Tocmai când un şarpe pierduse orice speranţă, istovit de foame şi înghesuit într-un coş, un şoricel făcând o gaură în timpul nopţii, căzu singur în gura aceluia. Sătul cu carnea lui, şarpele ieşi îndată pe această cale. Fiţi liniştiţi! Destinul este cauza prosperităţii şi declinul oamenilor.

citat din Iuvenal
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura de şarpe

Eu râdeam din gaură de şarpe
Şarpele râdea la gura sobei
în timp ce sobarii alergau după caii de lemn putrezit.
Şura plângea!
Plângea plânsul cu lacrimi de şuier.
Mieunau troienele.
Se scăldau buruienile.
Eu râdeam cu capul pe fluier
într-o gaură de şarpe
de un şarpe păzit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otravă

A sâsâit o viperă,
A sâsâit o cobră,
A sâsâit un şarpe cu ochelari,
A sâsâit şerpăria,
S-au încolăcit în jurul puterii,
S-au încolăcit în jurul meu,
Încearcă să mă strângă
Cu încetinitorul de şapte ani
Lăsând impresia că mă ajută
Şi mă stingeau puţin câte puţin
Până la înghiţire
Cu o foame fără de remuşcări.
Am pus piciorul pe capul unui şarpe
Şi l-am strivit,
Am pus pe al doilea
Şi l-am strivit
Când am ajuns la vipere
Şi am pus piciorul pe capul lor,
S-au umilit, cerând îndurare
Că nu au avut de ales
Şi nici cale de întors.
Vipera şi şarpele cu clopoţei
Zăngăneşte prosteşte,
Viclenia lor este mortală.
Îmi este teamă
Că se rănesc singuri
Pe strada ce au blocat-o
Cu solzi de reptilă rece
Şi cu veninul ce le curge în sufletul de nebuni.
Sâsâie vipera şi şarpele cu ochelari,
S-au adunat ca să înghită strofa,
Dar s-au încolăcit In jurul stâlpului de execuţie
Lăsând pledoaria vieţii
Şi serpii adevăraţi în munţi,
Iar omul şarpe sfârtecat
De propria lui fiinţă!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otravă

A sîsîit o viperă,
A sîsîit o cobră,
A sîsîit un şarpe cu ochelari,
A sîsîit şerpăria,
S-au încolăcit în jurul puterii,
S-au încolăcit în jurul meu,
Încearcă să mă strîngă
Cu încetinitorul de şapte ani
Lăsînd impresia că mă ajută
Şi mă stingeau puţin cîte puţin
Pînă la inghiţire
Cu o foame fără de remuşcări.
Am pus piciorul pe capul unui şarpe
Şi l-am strivit,
Am pus pe al doilea
Şi l-am strivit
Cînd am ajuns la vipere
Şi am pus piciorul pe capul lor.
S-au umilit, cerînd îndurare
Că nu au avut de ales
Şi nici cale de întors.
Vipera şi şarpele cu clopoţei
Zăngăneşte prosteşte.
Viclenia lor este mortală.
Îmi este teamă
Că se rănesc singuri
Pe strada ce au blocat-o
Cu solzi de reptilă rece
Şi cu veninul ce le curge în sufletul de nebuni.
Sîsîie vipera şi şarpele cu ochelari,
S-au adunat ca să înghită strofa,
Dar s-au încolăcit In jurul stilpului de execuţie
Lasind pledoaria vieţii
Şi serpii adevăraţi în munţi,
Iar omul şarpe sfîrtecat
De propria lui fiinţă!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găurile negre nu sunt atât de negre pe cât sunt descrise. Ele nu sunt închisori eterne, aşa cum se credea odată. Lucrurile pot ieşi dintr-o gaură neagră atât în afara sa, cât şi, probabil, într-un alt univers. Aşadar, dacă eşti într-o gaură neagră, nu te resemna, fiindcă întotdeauna există o cale de ieşire din ea.

citat celebru din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura neagră

gaură neagră, gaură neagră mereu mă atragi în orbită
eu mistuit de pelagră, tu-cred de foame cumplită
eu mistuit de iubire, tu de o beznă adâncă
eu scufundat în peire, tu ca o mare în stâncă...

gaură neagră, gaură albă, gaură fără culoare
gaură dalbă, gaură-n salbă din care totul dispare
ţi-am evitat orizontul dornic de evenimente
ş-am achitat mereu contul cu aur pur-sentimente

gaură neagră, gaură frântă fix la mijloc de enigmă
când întru-n tine inima cântă, o melodie de sigmă
mai slobozesc o scantee în voluptoasele hăuri
tu să mai naşti o lactee, eu să mai gust alte găuri...

poezie de Iurie Osoianu (25 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul este cauza a tot ce-i în lume; destinul este cauza care ţine lumea laolaltă şi tot el este cauza despărţirii tuturor fiinţelor.

