Destinul este cauza prosperităţii şi declinul oamenilor.

citat din Iuvenal
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acalmie

Tumulgan de emoţii,
Prelingere de reacţii,
Scurgere de informaţii,
Ghişeu de enumeraţii;
Un suflet moare.

Moare, moare, moare;
Coate goale-n ploaie goană
Coacăze şi oase de toamnă,
O vioară şi o doamnă...
scriu scrisoarea de-noaptea afonă.
Cioară oarbă şi soartă agonă
lucioasă, dar putregă
Roade, roagă şi rumegă
Rumeguş al robului de rugină.

Copleşit de palpitaţii
Dezastre şi conflagraţii
Obosit de comparaţii
La căpătâi d'aspiraţii
Un suflet cerşeşte.

Cerşeşte, cerşeşte, cerşeşte;
Şopteşte şmechereşte peste vene
Şubrede şi sfâşiate
Şarpele vanitos ce slujeşte
Suflet sur şi satâre subjugate,
Soatioare de suavis silabisite
Astupă urechi, dar dezlanţuie vise
Dezleagă stihuri, dar nu şi lacrimi curse
pe pamânt sterp.

Nu închide ochii
şi nu distruge lumi.
Nu-ţi păta obrajii
încercând...

poezie de Octavian Isachi (15 noiembrie 2017)
Adăugat de Octavian Isachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

EDENUL DIN PĂCAT

A fost o noapte-n care, un şarpe înălţat
Din trupu-mi, ajunsese la fructul mult visat;
Era-n încolăcire speranţă de-nceput,
Al unei alte ere, într-un Eden pierdut!

Otrava-i, strecurată în fructul interzis,
Avea să mă îmbete cu vis de Paradis,
Zvârlit fiind de Domnul în iadul unui glod,
Cu-acelaşi şarpe care mă-mbie-a face plod,

Să înmulţesc cu Eva, pe Terra aruncat,
Iubirea nopţii-n care trecut-am în păcat
Şi-mpuns cu furci din spate de îngerul căzut,
Cu şarpele din mine s-o iau de la-nceput...

De-atunci tot în minciună trăiesc ce mi-a plăcut,
Când, gol de-naripare, doar Domnul m-a văzut;
A fost o noapte-n care toţi îngerii-au strigat,
Că voi visa Edenu-n păcatul meu chemat!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!