în Ramayana
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri educative pentru copii

Un căţălandru arţăgos muşcă o pisicuţă,
Prinzându-şi mintea cu micimea ei,
Dar când primi peste boticul negru,
Zgârieturi rapide de lăbuţă,
Fugii, crezând că pisicuţa-i pui de leu.
#
Un lup flămând prinsese o mieluţă,
Când toată turma-n staul adormise,
Dar a uitat de-ai ei străjeri canini,
Ce-ndată blana lui o împărţise.
#
O vulpe tânără, roşcară
Se-apropie tiptil de un cocoş,
Vrând iute să-l înhaţe,
Dar se trezi vânată ea,
De-un Ciobănesc german.
#
Un şoricel lacom se înfrupta,
Cu brânza din cămară,
Pândit era de un tânăr motănel,
Care la rândul lui era râvnit,
De arţăgosul Azorel, afară.
#
Un leu se lăuda în gura mare,
Cu-a lui putere neînfricată,
Dar se trezi izbit de moarte,
De trompa unui tânăr elefant,
Sătul, de-atâta laudă.
#
Un vultur tânăr şi distrat,
Se întrecuse în zbor cu-n avion,
Pe care îl văzut de jos, mic ca mărime,
Dar când se apropie de el riscant,
Căzu lovit, ca de un trăznet mare.

Morala:

Nu vă credeţi prea isteţi
Sau mereu mai buni ca alţii,
Că şi voi aveţi duşmani,
Slăbiciunea v-o pândesc,
Când nici nu v-aşteptaţi.
Fiţi corecţi cu cei din jur
Şi de greutăţi scăpaţi.

poezie pentru copii de Valeria Mahok (decembrie 2009)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa care vine din nevoi nesatisfăcute (spre deosebire de cea provocată de dorinţe neîmplinite) este probabil cea mai gravă suferinţă. Aceia care suferă din cauza unor nevoi de bază nesatisfăcute rareori suferă din cauza lipsei unui scop. Scopul lor este clar: supravieţuirea zilnică. Dacă nevoile de bază sunt satisfăcute într-un mod echilibrat, atunci suferinţa are legătură mai degrabă cu dorinţele neîmplinite. Dacă ai nevoie de ceva, atunci cel puţin vei fi sătul temporar dacă nevoia respectivă este satisfăcută. Dar dacă doreşti ceva, atunci nu te vei simţi sătul prin împlinirea dorinţei respective. Pur şi simplu vei vrea altceva şi vei suferi din nou din această cauză.

citat din Elie Wiesel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să presupunem că ar fi săpată o gaură dintr-o parte a pământului în alta, prin centrul său. Ce s-ar întâmpla cu un om care ar sări în acea gaură? Când ar ajunge în centrul Pământului s-ar opri sau ar continua să cadă? El ar fi vaporizat de o temperatură de 6.093 grade celsius al centrului de fier topit presurizat. Ignorând această complicaţie, el ar prinde viteză în mod continuu din momentul în care a sărit în gaură până când a ajuns în centrul Pământului unde forţa gravitaţiei este egală cu 0. Dar el ar călători atât de rapid încât ar trece dincolo de centru şi ar încetini în mod continuu până când ar ajunge la viteza 0 exact în momentul în care ar ieşi pe partea cealaltă. Cu excepţia cazului în care cineva îl va prinde, el va cădea înapoi în gaură şi va repeta călătoria la infinit. O călătorie dus prin interiorul Pământului ar dura în jur la 45 de minute...

citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vrei să mistifici şi să reduci la neputinţă şi ridicol pe însuşi Geniul Răului care domneşte în lume, întrebuinţează această simplă stratagemă: aşteaptă-te oricând şi în orice privinţă numai la rău şi anume la cel mai mare rău. Atunci, orice nenorocire ţi se va părea normală, pe când binele, când îţi va ieşi în cale, îl vei simţi ca pe însăşi mâna lui Dumnezeu pusă deasupra capului tău.

citat clasic din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Fumed
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade timpul

Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!

Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Şi-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!

Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!

Cade timpul si îşi tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...

Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..

Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Şi ne prinde - cu arcanul!

Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....

Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

anotimpurile îşi fac de cap
au luat-o razna
din cauza răutăţii oamenilor
ele nu mai vin
atunci când le este timpul

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiii se reped atunci cu toţii în casă la patul mâne-sa; dar biata babă era umflată cât o butie şi nici nu putea bleşti măcar din gură; simţirea însă nu şi-o pierduse de tot. Şi, văzându-i, îşi mişcă puţin mâna şi arătă la nora cea mare şi la peretele despre răsărit, apoi arătă pe cea mijlocie şi peretele despre apus; pe urmă pe cea mai tânără şi jos în mijlocul casei; după aceea de-abia putu aduce puţin mâna spre gură şi îndată căzu într-un leşin grozav.

Ion Creangă în Soacra cu trei nurori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

EDENUL DIN PĂCAT

A fost o noapte-n care, un şarpe înălţat
Din trupu-mi, ajunsese la fructul mult visat;
Era-n încolăcire speranţă de-nceput,
Al unei alte ere, într-un Eden pierdut!

Otrava-i, strecurată în fructul interzis,
Avea să mă îmbete cu vis de Paradis,
Zvârlit fiind de Domnul în iadul unui glod,
Cu-acelaşi şarpe care mă-mbie-a face plod,

Să înmulţesc cu Eva, pe Terra aruncat,
Iubirea nopţii-n care trecut-am în păcat
Şi-mpuns cu furci din spate de îngerul căzut,
Cu şarpele din mine s-o iau de la-nceput...

De-atunci tot în minciună trăiesc ce mi-a plăcut,
Când, gol de-naripare, doar Domnul m-a văzut;
A fost o noapte-n care toţi îngerii-au strigat,
Că voi visa Edenu-n păcatul meu chemat!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Timpul este strivit
de trecerea anotimpurilor
în care fierb aşteptările.
Stropii de zori cad din sprânceana cerului,
făcând să apară
o geană de lumină
peste cearcănul nopţii.
Frânturi de mare
apar din valuri scânteind
în furtuni de sentimente.
Destinul înfrânt
se vede ca un felinar
pe umerii tristeţii
roase de emoţii.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. Jackson: Deci, ce vom vedea, mai exact, când va începe această eclipsă? Adică, este neagră, şi este o gaură...
Colonelul O'Neill: Păi, ar putea fi o gaură neagră.
Dr. Jackson: OK. Dă-mi voie să reformulez...

replici din filmul serial Stargate SG-1
Adăugat de Diana Teodorescu, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să fii atent să nu fi prins captiv într-un loc unde oamenii vor să te vadă făcând tot timpul un singur lucru.

citat din Lucy Liu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiţi liniştiţi! Măreţul motor al universului va vindeca timpul, ploile, sângele, setea, foamea, armele de oţel, bolile. Cerul nu doarme.

citat clasic din Nostradamus
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broască ori şarpe?

Broască ori şarpe?
Şarpele înghite broasca.
Labe şi pene sar pe
rânişul apelor. Un vas ca
o nălucă vâsleşte la deal.
De ce-o fi mergând mai repede râul
decât un cal?
Corăbii prin grâul
undelor pleacă la carnaval.
Pleacă de-a dura dealurile cu totul.
Păsările forfoteau pe botul
continentul, seara.
Culorile umplură cerul cu făpturi
bosumflate cum e ceara
dată în clocot. Iei sau furi
din fugă o mână de munţi, iar pe
umerii lumii coboară o mască.
Şarpe ori şarpe?
Broasca iese din şarpe.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gusteau (vorbind dintr-o ilustraţie din cartea de bucate, când lui Remy îi este foame şi tocmai s-a separat de clanul său de şobolani): Dacă îţi este foame, ridică-te şi caută în jurul tău, Remy. (Remy vrea să întoarcă pagina, dar se opreşte.) De ce aştepţi şi îţi plângi de milă?
Remy: Păi, tocmai mi-am pierdut familia. Toţi prietenii. Probabil pentru totdeauna.
Gusteau: De unde ştii?
Remy: Păi, eu... (Pe un ton batjocoritor.) Eşti doar o ilustraţie. De ce vorbesc eu cu tine?
Gusteau: Tocmai ţi-ai pierdut familia. Toţi prietenii. Te simţi singur.
Remy (zâmbind cu sarcasm): Da, şi tu eşti mort.
Gusteau: Dar asta nu are legătură cu dorinţele tale. Dacă priveşti mereu în trecut, nu vei şti niciodată ce-ţi rezervă viitorul. Acum ridică-te şi caută în jur.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!